Comori din ruine. 10. De acasă aveți timp pentru telenovela de ură de la Antena 3

     

      De parcă nu ajungeau legile INjustiției, ivite dintr-o explozie a inspirației divine (poate di... vină) a marilor scriitori și savanți - martiri-penali din pușcării, au mai apărut și alte mărețe și glorioase propuneri, incredibile (sunt, de fapt, lucruri banale, obișnuite, dar ”obișnuit” nu înseamnă și ”normal”): PSD vrea să dezincrimineze şpaga pentru altul. Doar şpaga pentru sine mai rămâne incriminată. Legea e iniţiată de Andreea Cosma, fiica lui Mircea Cosma, condamnat pentru şpagă. La rândul său, Vlad Cosma (fratele Andreei, condamnat penal) a furnizat televiziunii Antena 3 niște înregistrări audio care redau presupuse discuții între el și un procuror DNA din Ploiești. Miezul discuției ar fi fost "plantarea" de dovezi pentru incriminarea lui Sebastian Ghiță. Adevărata petardă a înregistrărilor este însă menționarea doamnei Kovesi și subminarea activității DNA. S-a ajuns până la proceduri de revocare din funcție a doamnei Kovesi de către Tudorel Toader, un apărător al sărmanilor persecutați de DNA.

      Sigur (nu probabil) că se face poliție politică, iar penalii din închisori sunt victime și martiri ai opresiunii. Ei, dar măcar au o șansă să producă o carte pe secundă pentru scurtarea pedepsei și să devină mari scriitori și savanți în închisori. Noroc că noi, cetățenii, o susținem pe Kovesi prin petiții, proteste și campanii pe rețelele de socializare, iar președintele refuză revocarea șefei DNA. Din nefericire, într-un final, Curtea Constituționlă decide că președintele nu are drept constituțional de a se opune unei cereri de revocare a șefilor DNA din partea ministrului Justiției. Deci decât, avem decât pupat din nou piața independenței procurorilor, logic, nu?

      În acest sens, Dragnea amenință direct procurorii (în special pe cei care au primit o plângere referitoare la Viorica Dăncilă): pentru aceasta DIICOT sesizează CSM. Din fericire, Santa Klaus și CSM apără mai departe independența procurorilor. Însă decizia CCR îl determină în cele din urmă pe Santa Klaus să o revoce pe Kovesi. Aceasta pleacă trimițând un mesaj de luptă și rezistență: ”Corupția poate fi învinsă. Nu abandonați!” În momentul părăsirii funcției, Kovesi atenționează cu privire la posibilitatea subordonării procurorilor-șefi față de Ministrul Justiției, cum se sugerează în motivația CCR. Din păcate, CCR pare să abuzeze de poziția de arbitru constituțional (încălcând principiul separației puterilor în stat) și acționând la comandă politică (nu e cu totul de mirare, membrii CCR sunt numiți politic). Pentru depolitizarea CCR, am semnat și noi o petiție Declic prin care cerem ca:

·         judecătorii Curții să nu fi fost într-o funcție de conducere sau să fi reprezentat în ultimele două mandate un partid politic la nivel local, național sau european.

·         transparentizarea procedurii de numire a judecătorilor constituționali, audierea în comisia juridică cu implicarea opoziției și audierea candidaților în plen, în văzul cetățenilor.

·         numirea judecătorilor constituționali să se realizeze cu votul majorității calificate, astfel încât aceștia să aibă o susținere cât mai largă a societății.

     

***

      Dacă puterea a dorit să o îndepărteze pe șefa DNA din funcție, la fel de inspirată inițiativă (... parcă inspirată de operele marilor penali și torționari din închisori) este cea a numirii directorului Institutului Revoluției: Gelu Voican Voiculescu, acuzat de crime împotriva umanității în dosarul mineriadei (propus de Cazimir Ionescu, cercetat și el pentru crime împotriva umanității în același dosar).

***

     

      Pe lângă foarte inspiratele inițiative ale lui Vlad Cosma și ale Andreei Cosma (cred că mediul penitenciar i-a iluminat), demiterea lui Kovesi de la DNA și numirea lui Gelu Voican Voiculescu la Institutul Revoluției, mai sunt și alte propuneri interesante. De pildă, noul cod penal aduce alte modificări inimaginabile, făcute, desigur, adică probabil că nimic nu e sigur, în interesul “celor mulți”. Așa a și spus Nicolicea: ”Punctul meu de vedere era acela că odată condamnat, toţi condamnaţii sunt egali şi au de ispăşit nişte pedepse”. Da, toți sunt egali, numai că unii sunt mai egali decât alții.

      Așadar, cu dedicație pentru toată lumea, sunt propuneri precum:

1.      închisoarea de weekend (pentru cei cu pedepse de maxim cinci ani, condamnați pentru fapte fără violență și nerecidiviști:

·         închisoare doar în weekend și în rest acasă

·         închisoare acasă  

·         o variantă mixtă – închisoare acasă plus muncă în folosul comunității)  

2.      înjumătățirea timpului de executare a unei pedepse

3.      amânarea la infinit a procesului dacă avocatul nu se prezintă

4.      transformarea prezumției de nevinovăție într-una de vinovăție (în numele prezumției de nevinovăție, ești condamnat tu dacă divulgi informații din anchetă despre o persoană suspectă / inculpată și așa ajungem doar la ode pentru măreții și glorioșii suspecți / inculpați)

5.      revenirea la pragul pentru abuzul în serviciu (propus de Cătălin Rădulescu - 200.000 de Euro... deși a mai fost respins și cu ocazia protestelor din 2017 cu privire la legea grațierii și OUG 13!).

În total sunt 100 astfel de modificări care subminează statul de drept. 

      La un moment dat, deputatul PSD Cătălin Rădulescu a declarat că și-a retras propunerea legislativă care stabileşte un prag de 200.000 de lei la abuzul în serviciu, dar apoi această inițiativă a reapărut la noul cod penal. Când CCR solicitase prag valoric, societatea civilă ceruse atunci unul simbolic, de 1 leu. Apoi, după ce ziarul Adevărul a obținut din partea Comisiei de la Veneția că aceasta nu a solicitat niciun prag, iar societatea civilă a cerut un aviz oficial de la Comisia de la Veneția, în dulcele stil clasic al sistemului, responsabilitatea consultării Comisiei de la Veneția a fost pasată de la unii la alții. Lucru care iar nu ne miră: ne-am mira să se poarte cineva responsabil.

      În ce privește noul cod penal, avantaje sunt doar pentru penali: acum vor avea timp să stea tolăniți în fotolii și să înghită telenovelele expectorate zilnic de canalele TV prieten(oas)e ca Antenuța Motanului Felix. Canalele ce ne oferă în mod obișnuit telenovele nu de dragoste, ci de ură. La nesfârșit. Noi am renunțat la TV din România de peste cinci ani, de când Handicapatos a arătat în emisiunea sa subtilă, cu mult CURaj, fundul premierului Boc, iar marele Crin Căcărău Antenescu a ANALizat cu multă aCURatețe imaginile. Și încă n-am găsit-o pe Elodia, vorba lui Senzaționescu. S-o mai căutăm atunci, deși, știm, suntem îndemnați mereu să nu mai fim băgăcioși și s-o lăsăm baltă. Tocmai de aceea, am plecat la proteste iar (împotriva codului penal și a legilor justiției). Și o căutăm pe Elodia justiției.

      Protestele nu vizează doar codul penal (și legile justiției cu un statut încă neclarificat), ci și:

·         încercarea de a schimba în mod nejustificat conducerea Parchetului General și pe cea a Direcției Naționale Anticorupție

·         reprimarea dreptului la protest prin amenzi abuzive și acțiuni în forță ale Jandarmeriei

·         schimbarea legilor cu dispreț față de procedurile parlamentare firești și față de consultarea publică

·         sabotarea surselor de finanțare a ONG-urilor prin noul Cod fiscal

·         cauționarea televiziunilor care fac propagandă anti-justiție și calomniază pe cei care protestează împotriva abuzurilor PSD și intoxicarea cu bună știință a populației cu mesaje anti-europene

·         denigrarea instituțiilor europene, a ambasadelor străine și a reprezentanților României la Bruxelles care se opun abuzurilor PSD (of, câinii ăștia de trădători de neam și agenturili străini!)

·         proiecte precum Legea defăimării, adresate trădătorilor de neam și țară ca Monica Macovei care denigrează România (cum a spus explicit Dragnea), menite să limiteze libertatea de exprimare (pentru Antenuțe nu s-o aplica?).

            Scandăm dominant ”PSD / ciuma roșie”, după aceea ”demisia”, ”hoții”, ”rezistăm / nu plecăm”, ”România / trezește-te”, ”ieșiți din casă / dacă vă pasă” și ceva mai rar ”mai am un singur dor / Dragnea scriitor” (slogan foarte pe gustul nostru), apoi cântăm imnul golanilor, al Europei și al României (și ne dau lacrimile) și aprindem lanternele telefoanelor mobile la ora nouă (să mai fie și lumina focului sacru al protestelor cu noi). Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana și Mihai Șora se alătură protestelor. Adrian Țuțuianu spune că ar fi cazul ca parchetul general să verifice sursele de finanţare ale mişcării #rezist şi dacă membrii ei fac trafic de droguri (veche poveste). La fel consideră și premierul Dăncilă protestatarii drogați. Tăriceanu ne face ”fasciști” la fel ca Vâlcov (nimic nou, e o veche etichetă, doar Vâlcov mai aduce un element inedit – fișa medicală a unui protestar pentru a demonstra că e nebun și e desigur, adică probabil, logic, nu?). Tăriceanu consideră oricum că ”DNA, în frunte cu doamna Kovesi, a făcut ca România să pară cea mai coruptă ţară din Europa; este un deserviciu imens”. În același timp, cei de la Declic (autorii campaniilor #rezist, ”Toți pentru justiție”, ”100 de ani în Penalistan” (simbolul centenarului... în lanțuri) etc.) încearcă și ei să deștepte și să implice civic O.I-le (ă, adică organismele inteligente) ca să nu o facem de oaie și să ne trezim în Penalistan peste 100 de ani.

            Din păcate, jandarmii o fac de oaie: la unele proteste, jandarmii se molipsesc de la cei din Siria și acționează violent, folosind lovituri, îmbrânceli, gaze lacrimogene și spray cu piper (trimițând o femeie la spital!) și reținând inclusiv jurnaliști străini. Până și filosoful centenar Mihai Șora, prezent la proteste, e bruscat de jandarmi, zicându-i-se: ”Mișcă-te mai încolo, moșule!”. Mihai Șora răspunde pe Facebook: „Dacă un jandarm îmi spune "Mişcă-te mai încolo, moşule!", nu mă supăr: pot înţelege că Jandarmeria română vrea să elibereze cutare metru pătrat din Piaţa Victoriei; nu e cea mai fericită formulă de adresare, dar treacă! (am auzit atâtea, într-o viaţă de om). Însă când 10-15 băieţi (musculoşi, bine hrăniţi şi echipaţi) mă turtesc în pătrăţelul meu, ceva îmi spune că Jandarmeria română este, în clipa de faţă, altceva decât ar trebui să fie”. Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu declară că e normal ca jandarmii să procedeze așa și postează o poză din Venezuela cu jandarmii împrăștiind protestatarii cu tunuri cu apă (în Venezuela e un stat autoritar, nu democrație!). Rușinică, rușinică, rușinică! Din solidaritate cu Mihai Șora și alții care au fost binecuvântați cu mângâierile Jandarmeriei, cei de la Declic au conceput pancarte cu ”Rușine, Jandarmeria română!”

      Apropo, de aproape oriunde am veni din excursie, și nouă ni se pare România nu doar Penalistan (și atunci ni se face rușinică, nouă deocamdată, politicienilor și jandarmilor când oare?), ci și o țară mică și de căcat (asta o fi vreo defăimare?), dar de ce ne mai întoarcem? Și de ce o iubim cu atâta disperare? ”Şi totuşi, te iubesc cu disperare, Patrie! / Dar nu pot să nu te întreb: totuşi, de ce pământul tău / mă ia în braţe şi mă leagănă, numai la cutremur?” (Lucian Mănăilescu, ”Pământul care mă leagănă”).

      Ia uitați ce revelație am avut chiar acum legat de aceste lucruri. Aici am avut parte de cea mai mare durere și de cea mai mare fericire, uneori în același timp. Și, după ce atâția au plecat (de prea mult bine, normal... (să) trăiți bine), vom rămâne noi, fie și singurii, să-i savurăm elixirul unic de abjecție și sublim. E valabil și pentru Olimp (noi facem naveta între cele două țări, în timpul săptămânii stăm în Olimp, iar în weekend în România, în București, în Titan... lui Ile îi place în Titan, inclusiv Titanul Prometeu).      

      Să revin la România. Noul Cod Penal e adoptat de comisia Iordache pe 18 iunie 2018 și validat de deputați imediat după. Noile prevederi includ printre altele următoarele aspecte adresate tuturor cum zice Nicolicea (logic, nu?):

1.      reducerea urmăririi penale la maxim 1 an

2.      denunţurile vor aduce reduceri de pedeapsă doar dacă sunt făcute în maximum 6 luni de la comiterea faptei

3.      pentru arestarea preventivă nu va mai fi necesară suspiciunea rezonabilă, ci va fi nevoie de indicii temeinice

4.      convorbirile interceptate care nu privesc fapta ce formează obiectul dosarului în cauză, nu pot fi folosite sau ataşate la dosarul de urmărire penală

5.      probele referitoare la alte infracțiuni decât cea pentru care s-a emis mandatul nu vor avea nicio valoare, deoarece nu vor putea fi folosite în instanță

6.      dezvăluirile în timpul urmăririi penale referitoare la faptele şi persoanele care fac obiectul procedurii sunt interzise, cu excepția cazului în care se justifică interesul public "prevăzut de lege"

7.      recursul în casaţie în favoarea inculpatului poate fi declarat oricând

8.      cererea de liberare condiționată poate fi făcută din 6 în 6 luni, nu la un interval de un an cât este în prezent

9.      controlul judiciar se poate realiza pe o perioadă de maxim 30 de zile, prelungit cu cel mult 160 de zile (în loc de termen nespecificat)

10.  audierea martorilor în prezența inculpaților

11.  dreptul inculpatului de a fi informat cu privire la data și ora urmăririi penale (urmărirea penală devenind publică și lipsită de confidențialitate)

12.  limitarea termenului în care o persoană poate să denunţe o infracţiune (maxim 1 an)   

Apoi, se propune un nou OUG ca OUG 13, OUG-ul lui Iordache (fostul ministru al Justiției, ministrul ”altă întrebare”, autorul OUG 13 și al multiubitei și stimatei legi a grațierii... atât de iubite încât au scos în stradă sute de mii de oameni pentru că grațiau penalii și propuneau pragul de 200.000 de lei pentru abuzul în serviciu) pentru salvarea mărețului și gloriosului lider al PSD, altfel mare savant și scriitor, martir din pușcării, Dragnea, cuprinzând următoarele aspecte:

13.  impunerea unui prag de 200.000 de Euro

14.  scăderea limitelor pedepsei, de la 2 la 7 ani cât este în prezent, la 1 – 5 ani.

            Ambele sunt propunerile lui Cătălin Rădulescu care sare iar calu’, pardon pragu’ pentru Dragnea. Automat, noi ieșim din nou în stradă.   

Și nu suntem singurii care reacționăm. Legat de noul cod penal, DNA critică modificări ce îngreunează activitatea procurorilor precum imposibilitatea folosirii înregistrărilor ca probe, audierea martorilor în prezenţa inculpaţilor sau limitarea termenului în care o persoană poate să denunţe o infracţiune (maxim 1 an). Apoi noul cod penal se dezbate în parlament până pe 19 iulie 2018. Se discută propunerea lui Tudorel Toader, ministrul Justiției: prag de 1.900 lei (salariu minim brut). Se vorbește ulterior, tot la inițiativa ministrului Justiției, despre închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă (în loc de închisoare de la 2 la 7 ani) și de condamnare în caz de faptă săvârșită pentru sine, rude sau afini (aici Dragnea ar scăpa pentru că  a săvârșit fapta în interesul partidului). Aceste schimbări sunt adoptate în comisia Iordache pe 1 iulie, iar pe 2 iulie noul cod penal e avizat și de senat și după aceea de deputați pe 4 iulie.

Unii parlamentari PSD întrebați de modificările noului cod penal recunosc: ”nu mă pricep”, ”am votat, mă duc partidul, atâta știu eu” (Cornel Resmeriță). Însă reacțiile profesioniștilor sunt rapide și negative. De pildă, APADOR-CH consideră că astfel abuzul în serviciu se dezincriminează parțial și devine imposibil de dovedit practic. DNA crede că procurorii vor fi forțați să închidă multe dosare. Forumul Judecătorilor spune că noul cod penal ne îndepărtează de statul de drept. Declic inițiază acțiuni de conștientizare și sensibilizare la CCR direct (”stăm noi la soare ca să intrați voi la răcoare”), prin fax, poștă sau mail (prietenii curții, amici curiae  - pentru verificarea constituționalității codului penal) sau prin Zone Libere de Corupție (acasă la membrii săi). ICCJ, Santa Klaus și opoziția contestă noul cod penal la CCR. Aceasta va dezbate pe 17 septembrie primele sesizări ale opoziției, Santa Klaus și ale ICCJ.

Între timp, Dragnea presează pentru un nou OUG referitor la amnistie și grațiere care mai poate fi emis doar până pe 18 iulie, când se încheie sesiunea parlamentară. Dar, la nevoie, sesiunea extraordinară parlamentară se poate prelungi până spre mijlocul lui august: în acest sens, a fost convocată reuniunea conducerii senatului pentru a decide programul (printr-un SMS, la două noaptea, ca unul dintre foștii șefi-Big Brotheri ai lui Ile). Din fericire, se opun Viorica Dăncilă, Toader (care nu sunt apărați de imunitate și ar putea fi victimele unei anchete), chiar și ALDE din coaliție și noi ieșim din nou în stradă.  

Apoi, în spiritul deschis și democratic tipic autorităților, primăria din București interzice într-o primă etapă (din cauza numărului prea mare de manifestanți anunțați!) protestul diasporei din 10 august. Și Maria Grapini gratulează diaspora înscrisă la protest cu calificativul de ”proști”: ”Fără certificat de prost nu puteţi participa la miting”. Iar la protestul din 10 august jandarmii folosesc după-amiază bastoanele, sprayul cu piper și gazele lacrimogene (după ce unii protestatari forțează intrarea în guvern) și produc peste 20 de răniți. Seara continuă asaltul cu gaze lacrimogene, petarde și tunuri cu apă (din cauza câtorva protestatari violenți), ducând la rănirea a peste 500 sute de persoane (vedem gazele, dar nu le simțim căci suntem undeva mai în spate). Sunt răniți inclusiv jurnaliști austrieci (bătuți ca să rămână cu o amintire plăcută din România). Un protestatar din Turnu Măgurele, Ilie Gâzea, moare la spital după ce leșină și are hemoragii digestive superioare (fiica lui spune că nu a mai avut hemoragii înainte).

Carmen Dan, ministru de interne, nu are niciun regret și nimic să-și reproșeze (decât poate că a mai scăpat cineva întreg); doar un șef de jandarmi, Laurențiu Cazan, își cere scuze pentru ce s-a întâmplat. Iar pentru unii analişti, eternii și fascinanții tenebroși, protestul de pe 10 august ne aruncă în plină teorie a conspirației. Astfel, Bogdan Chirieac, fost jurnalist de politică externă, consideră că interesul americanilor a  provocat ciocnirea dintre jandarmi şi protestatari. Colonelul Mircea Dogaru se duce şi mai departe: Piaţa Victoriei a fost un câmp de luptă între „serviciile franco-germano-olandeze şi tabăra americano-rusă“.  Ion Cristoiu, la rândul său, declară: „România este, din nou, victima unui război hibrid, menit să dea jos Guvernul legitim ales al acestei ţări. Nu ştiu unde se vor opri, se vor mulţumi cu un nou Guvern sau va fi dat jos şi Klaus Iohannis.” Antenuțele vorbesc și ele de protestatari plătiți, ”mercenari veniți în România pentru proteste”, anarhiști din gruparea Antifa, oamenii lui Soros (eu sunt tata lui Soros, să nu uitați). Ah, știam că agenturili străini e di...vină și protestatarii agenți plătiți (deși pare că numai cu bătăi, gaze lacrimogene și tunuri cu apă).

Bacalbaşa face comparaţii între violenţele din Fâşia Gaza şi cele din Piaţa Victoriei: ”Acolo au împuşcat 171 de persoane. Nu am văzut să se spună că se încalcă legi”. Și, în același registru, deputatul Cătălin Rădulescu, ”deputatul AKM”, spune că e tentativă de lovitură de stat (știam, veche poveste, logic, nu?) și că are acasă o mitralieră pe care o poate folosi asupra protestatarilor (vai de noi, n-a ajuns intervenția jandarmilor? Se pare că nu, e nevoie de mitraliere ca-n Siria. Sau poate de atacuri chimice tot ca acolo în loc de gaze lacrimogene? Ori să inhalăm vânturile cu arome de parfumuri pariziene ale inorogului Bebe (din echipa noastră și tatuajul lui Ile)? Ori să ne intoxicăm toți cu Chanel no. 5, cea mai tare armă chimică decretată și interzisă în UE?). 

Însă comisia UE are o reacție dură după mitingul din 10 august: violența nu poate fi o soluție în politică. Și Declic produce un spot video cu violențele jandarmilor, face un raport și cere ONU (printr-o petiție pe care o semnăm) să demareze o analiză proprie a dovezilor și să evalueze acuzațiile de încălcare a drepturilor omului și, nu în ultimul rând, să reconsidere oportunitatea prezenței jandarmilor români în programele internaționale de menținere a păcii. Iar în piață, oamenii mulțumesc pentru gazele gratis și cineva lansează o nouă inițiativă: covoare expediate jandarmilor ca să aibă ce să bată. Rușinică, rușinică, rușinică jandarmilor apărători ai țării (ori poate ai marilor scriitori și savanți din pușcării)! Deși știm că nu le e.

Însă toate ne ambiționează și mai mult să ieșim din nou pe stradă în următoarele zile. Și exemplele din jur ne motivează. Astfel, ne întâlnim în metrou cu mătușa unei fete aflate în stare gravă la spital (care își dorește să se facă bine și să meargă iar la proteste), apoi în piață cu o fostă colegă de doctorat de-a lui Ile, Corina, care s-a întors la manifestații împreună cu soțul ei deși s-a sufocat din cauza gazelor, aproape a leșinat și a căzut, strivită de mulțime. La fel, alți foști colegi de birou de-ai lui Ile și o mămică bătută împreună cu fetița ei.

Dar de ce ne agităm atâta noi, băgăcioșii și nebunii ăștia? Ce-i asta? Altă întrebare cumva? Nu, că ne-am săturat fie de tăcere (a pumnului în gură) ori de minciunele la care sunt masteri-chefi politicienii.

***

      Singurul lucru bun e că ministrul sănătății a ordonat deblocarea fondurilor pentru îngrijirea paliativă (odată cu publicarea Ordinului de Ministru care reglementează îngrijirea paliativă în Monitorul Oficial în timp util). Și a venit să discute cu Daniel și Mariana, greviștii foamei de la Spitalul Universitar (aceștia au ieșit apoi din greva foamei). Dar toate să ne motiveze și mai mult, să ne continuăm lupta și mișcarea de rezistență: ”La început te vor ignora, apoi vor râde de tine, apoi vor lupta împotriva ta și apoi vei câștiga” (Mahatma Gandhi).

      Apropo de luptă și de mișcarea de rezistență, o mare parte din ele au fost prin scris. Din motive ”est-etice”, vorba Monicăi Lovinescu, pentru că restul, mlaștina cu broaște râioase și porci cu diplome, șobolani la costum și șerpi cu mașini scumpe, fantome și zombie cu pantofi și genți de firmă ne repugnă. Frumusețea va salva lumea, zicea și prințul Mâșkin. Și vrem să dăm dreptul la poveste celor care au avut dreptul la dezastru (începând cu noi înșine, Madame și Monsieur Dezastru). ”Scriitorii dau cei mai mulţi disidenţi în toate regimurile politice şi sociale“ (cum spunea Magda Cârneci).

      Așa a făcut și Monica Lovinescu, amintită mai înainte. Ea a activat anti-comunism (și în sprijinul victimelor comunismului) la radio Europa Liberă din Paris (emisiunile ”Actualitatea culturală românească” şi ”Teze şi antiteze la Paris”) în ciuda tuturor dificultăților, chiar dacă a fost bătută de agenți trimiși de securiști în grădina casei sale și adusă în stadiul de comă (după ce militase pentru eliberarea lui Paul Goma). Cinci zile după trezirea din comă, a participat la conferința lui Paul Goma (ajuns la Paris).

      Monica Lovinescu, frumoasă şi emoţionată, plecase din Bucureşti pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la propriu şi la figurat) către lumea liberă, cu doi trandafiri roşii în mână, iar mama rămăsese – după cum i-o va spune în emoționantele scrisori de mai târziu – «cu spinii lor înfipţi în inimă». Mai mult, mama ei, rămasă în România, a fost ea însăși un exemplu de demnitate și rezistență: deși a fost arestată, a refuzat șantajul securiștilor de a o îndemna pe Monica Lovinescu să revină în țară și să colaboreze cu securitatea, ceea ce a dus la sistarea medicamentelor și la moartea ei.          

      Deși ne săgetează inima ca spinii de trandafir, frumosul poate avea rol cathartic, numai că trebuie să ne deschidem mintea și să facem eforturi să dărâmăm Zidul pușcăriei pentru a evada (fie și într-o altă închisoare mai largă și tot așa): ”Real e și visul, reale sunt și primele amintiri, reală (cât de reală!) e și ficțiunea, și cu toate acestea le simțim străine patriei cenușii, tari, țepene, încăpățânate, fără imaginație, sens sau izbăvire, celula în care am fost aruncați după ce am sorbit apele întunecate ale râului Lethe. Realul, patria noastră legitimă, ar trebui să fie cel mai fabulos tărâm, dar este cea mai apăsătoare pușcărie. Destinul nostru ar trebui să fie evadarea chiar dacă spre o pușcărie mai vastă ce dă spre una și mai vastă într-un șir nesfârșit de celule, dar pentru asta ușile ar trebui să se deschidă în peretele gălbui al osului nostru frontal. Voi scrijeli aici, cu un cui ruginit, în luni sau ani de sforțare mizerabilă, animalică ușa asta pe zidul ce până la urmă (am semnele mele) va trebui să cedeze” (”Solenoid”, Mircea Cărtărescu)

Comori din ruine 9. Fie ca mormântul în care te bagă sistemul sanitar și cel de hârtii al autorităților să îngroape și legile INjustiției!

      Bine ar fi să avem senzația că zburăm când ne gândim la sistemul de sănătate din România, dar, deocamdată, în acest caz, simțim mai curând prăbușirea, moartea și îngroparea. Da, într-adevăr, unii dispăruți în / din Siria, la închisori, blocadele foamei, atacuri chimice ori prin dărâmături (și din alte părți, nu doar Siria... inclusiv refugiații pipăitori de funduri... de fundul Mediteranei) sunt desigur, adică probabil că nimic nu e sigur, invidioși pe norocoșii posesori de morminte din România: și-ar dori și ei pe cineva să-i găsească și să-i îngroape și să aibă un mormânt măcar pe post de casă sau de adăpost. Bune și mormintele la ceva! În România ai parte cel puțin de un mormânt, slavă Domnului, iar sistemul de sănătate (chiar dacă nu e război, nici dictatură) te îngroapă repede.

      Iată, de pildă, (încă) nu se respectă drepturi elementare ca dreptul la îngrijire paliativă a bolnavilor incurabili, așa că mulți dispar rapid și chinuitor. În prezent, România nu are un program național de îngrijire paliativă, deși are proiectul definitivat pentru 100 de centre de îngrijire și banii necesari pentru asta (împrumut de 250 milioane de euro de la Banca Mondială pentru reforma sistemului sanitar). Regulamentul care avizează dezvoltarea paliației a trecut de toate etapele. A mai rămas ca toate astea să fie publicate în Monitorul Oficial sub forma unui Ordin de Ministru (în timp util pentru a nu se pierde banii – 30 de zile).       

      În fiecare zi, 3 noi persoane necesită îngrijire paliativă. Cel puțin una dintre ele este bolnavă de cancer. 150.000 de bolnavi au nevoie de îngrijire paliativă anual. Aproximativ 60.000 dintre aceștia sunt bolnavi de cancer. Aproape 40.000 dintre ei sunt copii. În prezent, doar 7% din pacienții cu boli incurabile beneficiază de îngrijire paliativă în România la clinici private. Această situație ne-a determinat să semnăm (și eu și Ile) petiții pro-centre de îngrijire paliativă și totodată am scris miniștrilor sănătății pentru publicarea Ordinului de Ministru care reglementează îngrijirea paliativă în Monitorul Oficial în timp util. Dar poate este iar o problemă nesemnificativă pentru care deranjăm degeaba guvernanții cu eterna nesimțire a băgăcioșilor. Ce mai contează? Să ne lăsăm bolnavii (și pe noi) îngropați de vii (ca Antigona), iar miniștrii îngropați în hârtii.

      Îngropați de vii sunt și bolnavii de la Spitalul Universitar (unde a născut Ile!) unde Mariana Luceanu și Daniel Simion au intrat în greva foamei din cauza condițiilor infernale de lucru, a lipsei acute de materiale și a salariilor mici. Aici medicii fac chetă pentru a cumpăra var și becuri. Nu e dezinfectant, instrumentele se spală cu apă și săpun. Se operează cu truse ruginite, asistentele se schimbă pe hol, nu pot face duș și aduc microbii acasă. Se resterilizează firele de electro, deşi au ţesut ars pe ele, şi aşa se folosesc. Plăcile de electrocauter se utilizează una la 10-15 pacienţi, lamele de bisturiu sunt puține. Te taie binidităt... îți taie cheful de a mai merge la spital. Să vedem când își va scoate ministrul nasul îngropat în hârtii de acolo pentru a lua atitudine și măsuri!

     

***

      Când ne simțeam mai debusolați și îngrijorați, am primit deodată un exemplu de implicare civică, educație și cultură capabil să o scoale și pe Antigona din mormânt și să dezgroape miniștri din hârțogăraia lor. Astfel, în numele Domnului și al spiritului românesc, niște protestatari au întrerupt proiecţia filmului cu tematică gay de la MŢR, iar unul dintre ei, Adrian Grigoriu cere anularea proiecţiei „Soldaţii. Poveste din Ferentari“. Felicitări pentru spiritul înalt patriotic, mânia revoluționară și elanul muncitoresc (de tip miner mai curând decât de creștin)! Este clar câtă toleranță și iubire creștină cuprinde. Regizorul Cristian Mungiu a reacționat și el ferm: „Asociază din nou România cu termeni ca «primitivism», «fanatism», «intoleranţă»”. MȚR a rezistat presiunilor și a decis să reprogrameze filmul.

      Apropo de cultură și înalt spirit civic (sau să zicem mai bine elan muncitoresc... ori mineresc), după loviturile inspirate ale lui Tăriceanu, Băsescu, Rovana Plumb, Victor Ponta, Alexandrescu, după ce, în sfârșit, grație Corinei Șuteu, Roșia Montana ajunsese la UNESCO, pe cale de a deveni patrimoniu UNESCO, ministrul Culturii, George Ivașcu o dă în bară (în plin campionat de fotbal!) prin încercarea de a retrage Roșia Montana din acest proces. Dar noi, la inițiativa Declic, semnăm petiții, facem poze cu sloganuri pro-Roșia Montana în UNESCO și trimitem mesaje, sperând să oprim lovitura în bară a ministrului Culturii.

      În același spirit înalt (parcă desprins din focul meu sacru) casa din Sighetu Marmației a scriitorului și activistului Elie Wiesel, supraviețuitor al lagărelor naziste, luptător pentru memoria holocaustului și pentru a opri crimele împotriva umanității din diverse locuri din lume, a fost mâzgălită cu mesaje antisemite gen „WC public antisemit pedofil”, „Nazi jidanu zace în iad cu Hitler” şi „M… Merkel plus Trump şi Putin”. Arză-v-ar focul meu sacru, poate vă iluminați!

***

      Un alt exemplu de spirit civic și iubire creștină vine din domeniul educației și este, de asemenea, o sursă de inspirație pentru toți: în școlile speciale copiii sunt torturați, legați și sedați chiar de cei care ar trebui să-i ajute. Și aceștia sunt unii dintre cei mai vulnerabili copii. Dar poate așa le trebuie handicapaților ălora! În 30,76% dintre județele din România, parchetele și inspectoratele de poliție au înregistrat plângeri penale legate de abuzurile împotriva copiilor cu dizabilități în școlile speciale doar în 2016. Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) a depus numeroase plângeri penale și petiții la Guvern și Ministerul Educației. Nu a fost luată nicio măsură. Noi am fost atât de încântați încât am semnat și distribuit petiții. Ce să mai spunem de autorități dacă există polițiști pedofili, violatori recidiviști ca Eugen Stan care a agresat doi copii într-un lift în ianuarie, a recunoscut deja un viol în 2012 asupra unei fetițe de 7 ani și e suspect în 15 cazuri de agresiune sexuală? Să le urăm agresorilor să-și continue mărețele realizări ca zeii din Siria, China ori Coreea de Nord ori ca foștii zei comuniști?

      Și iată altă veste bună legată de educație: Mircea Beuran (plagiator) e propus în conducerea instituției care analizează plagiatele (CNATDCU). Omul potrivit la locul potrivit, logic, nu? Și, deloc surprinzător (ne miră numai lucrurile normale), România se poate lăuda cu cea mai mare rată de nașteri la adolescente între 10-19 ani din Europa. Pentru a contracara acest lucru, pe lângă petiții, se duce direct, în licee, campania pentru educație pentru sănătate sexuală și totodată se luptă pentru introducerea educației pentru sănătate sexuală ca materie opțională în școli. Altă știre bună din domeniul educației cu care ne mândrim: numărul de copii aflaţi în afara învăţământului a crescut cu 23% faţă de 2013, ajungând la 391.000. Nu ne miră prea mult situația căci nașterile la adolescente au contribuit la frecventarea și nu abandonul școlii (logic, nu?), iar bugetul ministerului în 2018, chiar dacă a fost mărit cu 2,6 miliarde de lei faţă de 2017 (cu 0,12%) procentual rămâne mai mic faţă de cel din 2008 când a fost 4,24% din PIB (acum e 2,98% din PIB), iar Legea educației prevede 6% din PIB pentru învățământ. Oricum, banii în plus de la buget merg la salariile profesorilor, nu și la elevi și la școli (cu toalete în curte (30%), majoritatea neconsolidate și peste 90% fără avize ISO). Ca la Colectiv...

***

     

      Că tot vorbim de Colectiv, poate flăcările de la Colectiv ard legile justiției în locul victimelor incendiului, asta n-ar fi așa de rău. Acestea, legile 303 (privind statutul judecătorilor și procurorilor), 304 (privind organizarea judiciară) și 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară), denumite la pachet legile justiției, reglementează câteva probleme sensibile pentru cei cercetați sau condamnați de fapte de corupție. Aceste legi au fost modificate în așa fel încât să politizeze justiția astfel încât ca aceasta să își piardă independența. Spre exemplu, potrivit acestor legi, instituția denumită Inspecția Judiciară trebuie să treacă în subordinea ministerului Justiției. Iar Inspecția Judiciară este singura care poate cerceta procurori sau judecători. Mai mult, președintele este scos din numirea procurorului general, șefului DNA, DIICOT și a adjuncților lor (aceștia fiind numiți tot de ministrul Justiției). Dacă astfel de instituții raportează și primesc ordine pe linie de partid, prin intermediul ministerului, e clar ce independente sunt... pupat toți Piața Independenței.   

      Până acum peste 4.000 de magistrați s-au poziționat împotriva legilor justiției. S-au alăturat lor CSM (Consiliul Superior al Magistraturii), ICCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție), DNA, DIICOT, Președintele României și chiar Comisia Europeană și Departamentul de Stat din Statele Unite (of, băgăcioșii ăștia care nu lasă penalii să-și vadă de treaba lor liniștiți). Dar poate că mormântul în care te bagă sistemul sanitar și cel de hârtii al autorităților o să îngroape și legile INjustiției, dacă nu le ard flăcările de la Colectiv.

      Pentru început, am semnat și noi (eu și cu Ile) o petiție Declic împotriva legilor justiției din România (https://facem.declic.ro/campaigns/toti-pentru-justitie), ”Toți pentru justiție”. Au fost și proteste la care am participat și eu cu Ile de mai multe ori, deși ea era absolut convinsă că iar încurcăm Piața Victoriei cu Piața Universității și cădem pe scări la metrou. Am rezistat chiar aproape o oră în ciuda durerilor ei de circulație înnebunitoare și a anchilozei mele (după mii și mii de ani de stat în lanțuri pe Elbrus și în Tartar), încălzindu-ne cu focul sacru din suflet și datorită atmosferei. Am ținut sus și propriile pancarte (”Justiție, fă-te că lucrezi!”, ”miner”, ”Intoxicați-vă cu știrile false de pe Facebook... când nu aveți conturile blocate!”, ”Facebook, fă-te că lucrezi!”) ori mânuța galbenă oferită de cei de la Declic cu textul ”Toți pentru justiție”.

      Interesant, România nu e singurul stat european cu atacuri asupra statului de drept. În Polonia există, de asemenea, o tendință de politizare a justiției și un atac la statul de drept, ceea ce a condus la proteste și la proceduri de suspendare a votului Poloniei în UE. Totuși, imperturbabil, președintele Andrzej Duda a promulgat legile. Astfel, Curtea Supremă va putea derula „revizuiri extraordinare“ ale deciziilor finale luate de instanţele inferioare, inclusiv ale celor emise în ultimii 20 de ani, scrie thenews.pl. Totodată, actul normativ prevede scăderea vârstei de pensionare a membrilor Curţii de la 70 de ani la 65 de ani. Totuşi, preşedintele ţării va putea alege judecători autorizaţi să-şi continue activitatea până la vârsta de 70 de ani. În același timp, legea privind Consiliul Superior al Magistraturii permite parlamentarilor să aleagă 15 dintre cei 25 de membri ai acestui for, notează Deutsche Welle. Iar acest fapt se numără printre cele care au alarmat serios Bruxelles-ul. Din fericire, Curtea Supremă din Polonia a declarat ca neconstituționale noile modificări din sistemul judiciar.

      În România, odată ce au demarat protestele, senatorul UDMR Marton Arpad a pus paie peste foc (care nu e cel sacru cu puterea iluminării, ci cel care face scrum), considerând protestatarii de la Parlament comparabili cu minerii care au spart capete, au bătut și au ucis în anii ’90: ”Mi-am amintit de 1990, când, deşi nu i-a chemat, Iliescu le-a mulţumit minerilor pentru că au venit.” (era vorba de mulțumirile unor senatori de la USR pentru protestatarii de acum). O nouă etichetă de ”miner” de adăugat cu mândrie revoluționară pe lista lui Ile pe care mi-o asum cu mândrie revoluționară: ”șarpe cu clopoței (și cu ochelari), nebună, maimuță posedată, bețivă, pupăză, femeie născută la sindrom premenstrual, catastrofă, dezastru, cățea turbată, vacă proastă, șobolan împuțit, băsistă, intelectual de-al lui Băsescu, sclavă obraznică, băgăcioasă, Vampiruță, Fata lui Dracula, golancă, ciumpalacă, bulangiu / homosexual (care critică mari filosofi, deținuți politici și martiri creștini ca Gigi Becali), teroristă, trădătoare, jegoasa de la nouă, indian, fantomă, curvă finanțată din diaspora, animal nazist, mutantă, miner”.

      Pentru a nu agresa (iar) letal lumea civilizată, minerii au fost opriți să protesteze pe rețelele de socializare. După mărturia a zeci de persoane ca de exemplu Florin Bădiţă, unul dintre administratorii paginii de Facebook ”Corupţia Ucide”, nu s-a putut posta pro-proteste vreme de 48 de ore, deoarece sistemul platformei denunţa mesajele ca fiind spam. Florin Bădiță a oferit o listă cu alte 90 persoane care nu au putut posta, inclusiv filosoful centenar Mihai Șora. Facebook a fost, se pare, atât de atent și vigilent la stabilitatea sistemului și a guvernului încât a blocat conturi care invitau la proteste. Bineînțeles, Facebook neagă, susține că a fost doar o eroare, logic, nu? Rămâne să se facă o anchetă serioasă de tip ”merge și așa” și ”feisbuc, fă-te că lucrezi”, cum mai sunt multe în România.

      Iată și mărturia filosofului Mihai Șora, alt miner protestatar: ”Dragi prieteni, am fost „raportat“ (se pare că acesta este verbul corespunzător). În alte vremuri, sub alte stăpâniri, exista turnătoria: foarte lucrativă pentru unii și, în orice caz, menită să țină sub control orice fir de păr care ar fi avut apucături rebele, turnătoria devenise, la un moment dat, în anii ceaușismului târziu, un reflex condiționat pentru mulți oameni, – de la vecinul din bloc, șeful de birou ori colegul de serviciu, la amicul ocazional, prietenul „de nădejde“ sau – în chip dramatic (căci spulbera toate resorturile familiale) – la fiul care își turna tatăl, tatăl care își nenorocea copilul. (....) Așa am aflat, de pildă, că niciodată Anei Pauker și acoliților săi nu le-ar fi trecut prin minte să mă sechestreze în România, în anul 1948, când am revenit din Franța într-o excursie, după zece ani de absență, să-mi văd părinții, dacă nu ar fi existat o scrisoare-turnătoare semnată „un grup de români patrioți“, expediată chiar de la Paris. Așa am aflat (negru pe alb) despre „Angajamentul“ fiului meu, recrutat de Securitate pe când era minor: avea 14 ani. Și tot așa am aflat (și retrăit) răul pe care Securitatea poate să-l facă unui copil, iar copilul poate să-l facă părinților săi. Prin urmare, dragii mei, am trecut prin multe, am văzut multe. Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înțeleg și noile tehnologii, începând cu feisbucul. Ieri am trimis o copie după buletinul meu undeva, în eter, și iată că s-au redeschis porțile, iar contul meu a fost deblocat. Este marți, 28 noiembrie 2017: cer negru deasupra României.”

      Ce ne facem cu Facebookul ăsta? Dar poate că are dreptate să saboteze protestele. Nu ar fi mai bine să renunțăm complet la proteste, așa ca în epoca de aur ceaușistă... fără, fără, fără (ca-n Siria, în blocade sau la închisori), fără nimic în afară de teroare, torturi și mizerie? Ca pe vremea mărețelor și glorioaselor realizări când vânzătoarele urlau sau mârâiau în magazinele goale ”N-avem!” N-avem nici proteste. Poate așa o fi, dar, în prezent, dreptul de a protesta pașnic este garantat prin Constituție. Probleme survin nu doar când Facebook blochează conturile protestatarilor, ci și când Jandarmeria decide că nu faci ce trebuie și îți dă amenzi sau te lovește cu pumnul în față. Din luna februarie 2017 până în februarie 2018, de pildă, Jandarmeria Română a aplicat amenzi de aproape 100.000 lei celor care protestează pașnic împotriva corupției generalizate din România. Asta s-a întâmplat fiindcă legea e vagă și lasă loc de interpretare. Așa că noi am semnat și distribuit petiția ce solicită interpretarea unitară a articolului 3 din legea 60/1991, care prevede că în exteriorul instituțiilor publice se poate protesta fără o declarare prealabilă. Și susținem campania Declic de interpretare unitară a legii, de contestare a amenzilor date de jandarmi și de promovare a protestelor pașnice (nedeclarate în prealabil).  

      Indiferent de aprobări, reacții, etichete și epitete, noi, minerii, ne continuăm protestele legate de legile INjustiției. Și avem de ce căci, în urma protestelor, în varianta parlamentară a legilor, dacă Inspecția Judiciară nu mai se subordonează ministerului Justiției, ci e subordonată CSM, iar președintele rămâne în procedura de numire a procurorului general, șefului DNA, DIICOT și a adjuncților lor, pe ultima sută de metri a mai apărut un amendament trimis la ora 00.30 (se știe, la PSD, au mai fost nopți ale minții la propriu și la figurat și cu legile grațierii ori cu alte amendamente de la noul Cod Penal): Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) vrea o Secţie specială de investigare a magistraţilor care elimină DNA din anchetarea procurorilor și judecătorilor, poate lăsa loc ingerințelor în activitatea procurorilor (după declarațiile Parchetului General, DIICOT și CSM) și încalcă principiile egalității în fața legii. În același timp, condițiile de admitere la DNA devin mai dificile (de exemplu, vechimea crește de la 6 la 8 ani), iar activitatea DNA se restrânge: nu va mai putea înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate fără avizul CSM.

      Mai mult, deși, inițial, ministrul justiției Tudorel Toader a anunțat că va solicita chiar el un aviz din partea Comisiei de la Veneția, mai apoi s-a răzgândit. Probabil declarația lui Liviu Dragnea a cântărit greu: “Legile Justiției vor fi adoptate în această sesiune parlamentară cu sau fără avizul Comisiei de la Veneția”. Prin urmare, Toader a abandonat pachetul privind legile justiției în brațele unei alte comisii, cea a lui Iordache, fost ministru al Justiției și inițiatorul OUG 13 (legea grațierii). Parlamentarii patronați de Iordache au respins imediat propunerea sesizării Comisiei de la Veneția.

      Altă întrebare cumva... întrebări absurde, fără răspuns sau ori cu răspunsuri derutante ca-n romanul lui Haruki Murakami, ”1Q84” (în loc de ”1984” al lui Orwell, ”1Q84”, unde Q provine de la ”question mark”, semnul întrebării), într-o lume falsă, înțesată de măști care ascund nimicul, alte măști / dubluri ori portretul lui Dorian Gray, o lume supravegheată de Big Brotheri fundamentaliști, unde nimic nu e ce pare a fi, iar comunicarea e, bineînțeles, imposibilă? Ce e real și ce e ficțional? Cât din povestea asta e adevărat? E ceva adevărat? Ce înseamnă ”adevărat”? Nu știu (ăsta da, un răspuns sincer). Și totuși trebuie să încercăm să facem imposibilul - să comunicăm, să demascăm minciuna, să căutăm adevărul și drumul către sine.

      Dar toate acestea nu se pot face fără justiție. Am văzut-o pe mami, zeița justiției, mai tot timpul în genunchi, târându-se și rugându-se pentru fiii sau nepoții condamnați la chinuri veșnice ori pentru Pământ, iar pe mine (și pe Ile uneori) în lanțuri pe Elbrus. Putem accepta să mergem iar pe calea INjustiției cu ochii scoși și gura cusută de trupele Berkut cu sula de cizmărie? Atunci, salvați legile INjustiției, penalii și apreciați rolul stabilizator al Facebookului! Facebook, fă-te că lucrezi! Bun și Facebookul la ceva! Nu uitați să pierdeți vremea pe el și să vă intoxicați cu știri false... când nu aveți conturile blocate.

      Și, apropo de știri false, urmând probabil indicațiile trolilor din propaganda rusă, PSD dezinformează pe Facebook, folosindu-se de un clip video filmat în China. Ţinta e mişcarea #Rezist. Astfel, a circulat pe Facebook un clip video care ne arată cum se fabrică like-urile fictive de pe reţelele sociale. În imaginile surprinse putem vedea o fermă de smartphone-uri care lucrează la foc automat pe aplicaţia chinezească WeChat. Paginile de Facebook ale organizaţiilor teritoriale ale Partidului Social Democrat au distribuit „în bloc” un clip video ajuns viral pe reţelele sociale zilele trecute. Acesta a fost filmat în China şi postat pe Facebook de către un antreprenor rus, Artem Zhdanov pe numele său. El se afla într-o vizită de lucru în ţara asiatică, acolo unde a văzut cum se promovează conturile oficiale de utilizator de pe reţeaua WeChat cu ajutorul a 100 de smartphone-uri. Russia Today a cumpărat și ea drepturile de folosință, iar agenția afiliată, Ruptly, a redistribuit imaginile. PSD a preluat clipul și a susținut pe paginile de Facebook că mișcarea #Rezist se folosește de aceste imagini pentru a obține like-uri și pentru a scoate oamenii în stradă. În spatele acestei afaceri necurate, stă, așa cum era de așteptat, nelipsitul Soros (în România, nu e Statul Islamic de vină, ci eternul și fascinantul Soros). Trăiască trolii de la PSD! Le dorim spor la propagandă! Și, dacă era vreun dubiu, eu sunt Tata lui Soros și al lui Dracula. 

      Pe lângă faptul că a adus și plătit minerii de la proteste, probabil tot Soros a selectat oamenii (mă rog, eminențele cenușii) din comisia parlamentară care a generat legile justiției ca să saboteze justiția și să subimineze statul de drept. Trădătorul! Da, comisia parlamentară care a produs legile INjustiţiei este dominată de diletanţi, probabil infiltrați de Soros. Din cei 24 de membri ai comisei numai patru au făcut o şcoală serioasă de drept: Cătălin Predoiu (PNL), Robert Cazanciuc (PSD), Adrian Ţuţuianu (PSD) şi Stelian Ion (USR). Restul ori au absolvit facultăţi private, ori au cu totul şi cu totul alte profesii de bază. Fostul ministru ”altă întrebare”, Florin Iordache, a fost inginer la bază (a lucrat la fabrica de mobilă din Caracal), Eugen Nicolicea – la fel (angajat la şantierul naval din Turnu Severin), în timp ce Marton Arpad a fost actor.

      Strategic așezați cu toții acolo în comisie! Și nu doar competenți, ci și foarte prietenoși. Astfel, într-un moment de deschidere și iluminare, Nicolicea a ameninţat un reporter cu ridicarea acreditării dacă mai întreabă unde a făcut Dreptul: ”Mă, băiatule, tu chiar nu înţelegi? Vrei să avem altfel de discuţii?“ Nu, nu amenințări doar, să ia exemplu de la mineri (protestatari) și să acționeze în consecință! Vreau să zic... să renunțe la legile justiției. Hm, se pare că Nicolicea a studiat dreptul la o fuckultate particulară (Spiru Haret), la IDD, iar la prima facultate (de inginerie) a rămas repetent. Asta demonstrează din nou capacitățile acestuia. Sperăm că va rămâne în Comisia de la parlament și se va arăta la fel de util.

      Cu asemenea reprezentanți de elită, să vedem acum cum a decurs votul în parlament. Legile justiției trebuia votate marți, 12 decembrie 2017, dar votul s-a mutat strategic luni, pe 11 decembrie, de teama protestelor. Vai de mine, s-au speriat de mineri! Anterior, pe 6 decembrie, după o şedinţă-maraton, PSD nu a mai dat votul final pe proiectele de lege din lipsă de cvorum, după ce respinsese  amendamentele depuse de PNL şi USR (cu un circ întreg în parlament, deloc suprinzător, cine se aștepta ca un parlamentar să lucreze... și încă civilizat?).

      Dezbaterea, mă rog, circul discuției amendamentelor în plen a întârziat totuși votul și PSD a rămas fără cvorum (reușita opoziției). Însă luni pe 11 decembrie, a fost adoptată legea 303 (privind statutul judecătorilor și procurorilor), secția specială pentru investigarea magistraţilor fiind și ea aprobată. De asemenea, luni, pe 11 decembrie, comisia Iordache a dat raport pozitiv pe a doua lege a Justiţiei (legea 304), legea privind organizarea judiciară, apoi legea a fost votată și în Camera Deputaților în ziua de miercuri pe 13 decembrie, împreună cu legea 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară). Ulterior legile au fost adoptate în Senat - pe 19 decembrie legea 303, respectiv pe 20 decembrie legea 304, iar pe 21 decembrie legea 317. Felicitări! Ne bucurăm de succesurile comisiei Iordache și ale parlamentarilor și le dorim și alte mărețe și glorioase realizări.                         

      Am sperat apoi că CCR va opri seria succesurilor când legile INjustiției au ajuns la CCR pentru a le verifica constituționalitatea. Santa Klaus a spus că au fost adoptate fără transparenţă, printr-o procedură neclară, cu „pumnul în gura opoziţiei“ şi sub presiunea timpului: ”a fost o încercare de îngrăşare a porcului în ajun”. „Au ieşit trei legi foarte contestate. Nu numai de opoziţie la CCR, ci şi de ÎCCJ, care a analizat aceste legi şi a considerat că nu se încadrează în cadrul constituţional din România. Eu, preşedintele României, regret că se întâmplă asemenea lucruri”, a declarat Santa Klaus.

      Societatea civilă l-a rugat pe președinte să ceară un punct de vedere despre legile INjustiției de la Comisia de la Veneția, să retrimită la Parlament și să sesizeze Curtea Constituțională. Din păcate, după ce Tudose a demisionat, Viorica Dăncilă, noul premier, și-a anunțat sprijinul pentru legile justiției. Sau cum i-a zis ea papei în romgleză: „Sfinţia voastră, I am very glad for this opportunity“. Ori că ”putem spune, pe scurt, că reducem democrația, ă, birocrația”. Gura păcătosului adevărul grăiește.  

      Prima lege a justiției (303, privind statutul judecătorilor și procurorilor) trece în mare de CCR, secția specială  de anchetă pentru magistrați fiind acceptată, dar mai sunt mici obiecții pentru care se reîntoarce în Parlament. În schimb, cea de-a doua lege a justiției (304, privind organizarea judiciară) nu e avizată. În varianta ajunsă ulterior în parlament a legii 304 (privind organizarea judiciară), președintele este scos din numirea conducerii a Curții Supreme (ICCJ) (aceasta rămâne la CSM). Acest lucru va fi introdus și în legea 303 privind statutul magistraților. Legea 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară) este considerată și ea de CCR parțial neconstituțională și retrimisă în parlament.

      Legile INjustiției sunt apoi din nou contestate de USR, PNL și ICCJ la CCR, spunându-se că nu au fost îndeplinite cerințele CCR în modificarea legilor în parlament și găsindu-se 37 de motive de neconstituționalitate. CCR acceptă legea 304 (privind organizarea judiciară) și legea 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară) și retrimite în parlament doar legea 303 (privind statutul magistraților). Însă bătălia merge mai departe prin noi sesizări la CCR și propuneri de revizuire în parlament.     

      Între timp, când legile ajung la promulgare, Santa Klaus contestă și el legile INjustiției la CCR și la Comisia de la Veneția, cerându-le celor de la CCR și PSD să aștepte opinia celor din Comisia de la Veneția și să se conformeze acesteia. Într-o primă etapă, CCR respinge sesizarea privind legea 303 (despre statutul magistraților), legea 304 (organizarea judiciară) și legea 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară) depuse de Santa Klaus, însă lupta continuă (prin alte sesizări la CCR și prin retrimiteri ale legilor în parlament pentru reexaminare).

      În ce privește Comisia de la Veneția, ultima șansă ca legile justiției să ajungă acolo se decide joi, pe 26 aprilie, în Consiliul Europei, mai exact în Comisia Juridică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), la sesizarea PNL. O solicitare identică a  fost trimisă și de ONG-ul Forumul Judecătorilor. APCE aprobă, în cele din urmă, solicitarea PNL și trimite legile justiției la Comisia de la Veneția.

      Pe 13 iulie, în raportul preliminar, animalele naziste, minerii, nebunii și băgăcioșii de la Comisia de la Veneția critică și ei legile justiției, arătând că sunt aspecte ”de natură să submineze independența judecătorilor și procurorilor din România precum și încrederea publică în justiție”. Comisia cere ca modificările să nu fie aplicate, în special cele referitoare la numirea procurorilor-șefi, rolul ministrului în acest sistem, precum și scopul controlului ierarhic al procurorilor. Comisia preferă:

·         în legătură cu procedura de numire și revocare a procurorilor-șefi optează pentru prezența președintelui și a CSM pentru a balansa influența ministrului Justiției (Comisia de la Veneția critică decizia CCR ce-i oferă ministrului Justiției putere deplină de revocare a procurorilor-șefi și totodată respinge faptul că președintele nu poate refuza decât o singură dată o propunere a ministrului pentru numirea procurorii-șefi (înainte puteau fi nelimitate))

·         secția specială de anchetă pentru magistrați este și ea motiv de îngrijorare și se solicită abrogarea acesteia

·         renunţarea la schema de pensionare anticipată a procurorilor

·         eliminarea sau redefinirea prevederilor care le permit procurorilor-şefi să invalideze, ca neîntemeiate, soluţiile procurorilor

·         anularea restricției impuse magistraților privind libertatea de exprimare.

      Iată și câteva reacții. Augustin Zegrean, fost șef CCR, declară că trebuie urmate recomandările Comisiei de la Veneția. Judecătorul Cristi Danileţ, fost membru CSM, afirmă că România riscă excluderea din Consiliul Europei, dacă nu va respecta recomandările Comisiei de la Veneţia, în privinţa modificărilor aduse la legile justiţiei. Forumul Judecătorilor arată: „Sunt 30 de pagini care explică ce trebuie îndreptat”. Codrin Ștefănescu, lider PSD, spune că merge ”până la capăt cu modificările”. Eugen Nicolicea consideră că documentul nu contrazice modificările aduse de PSD-ALDE, deci, nu mai e nevoie să aștepte raportul final din octombrie. Florin Iordache acuză: ”Nu au citit ultima formă prin care a fost definită eroarea judiciară şi nici deciziile CCR”. PNL și USR cer CCR să opereze modificări în funcție de recomandările Comisiei.

      Ce trebuie făcut? Practic, cel mai important aspect, în legătură cu legea 303 (statutul magistraților): trebuie revizuită modalitatea de numire a procurorilor-șefi, în urma recomandărilor Comisiei de la Veneția. Legea aflată acum în vigoare îi oferă preşedintelui puterea de a refuza la nesfârşit, dar motivat, propunerile ministrului Justiţiei pentru şefia DNA sau DIICOT. În forma modificată de PSD, legea 303/2004 îi lasă președintelui posibilitatea de a refuza doar o singură dată propunerea ministrului Justiţiei.    

      CCR urmează să se pronunțe în septembrie cu privire la sesizarea președintelui asupra modificării legii 303 (statutul magistraților), a sesizării ICCJ și a opoziției cu privire la legea 304 (organizarea judiciară) și a obiecției lui Santa Klaus la legea 317 (organizarea CSM), ultima sesizare posibilă. Președintele promulgă legea 304 (organizarea judiciară) în vară, dar cere ca la toamnă să se reia dezbaterile în parlament pentru a pune în acord legile justiției cu cerințele Comisiei de la Veneția.  

      Lupta continuă. În ciuda problemelor, să nu uităm ceva important obținut datorită protestelor și luptei politice: s-a renunțat la ce era mai grav, mai exact la politizarea și mai serioasă a justiției prin trecerea Inspecției Judiciare în subordinea Ministerului Justiției și totodată, s-a reușit păstrarea președintelui în procedura de numire a procurorului general, șefului DNA, DIICOT și a adjuncților lor (în loc să fie puși tot exclusiv de ministrul Justiției). Deocamdată.