RINOCERII ŞI LEGEA PROSTRAŢIEI

Am aşteptat 22 de ani Legea lustraţiei în speranţa unei purificări a societăţii româneşti (nu luaţi cuvântul în sensul „nazzy”!) şi a revirimentului moral al clasei politice. După Revoluţie, o mulţime de securişti şi foşti activişti de partid au confiscat capitalismul şi politica, profitând din plin şi fără scrupule de noua situaţie. Azi, clasa politică arată precum „portretul lui Dorian Gray”: monstruoasă, coruptă, clientelară, distantă faţă de cetăţeni (ca să nu spun arogantă), lipsită de profesionalism, vulgară, preocupată doar de propriile interese.

Îşi mai aminteşte cineva de punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara, redactată de George Şerban, din martie 1990? Acesta susţinea: "Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate (...) Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism". Poate că, dacă s-ar fi aplicat în anii ’90 „punctul 8 de la Timişoara”, imaginea ar fi fost diferită, iar noi, cetăţenii, nu ne-am fi pierdut încrederea în clasa politică şi în perspectivele noastre de viitor.

Aşteptarea e uneori absurdă... Aşteptau acuzaţii din „Procesul” lui Kafka la uşa avocaţilor, mai mult din convenţie sau din inerţie, fără mari speranţe. Alţii îl aşteptau pe Godot. Şi condamnaţii din „infernul lui Ferrante” (în „Insula din ziua de ieri”) aşteptau, sperau orbeşte, contradictoriu, fără ţintă, în absenţa lui Dumnezeu.

Lasciate ogne speranza? Nu e cazul! Iată că Legea lustraţiei a venit! Ce dacă după 22 de ani?! Mai bine mai târziu decât niciodată. A fost un drum lung şi foarte dificil. De pildă, acum doi ani, legea s-a lovit de Curtea Constituţională unde s-a descoperit cu surprindere că nu este constituţional să se limiteze dreptul de a fi ales, deci, potenţialii lustrabili îşi păstrau dreptul de a candida la primărie, Consiliu Judeţean ori în Parlament. În formula de anul acesta, într-adevăr, nu se lustrează candidaturile, ci doar funcţiile. Persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist nu vor putea fi numite în funcţii pentru cinci ani la rând, dar îşi conservă dreptul la candidatură.

PDL a fost la un pas de a-şi lustra proprii oameni: deputaţii din comisia juridică din Senat i-au inclus iniţial pe Ungureanu şi Boc (foşti lideri UTC), pe Meleşcanu (fost şef de misiune diplomatică şi proaspăt numit de Băse şef la SIE) şi chiar pe Monica Macovei (în calitate de fost procuror comunist) pe lista lustrabililor. Intraseră în lanul cu maci ca Dorothy din „Vrăjitorul din Oz” şi ameţiseră? Erau sub incidenţa legii prostraţiei?!

În cele din urmă, în Camera Deputaţilor, pedeliştii s-au trezit şi au adoptat câteva amendamente salvatoare. Pentru a nu perturba activitatea premierului Ungureanu sau a lui Boc, au fost eliminate dispoziţiile referitoare la tinerii şefi de UTC. Doar nu o să lustrăm şi şoimii patriei! De asemenea, foştii şefi ai misiunilor diplomatice par a fi exceptaţi, ca dovadă că Meleşcanu, actualul director SIE, nu este afectat. Au rămas în mod bizar sub ameninţare foştii procurori comunişti ca Monica Macovei, dar şi aici există clauze speciale – doar dacă au făcut poliţie politică. Şi s-o lustrezi tocmai pe Monica Macovei, „Femeia anului” în Europa (în 2008), care a activat pentru drepturile omului la APADOR-CH, şi-a sacrificat imaginea pe plan intern intrând în politică, a luptat împotriva corupţiei şi a început, cu mari eforturi, reforma în justiţie!

Din partea opoziţiei, în special a PSD-ului, reacţiile au fost, bineînţeles, negative, contestând orice aplicabilitate a legii. Ponta a declarat pur şi simplu că legea e o „gogomănie” (care demonstrează că PDL nu are nici specialişti, nici gândire strategică), iar Iliescu a numit-o "discriminatorie, aberantă şi total inutilă", reamintind susţinerea populară imensă de care a beneficiat în anii ’90: “Eu am 82 de ani, mi-am îndeplinit toate misiunile de om ales prin scrutin popular fundamental şi decisiv, cu 85% în 1990, cu 60 şi ceva la sută în anul 2000. Care e chestiunea?". În stilul său caracteristic, Adrian Năstase a tratat subiectul ironic, calificând legea drept "un text bricolat fără nicio aplicaţie" şi punctând: “În felul acesta, vom fi siguri că domnul Ion Iliescu, în următorii cinci ani, nu va fi desemnat secretar de stat".

Atunci, cui prodest? Legea lustraţiei, amputată şi venită mult prea târziu, nu prea mai poate schimba ceva efectiv. Va fi, cel mult, un simbol (palid şi diform) al desprinderii de comunism şi al condamnării sale, măcar de jure, dacă nu de facto.

„Rinocerii” rămân. Şi noi, vorba lui Berenger din piesa lui Eugene Ionesco, nu putem decât să-i invidiem: „Ei sunt frumoşi. M-am înşelat. Oh, cât de mult aş vrea să fiu ca ei. Poftim: eu n-am corn! Ce urâtă e o frunte plată! Mi-ar trebui un corn sau două, ca să-mi mai rafinez chipul şi să-mi dispară ridurile. Dar uite că nu-mi creşte nici unul. Iar mâinile-mi sînt fine. Oare mi se vor face vreodată zgrunţuroase?”.

IDIOCRACY: BEŢIVI ŞI PUTUROŞI DEZGHEŢAŢI DE FUNDUL LUI BOC, HANDICAPATOS ŞI VOYEURUL ANTONESCU

După ce premierul Ungureanu a chemat sâmbăta trecută românii puturoşi la „muncă patriotică” pentru deszăpezire („Este inadmisibil sa ajungi pe stazile unei localitati in Romania si sa-i vezi pe militari desfundand drumurile in timp ce beneficiarii directi, care sunt si concentatenii nostri, stau in casa la caldura. (...) In astfel de situatii, nu ne vaicarim, nu cantam prohodul la posturile de televiziune, nu vorbim de Apocalipsa. Haideti la munca!” - http://www.hotnews.ro/stiri-esential-11481476-premierul-ungureanu-este-inadmisibil-militarii-deszapezeasca-cetatenii-stea-caldura.htm), în „dulcele stil clasic” pedelist al etichetărilor gen „viermi”, „ciumpalaci”, „mahala ineptă”, liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader, a depăşit luni toate aşteptările, declarând că aşa-zisele victime ale îngheţului au fost, de fapt, nişte beţivi, direct responsabili pentru moartea lor prin hipotermie: „Din 80 de oameni sau 64 câţi au murit (...) unul singur a murit în maşină, restul a baut şi a adormit acolo” (http://www.gandul.info/news/declaratie-socanta-a-pedelistului-mircea-toader-despre-victimele-frigului-unul-singur-a-murit-in-masina-restul-au-baut-si-au-adormit-acolo-9232315). Incredibil! Din nou, autorităţile ne demonstrează conexiunea puternică între clasa politică şi publicul larg, capacităţile de înţelegere aprofundată a situaţiilor limită, cunoaşterea detaliată şi precisă a evenimentelor, managementul eficient al crizei şi, nu în ultimul rând, solidaritatea şi empatia cu victimele zăpezii şi ale viscolului.

În toiul „coşmarului alb” (cum se spune pe la mai toate televiziunile) care persistă, din păcate, din cauza puturoşilor beţivi şi iresponsabili, a apărut şi o ştire „fierbinte”, menită să dezgheţe sufletele amorţite la televizor sau la crâşmă: în cadrul emisiunii „Un show păcătos”, moderat de Capatos, luni seara, Antena 1 a difuzat imagini cu fostul prim-ministru Boc dezbrăcat, filmat din spate, într-o sală de fitness. Din nou, incredibil! Dar oare ne mai miră ceva cu adevărat în România, ţara tuturor posibilităţilor? În stilul său caracteristic, orientat exclusiv spre audienţă, fără scrupule, fără un minimum de deontologie profesională, exploatând strict imagini lubrice şi/sau scandaloase, Capatos a depăşit şi el aşteptările prin mediatizarea filmului preluat de pe Youtube unde fostul premier apare nud.

Ce făcea bietul Boc la sala de fitness când a fost surprins de camera de filmat? Pur şi simplu, se schimba în vestiar, lucru absolut normal, pe care-l practică oricine merge la sala de sport. Absolut nimic compromiţător la adresa lui Boc, în afară de imaginile în sine şocante. Difuzarea imaginilor nud la Antena 1 nu era o dezvăluire politică, niciun flagrant delict de corupţie, niciun scandal obscen, Boc nu făcea nimic nelalocul lui în acel memont. Ce ar fi putut să justifice încălcarea aceasta teribilă a dreptului la viaţă privată?! Gestul lui Capatos nu a fost motivat de vreun interes public, ci numai de goana după audienţă facilă.

În emisiunea de luni a lui HandiCapatos, s-a dat cod roşu de stupiditate. Parcă erau cu toţii, mai mult ca oricând, actori în „Idiocrasy”, teleportaţi în viitorul distopic al consumerismului imbecil (inclusiv consum media), al incapacităţii de exprimare şi al limitării la urmărirea unor imagini lascive: nu câştigase premiul Oscar în „Idiocracy” un film care arăta cel mai popular fund, unde nu era nicio acţiune, niciun personaj şi singurul lucru prezent pe ecran era, de fapt, posteriorul respectiv? Şi care a fost reacţia CNA? Deocamdată, nu prea s-a văzut. Se pare că CNA încă procesează sesizările primite de la telespectatori, este, într-adevăr, dificil de luat o decizie şi de reacţionat ferm în acest caz.

Şi ăsta nu a fost sfârşitul! Bomboana de pe coliva lui Boc a fost pusă tocmai de un politician foarte inspirat şi vigilient, care nu doarme nopţile (ci doar ziua), revoluţionar de budoar, cu o retorică foarte acidă şi percutantă, foarte vocal, dar fără proiecte (că doar n-o să-şi piardă timpul cu aşa fleacuri), care a văzut amuzat filmul transmis de Antena 1 şi a intervenit în direct, la Capatos, pentru a comenta râzând situaţia, fără să fie în vreun fel deranjat de imaginile difuzate. Cine altul decât inegalabilul Crin Antonescu?! El s-a distrat şi şi-a dat cu părerea live: „omul nu are nicio vina, nu e nimic indecent sau compromitator"; „pedelistii l-au filmat, astia nu sunt de incredere nici intre ei” (http://www.revista22.ro/scandalos-antena-1-a-difuzat-imagini-cu-emil-boc-dezbracat-intro-sala-de-sport-antonescu-a-comentat-in-direct-rizind-13380.html). Nu conţinutul comentariilor lui Antonescu este important, ci atitudinea lui – de acceptare senină a situaţiei şi de amuzament în direct pe seama fundului gol al lui Boc. O atitudine, într-adevăr, demnă de un prezidenţiabil!

Nu mă mai miră că Sebastian Lăzăroiu l-a făcut pe Antonescu pe Facebook voyeur leneş, căci îşi desfăşoară obsesiv activitatea scabroasă doar noaptea, iar ziua se odihneşte. Probabil că Antonescu nu este capabil să proceseze astfel de informaţii şi să ia măsuri. Poate că tot răul e spre bine. Sper ca Antonescu să se decredibilizeze acum suficient (dacă înainte nu o făcuse) şi să iasă de pe scena politică. E şi meritul micuţului Boc pentru că, fără să vrea şi cu un preţ mult prea mare plătit pentru asta, l-a înFUNDat.