AMICI. PONTA ŞI UNGUREANU

Ponta şi Ungureanu păreau buni amici la instalarea guvernului Ungureanu. Ca Lache şi Mache din Caragiale. După câteva săpătmâni bune de urlete disperate „Jos Dictatorul! Jos Băse!”, odată cu nominalizarea lui Ungureanu ca premier, Ponta s-a calmat brusc. La învestirea guvernului Ungureanu, liderul USL a prezentat în Parlament un discurs destul de echilibrat, bine articulat, constructiv şi s-a angajat că va susţine noul cabinet pe anumite proiecte incluse în programul de guvernare. Astfel, Ponta şi-a exprimat suportul faţă de cabinetul Ungureanu în ce priveşte tratatele de Guvernanţă fiscală, integrarea în spaţiul Schengen, depolitizarea administraţiei, consolidarea DNA şi ANI: „Aveţi colaborarea opoziţiei privind Tratatul de Guvernanţă fiscală. Oamenii trebuie să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele acordurilor. Aveţi colaborarea opoziţiei la nivel european faţă de intrarea în spaţiul Schengen, Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Justiţia nu e făcută pentru cifre sau instituţii europene, ci pentru cetăţeni, e important să gândiţi în acest sens. Aveţi sprijinul opoziţiei pentru solidizarea DNA şi ANI. Aveţi sprijinul opoziţiei în combaterea corupţiei. (...) Veţi avea sprijinul Opoziţiei pentru depolitizarea instituţiilor din teritoriu. Dacă nu începem acest proces, proiectul va rămâne blocat.” (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/ponta-opozitie-vot-investitura-discurs-cabinet-yahoorss_0_643135899.html)

Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, nu a apreciat prea mult discursul subit prea prietenos faţă de putere al lui Ponta şi l-a descurajat să mai aibă pe viitor astfel de iniţiative: „Cred că, din dorinţa de a avea o atitudine cât mai echilibrată, domnul Ponta s-a îndepărtat cam mult de discursul firesc al unui lider al opoziţiei. Este o greşeală pe care trebuie să ne-o asumăm, dar pe care nu ne permitem să o mai repetăm. (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Dragnea-_Discursul_lui_Ponta-o_greseala_care_trebuie_asumata-dar_nu_repetata_0_643735848.html ) Unii membri ai PNL au declarat, de asemenea, că discursul lui Ponta a enervat liberalii, fiind picătura care a umplut paharul, PSD-iştii nedemonstrându-se nici până atunci la fel de virulenţi anti-putere precum Antonescu şi PNL.

Dacă opoziţia nu ştiuse să aprecieze frumuseţe de discurs din Parlament, iată că puterea ştia. Ungureanu fusese de-a dreptul încântat de discursul amicului Ponta şi îl elogiase în diverse intervenţii, inclusiv în direct la celebra emisiune a lui Gâdea de pe Antena 3, „Sinteza Zilei”, din fatidica dată de marţi 13 martie, când premierul reuşise să îmblânzească fiara turbată anti-Băse şi anti-putere... adică pe moderatorul Gâdea. Incredibil, Gâdea arăta şi se purta în prezenţa lui Ungureanu precum şarpele hipntozat de fachir, şobolanul fermecat de cântăreţul din fluier, Bestia îmblânzită de Frumoasă, Cerberul înduioşat de muzica şi vorbele mieroase ale lui Orfeu, vulpea domesticită de Micul Prinţ etc.

Dar să revenim la Lache şi Mache, adică la Ponta şi Ungureanu. Premierul apreciase din plin discursul lui Ponta şi-l recomandase tuturor politicienilor ca un discurs model, „proba revelatorie a unui tip de comportament politic dezirabil". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta -o_relatie_speciala__cu_Ungureanu_0_663534132.html) De asemenea, Ungureanu se arătase mai mult decât respectuos şi admirativ la adresa lui Ponta, ci chiar apropiat, intim, familiar: „Mă va ierta domnul preşedinte Ponta şi vă fac o confidenţă, chiar dacă n-am avut această înţelegere cu Domnia Sa. Noi ne-am auzit la telefon şi în această după-amiază. A fost un telefon pe care am considerat că este normal să-l dau. Nu e vorba de o consultare", a mărturisit Ungureanu. (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-o_relatie_speciala__cu_Ungureanu_0_663534132.html) Întrebat dacă a avut o astfel convorbire telefonică şi cu Crin Antonescu, primul ministru a răspuns că nu a apucase încă. Discuţia telefonică din după-amiaza de 13 martie dintre Ungureanu şi Ponta nu era o premieră. În urma numirii sale ca prim-ministru, Ungureanu îi telefonase şi atunci lui Ponta, solicitându-i acestuia o întrevedere legată de formarea noului Guvern.

Se putea ca Lache şi Mache să rămână buni amici în ţara lui Caragiale şi în Bucureştii lui Mitică?! Au intervenit alţi amici şi, în cele din urmă, Lache-Ponta şi-a scos colţii. Președintele PSD a ajuns chiar să declare la Timișoara că premierul Ungureanu este absolut minunat, doar că are un singur cusur: este „mai arogant" decât jucătorul Barcelonei, Lionel Messi şi chiar decât Năstase pentru că, inevitabil, s-a molipsit de la Băse: „Eu nu m-am uitat la emisiune, m-am uitat la meciul Barcelonei. Dar nici măcar Messi nu era atât arogant ca Ungureanu, deși cred că Messi avea argumente să fie arogant. Dar e stilul Băsescu, de ce vă miră. (...) Ungureanu îl are ca mentor pe Băsescu care, atunci când nu are răspunsuri, atacă, jignește și e arogant. (...) Eu nu am niciun fel de încredere în dl. Ungureanu şi nu spune absolut nimic. Şi, pentru că tot i-a pomenit pe domnii Năstase şi Tăriceanu, după patru ani buni în care a fost prim-ministru, dl. Năstase era de zece ori mai puţin arogant decât este dl. Ungureanu în primele două luni şi asta nu ştiu dacă este un semn bun. Nici a suta parte aroganţă nu avea Năstase". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-Ungureanu-arogant-Adrian-Nastase_0_676732336.html )

Apoi, Lache-Ponta a mai găsit un cusur amicului Mache-Ungureanu, pervertirea sa certă din cauza asocierii cu clica pedelistă coruptă şi autoritară: „Am văzut aseară că suntem colegi de generaţie. Eu nu sunt coleg de generaţie cu domnul Ungureanu decât poate biologic. În rest, domnia sa este cu doamna Anastase, cu domnul Boc, cu doamna Udrea. Eu sunt cu Crin Antronescu şi cu Daniel Constantin". (...) Unii sunt cu Steaua, alţii cu Dinamo. Domnul Ungureanu şi-a ales tabăra, nu ştiu dacă se simte bine sau nu. Cu mine nu e coleg şi nici nu cred că va fi". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Mihai_Razvan_Ungureanu-Steaua-Dinamo-Victor_Ponta-USL-PSD-Crin_Antonescu-Parlament-yahoorss_0_663533956.html ) C-aşa e-n fotbal...

Odată stârnit, amicul Lache-Ponta s-a apucat să descopere şi alte cusururi la amicul Mache-Ungureanu, ajungând să dea declaraţii veninoase, fundamentaliste, patriotarde, etatiste şi anti-capitaliste, în dulcele stil fesenist de odinioară, din anii ’90 şi să-l declare pe amicul Mache-Ungureanu „trădător şi vânzător de ţară” (la propriu): “Domnia sa (n.n.: Ungureanu) are câteva luni la dispoziţie şi, într-o frenezie extraordinară, vinde tot ce mai are statul român. Cred că dl. Boc a fost schimbat tocmai pentru că n-a vrut să dea autorizaţie pentru Roşia Montană şi n-a vrut să vândă cuprul. Cred că de asta a fost schimbat pentru că în rest nu s-a schimbat nimic, domnii Blejnar şi Duţă sunt tot pe funcţii. Iar dl. Ungureanu nu se gândeşte la România, dacă s-ar gândi, n-ar vinde cuprul României la o firmă obscură la licitaţie". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-Ungureanu-arogant-Adrian-Nastase_0_676732336.html)

Amicul Mache-Ungureanu a fost surprins la început de provocările amicului Lache-Ponta, dar acum şi-a revenit şi a început să riposteze. Într-una din intervenţii, Ungureanu l-a trimis pe Ponta să pună mâna pe carte ca să înveţe înainte să vorbească: "Nu costă nimic să iei un sfat bun dintr-o parte şi dintr-alta, dacă tot ne pregătim undeva în viitor să administrăm nişte probleme, măcar să citim un pic", a spus Ungureanu, la Realitatea TV (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-Ungureanu-arogant-Adrian-Nastase_0_676732336.html). Ungureanu a făcut declaraţia în contextul în care Ponta l-a acuzat că programul său de guvernare nu are legătură cu interesele țării, ci apără interese străine României, legate de transferul către sfera privată a ce a mai rămas din resursele naturale ale patriei.

Ce se va întâmpla cu cei doi amici? Şi-au uitat berile pe masă şi s-au luat la bătaie. Şi cine plăteşte consumaţia când amicii Lache şi Mache se păruiesc? Tot populaţia?

DOMNU’ PONTA, TRĂDARE SĂ FIE, DACĂ O CER INTERESELE PARTIDULUI, DAR S-O ŞTIM ŞI NOI!

Când am auzit la TV că Ponta a participat la învestirea guvernului Ungureanu cu un discurs de susţinere (fie şi ea condiţionată), am rămas, pur şi simplu, siderată. O fi vreo manipulare iar? Cum se poate aşa ceva? Nu urla Ponta, mă rog, ţipa sau, hai, vocifera (că de urlat urlă Antonescu, de-i acoperă pe toţi) de câteva săptămâni bune că vrea alegeri anticipate şi demisia Preşedintelui? Nu îşi asumase acest „program” al străzii? Nu reiterase ideea alegerilor anticipate la consultările de la Cotroceni de lunea aceasta? Nu se angajase să boicoteze guvernul, chiar şi după desemnarea lui M. R. Ungureanu ca premier?

Am verificat presa online şi, din păcate, s-a confirmat fericita veste. Ponta fusese în Parlament, în ziua învestirii guvernului Ungureanu (ieri) şi îşi oferise suportul (punctual, pe proiecte) pentru proaspătul cabinet. Participarea lui Ponta ieri, în Parlament, a arătat că opoziţia are o alternativă la discursul furibund şi găunos al lui Antonescu. Discursul lui Ponta s-a încadrat în alt registru stilistic mai prietenos şi mai deschis: un discurs echilibrat, calm, civilizat, destul de bine articulat şi argumentat, centrat pe conţinut (idei, proiecte, programe) şi nu prea personalizat (cu excepţia câtorva referiri negative la Boc (avertizându-l pe Ungureanu să nu urmeze politica guvernului Boc), Udrea şi Igaş (persoanje contestate vehement de opoziţie/presă/societatea civilă) şi Băse (carenţele de comunicare vizibile în dialogul formal, de 15 minute cu opoziţia la Cotroceni şi o atenţionare specială adresată lui Ungureanu cu privire la relaţia Preşedinte – premier, cu accent asupra separării clare a rolurilor instituţionale). În plus, a fost un discurs european, ancorat în problematica UE şi a situaţiei României în UE. Şi, cel mai important lucru (cel puţin din punctul meu de vedere), discursul lui Ponta a dat semnalul că poate exista dialog între putere şi opoziţie şi că promovează spiritul dezbaterii în spaţiul public, după ce strada, Piaţa, nenumăraţi oameni au reproşat calitatea extrem de slabă a comunicării politice, absenţa transparenţei şi a dezbaterii publice.

Până aici totul e minunat. Şi ar fi rămas aşa dacă atitudinea lui Ponta nu ar fi fost puternic discordantă cu tot ce făcuse şi declarase în ultimele săptămâni. După ce ai spus zile şi săptămâni în şir, chiar până în preziua învestirii guvernului, „Jos dictatorul!” şi ai declarat insistent că vrei anticipate şi demisia Preşedintelui, cum se poate, brusc, să susţii guvernul premierului propus de „dictatorul” Băsescu, chiar şi numai pe anumite proiecte? Prin prezenţa şi discursul său, Ponta a legitimat guvernul Ungureanu, taxat până atunci drept „ilegitim”, având în vedere că era o soluţie impusă de Băsescu, nu avea susţinerea populaţiei şi urma să fie avizat şi votat prin proceduri nu tocmai democratice (ex. lipsa de cvorum din comisii). Schimbarea bruscă de atitudine a lui Ponta denotă iresponsabilitate şi riscă să-l decredibilizeze pe el ca politician, dar şi PSD şi USL.

Vorba lui Farfuridi din „O scrisoare pierdută”: „Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!”, cu completarea lui Brânzovenescu: „Dar cel puţin s-o ştim şi noi!”

ŞTIRI FIERBINŢI PE UN GER SIBERIAN: DEMISIA GUVERNULUI!

După 10 zile de “pupat” Piaţa Universităţii pe viscol şi ger cumplit, am căzut la pat cu febră foarte mare, aproape 40 de grade Celsius, frisoane şi tuse non stop, ameţeli, insomnii, dureri de gât, migrene, greţuri, mă rog, tot tacâmul. Niciodată nu m-a „iubit” febra aşa de mult, niciodată nu a fost aşa de posesivă, pur şi simplu, nu se îndură să se despartă de mine: de zece zile nu a scăzut sub 38,5, dar de câteva zile am trecut pe antibiotice. Nu degeaba am scris eu însămi pe una dintre pancarte (când eram doar un pic răcită, strănutam şi-mi curgea nasul): „Ciumpalac „plătit” cu ger, gripă şi indiferenţă”. Totul s-a realizat! A fost o predicţie creatoare foarte reuşită!

Oare de ce se întâmplă toate iarna: Marea Unire, Revoluţia din decembrie ’89, Unirea Principatelor Române?! De ce s-au aliniat şi protestele astea trendului pe un ger siberian? Nu puteam s-o lăsăm pentru la vară? Poate că iarna este o perioadă mai propice pentru reflecţie şi acţiune, vara n-are nimeni chef decât de distracţie, iar primăvara şi toamna ritmul de muncă este foarte alert şi solicitant şi nu mai permite desfăşurarea altor activităţi. Eu însă aş vota pentru proteste primăvara (cum a fost Piaţa Universităţii din ’90).

Sâmbătă seara, când aveam 39,8 şi tremuram îngrozitor, am încercat să mă încălzesc, uitându-mă la televizor. Am făcut turul televiziunilor de ştiri şi am început să tremur şi mai tare: peste tot, obsesiv, imagini ale infernului alb – ger, viscol, ninsoare, ploaie îngheţată, polei, maşini înzăpezite, oameni blocaţi, oameni îngheţaţi. Căutam cu disperare ceva fierbinte. Ce bine că există sfânta telecomandă şi diversitatea de canale! Aşa că m-am mutat de pe canalele de ştiri pe National Geographic unde era difuzat un documentar despre viaţa tribală de undeva din Africa (n-am văzut de la început, aşa că nu pot preciza exact locaţia): păstori de vite, nomazi care se hrănesc cu unu-două pahare de lapte pe zi plus un pic de sânge recoltat de la vacă (pentru a-şi suplimenta aportul de proteine), îşi spală şi-şi dezinfectează vasele cu urină de vacă, ameninţă şi înţeapă bolile cu suliţele, fac sacrificii animale şi citesc viitorul în intestinele cămilelor. Dar, în ciuda lipsurilor, oamenii ăia păreau destul de fericiţi, nu cereau nimic, nu protestau, trăiau în armonie cu ei înşişi, cu comunitatea şi cu cosmosul, aveau un set de valori şi reprezentări limitat, dar solid, aveau soluţii tradiţionale, cutumiare pentru orice problemă, nu erau sfâşiaţi de frustrări şi dileme, de anomie sau alienare, ca noi cei mai moderni sau, mă rog, postmoderni. M-am bucurat, totuşi, că aveam un pat cald şi că nu trebuia să înţep gripa cu suliţa, ci cu antibiotice.

Tremurând sub trei pături, cu pisica torcând la picioare şi cu un ceai fierbinte, aburind pe măsuţă, luni, pe la prânz m-am lansat într-un tur al televiziunilor de ştiri, dând sonorul cât mai aproape de maximum pentru a acoperi viscolul de afară. Mi-era puţin teamă de infernul alb, am ajuns să am o fobie, cum văd ceva pe tema asta, mă grăbesc să schimb canalul. Dar, din fericire, în sfârşit, pe toate canalele de ştiri apăruseră ştiri fierbinţi care, cu siguranţă, aveau să mă încălzească: demisia premierului Boc! Am urmărit informaţiile în legătură cu demisia lui Boc şi am aşteptat apoi rezultatele consultărilor de la palatul Cotroceni şi propunerea unui premier de către Băsescu. Consultările au fost mai degrabă o simplă formalitate: partidele şi grupurile parlamentare invitate la Cotroceni nu au avut la dispoziţie mai mult de jumătate de oră pentru discuţii. De aceea, se poate spune că dezbaterea (lucru esenţial de recuperat în spaţiul public românesc) iar a lăsat de dorit.

Iar premierul desemnat, M. R. Ungureanu, în ciuda CV-ului impecabil, a formaţiei de intelectual (doctor în istorie şi cadru didactic universitar), a ţinutei elegante şi a carierei diplomatice apreciate extern şi intern (Ministerul de Externe, SIE), nu e, nici pe departe, tehnocrat, aşa cum a cerut lumea din Piaţă. Nu este nici premier politic, nefiind membru PDL sau al altui partid, ci, mai curând un intelectual, dar unul care vine acum din sfera serviciilor secrete. Un tehnocrat ar fi corespuns cererilor oamenilor din Piaţă şi din ţară, mai ales în contextul crizei. Iar un premier desemnat dintre şefii serviciilor secrete nu cred că poate inspira încredere: nu este o practică în Europa să se aleagă astfel premierii şi, în plus, Băsescu a fost mereu asociat cu serviciile secrete, a părut să se înţeleagă bine numai cu ele, ceea ce ar putea genera noi speculaţii de autoritarism şi noi teorii ale conspiraţiei.

Guvernul propus nu satisface nici el cerinţele oamenilor din stradă pentru că va rămâne unul politic (nu de tehnocraţi) şi nu este creat în scopul organizării de alegeri anticipate. Oricum, se pare că ar putea semăna în mare măsură cu vechiul guvern, doar 7 miniştri fiind remaniaţi, cum ar fi Igaş (care a avut o atitudine discutabilă în gestionarea protestelor şi a intemperiilor), Vreme (care era total neinformat şi iresponsabil în ce priveşte ACTA, ajungând chiar să confunde Coreea de Nord cu Coreea de Sud!) etc. Chiar dacă întregul guvern va fi schimbat, dacă rămâne unul politic şi nu este conceput ca o variantă de tranziţie până la alegerile anticipate, acest guvern nou nu va fi credibil şi nu va fi acceptat de protestatari. Aşa că protestele vor continua.

S-au cerut, totuşi, în mod repetat, nişte lucruri clare: demisia preşedintelui, a guvernului şi alegeri anticipate. Personal, nu cred că alegerile anticipate rezolvă ceva semnificativ în ce priveşte reforma clasei politice: vor avantaja opoziţia (USL) care este decredibilizată deja din perioada când a fost la putere şi, din păcate, vor favoriza şi unele partide populiste precum Partidul Poporului şi PRM. Nu este timp să se formeze o forţă politică responsabilă, curată, democrată şi proeuropeană într-un interval de timp atât de scurt, astfel încât să avem alternativă la „mizeriile” de pe scena politică: PDL, USL, PP şi PRM. Dar, în ultimă instanţă, alegerile anticipate ar putea detensiona situaţia.

Nu înţeleg de ce Băse şi PDL se cramponează atât de putere. Chiar e nevoie să iasă 5 milioane în stradă ca să se convingă de necesitatea schimbării? Nu-i de ajuns că nivelul de încredere în guvern şi preşedinte este sub 10%, că două treimi din populaţie conform sondajului Avangarde susţin protestele, ba chiar 81% apreciază că protestele sunt un lucru bun potrivit studiului IRES, iar demisia preşedintelui este considerată principalul mijloc de soluţionare a crizei (de 37%) din datele cercetării Avangarde? Vor să continue cu orice chip, în ciuda lipsei de susţinere a populaţiei?

Ştiu, „iarna nu-i ca vara”, întotdeauna suntem nepregătiţi şi nu vrem să înfruntăm realitatea. Preferăm să rămânem „încremeniţi în proiect” sau să ne complacem în „Matrix-ul” nostru iluzoriu, dar confortabil.