NU VOTĂM! „WE’RE NOT GONNA TAKE IT ANYMORE!”

NU VOTĂM duminică! De ce? Foarte simplu: pentru că nu vrem să legitimăm o mascaradă şi pentru că nu vrem să contribuim prin votul nostru la atingerea cvorumului necesar pentru validarea referendumului. Având în vedere că majoritatea tinde să opteze pentru demiterea preşedintelui, chiar dacă noi ne-am pronunţa anti-demitere, votul nostru ar putea ajuta la întrunirea cvorumului şi la victoria USL, indiferent de alegerea noastră. O strategie mai prgamatică, mai sigură (chiar dacă nu tocmai elegantă) este boicotul. Şi, luând în considerare procedurile anti-democratice şi destabilizatoare la adresa statului de drept ale guvernării actuale (din păcate, apropiate de loviturile de stat), nu putem fi alături de USL în demersul său de demitere a preşedintelui. La urma urmei, preşedintele a făcut greşeli (declaraţii belicoase, discriminatorii, autosuficiente, arogante la adresa diverselor categorii sociale şi profesionale, reacţii deplasate, jenante în raport cu regele Mihai sau cu Arafat, comunicare defectuoasă a măsurilor de austeritate, imixtiuni mai mult sau mai puţin discutabile în programul de guvernare, eşecuri în exercitarea rolului de mediator între instituţii şi între stat şi societate, susţinerea unor baroni corupţi şi neperformanţi din PDL etc.), dar nu a încălcat grav constituţia, singurul motiv real de demitere: Decizia CCR cu privire la suspendarea Preşedintelui ; Semnificaţia constituţională a referendumului ; Pentru ce a fost suspendat Traian Băsescu . Eu nu am lipsit niciodată de la vot în ultimii 16 ani: am făcut chiar sacrificii, m-am învoit de la serviciu, mi-am întrerupt vacanţe doar ca să-mi exprim opţiunea pentru... un rău mai mic sau mai mare. Am fost şi implicată activ în politică: membră a PNL în studenţie. Vroiam să contribui la consolidarea democraţiei în România. Acum sunt îngrozită şi dezgustată de modul în care a evoluat PNL, marele partid istoric, constructor al României moderne şi democratice: o cârpă murdară a PSD-ului, manipulată de un personaj cu reacţii de babă isterică, posedată care se sinucide în direct la OTV (din cauza lui Băse, normal!), ANAListul CURios care a comentat cu CURaj şi aCURateţe, live, la HandiCapatos în emisiune, iarna aceasta, imaginile despre fundul lui Boc (cu un limbaj sărac şi vulgar ca-n „Idiocracy”, mai nociv şi mai limitat ca „nouvorba” („Newspeek”) din „1984”). Acesta e preşedintele interimar al României. Îl merităm, nu? Reînviind discursul găunos naţionalist, populist, ne promite o Românie izolată de Europa, după exemplul Ungariei, că doar nu vrem să fim „colonie”, nici (prin vocea lui Tudor Chiuariu) să avem de-a face cu „politruci” ca Barosso ori cu alţi politicieni europeni incompetenţi care nu corespund nici pe departe modelului lui Putin, cum a zis Marga (mă uimeşte constant comportamentul lui Marga, s-a antenizat şi el?!) Declaraţiile care au speriat Vestul ; Barroso politruc . Cred că bieţii Brătieni se zvârcolesc în mormânt. Iar fanteziile demolatoare ale „maimuţicii” plagiatoare, ale premierului „Copy-Paste”, ale veveriţei „Scrat” din Ice Age, campionul dezastrelor neasumate, au depăşit orice limită: începând cu scandalurile de la formarea guvernului Ponta (doi miniştri plagiatori la Educaţie (!), câţiva incompatibili), continuând cu scandalul ICR, scandalul „Grăjdan” de muşamalizare a dosarului „Trofeul Calităţii” pentru a evita condamnarea lui Adrian Năstase, susţinerea suspectă a „sinucigaşului” Năstase, scandalul de plagiat, scandalul Monitorului Oficial, scandalul reducerii atribuţiilor CCR, scandalul de reprezentare la Bruxelles (unde Ponta a mers încălcând decizia CCR), presiunile asupra CCR şi DNA (inclusiv ameninţări la adresa judecătorilor), schimbarea Preşedintelui Avocatului Poporului, uselizarea televiziunii publice (până la absenţa oricărui reprezentant PDL în Consiliul de Administraţie), adoptarea votului uninominal pur pentru alegerile locale şi proiectul de lege electorală pentru alegerile parlamentare care avantajează USL (ultimul declarat deja neconstituţional de CCR), garantarea demiterii Preşedintelui prin OUG 41 (inclusiv renunţarea la criterul cvorumului la care s-a revenit sub presiunea UE), revocarea intempestivă a Preşedinţilor Camerei şi Senatului, suspendarea fără respectarea procedurilor a Preşedintelui etc. Sunt atât de multe că nici nu mai încap pe listă, aproape că ne le mai putem ţine evidenţa. Făcusem şi o listă de a rezultatelor spectaculoase ale guvernului Ponta (eficienţa constructivă de tip „blitzkrieg copy-paste”!), desigur incompletă, într-un articol anterior de pe blog: Mineriada Copy-Paste prin ochii unui Dr. Ciumpalac . Iar plagiatul l-a „rezolvat” nu cerându-şi scuze cu lacrimi în ochii şi cu obrajii arzând de ruşine, demisionând şi apucându-se să-şi refacă teza, ci restructurând în interesul său CNATDCU şi Consiliul Naţional de Etică, acceptând doar decizia Consiliul Naţional de Etică (favorabilă lui) şi sfidând hotărârea Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti şi a CNATDCU sub pretextul că au fost politice (că doar Băse e eternul vinovat pentru tot şi toate!). Pentru mine, în acest conext, diploma de doctor (obţinută prin muncă de cinci ani – master + doctorat cu frecvenţă) nu mai are nicio valoare. Mă gândesc să o returnez sau, pur si simplu, să o ard. Nu mă mai onorează, mă face să intru în pământ de ruşine. Eu nu sunt pro-Băse, sunt doar anti-Ponta şi anti-Antonescu. Mai bine zis, că să nu rămân în registrul ăsta fatalist, mioritic al negaţiilor, sunt pro-democraţie şi stat de drept. Am fost şi în Piaţa Universităţii în iarnă, timp de 11 zile (pe viscol şi pe ger siberian, la minus 18 grade, chiar când aveam febră), cu mesaje de reformă a întregii clase politice şi anti-ACTA. Dacă asta e „reforma”, nu vreau să mai ştiu nimic de ea! Haideţi să o boicotăm împreună şi să apărăm România europeană! Hostis Băse, amicus USL, sed magis amica România. Et Europa. „WE’RE NOT GONNA TAKE IT ANYMORE!” We’re not gonna take it

SUCCESURI FĂRĂ NUMĂR, MANGA CUM LAUDE, „DOTTORE” PONTA!

Profitând de avantajele oferite de votul uninominal pur, într-un singur tur, după câştigarea alegerilor locale cu un procentaj peste 60% (ca scorul electoral al FSN-ului din ’90), USL şi Ponta îşi consolidează poziţia în ciuda scandalurilor repetate (scandalul ministrului incompatibil, Alistar, scandalurile de plagiat, scandalul de reprezentare la Bruxelles, muşamalizările din dosarul „Trofeul Calităţii” în care e implicat Adrian Năstase, scandalul de la ICR etc.). Liderii USL par îmbătaţi de putere, iar Iliescu e asediat de reporteri, comentează încântat rezultatele alegerilor locale şi rânjeşte cu gura până la urechi ca pe vremuri: aşa, cu mâinile mânjite de sângele de la Revoluţie şi Mineriade, după 22 de ani, a rămas preşedintele de onoare al PSD-ului şi liderul spiritual al partidului. Mă mir rar de ce se întâmplă în România, dar, de data asta, m-am minunat de avalanşa scandalurilor de plagiat. Aici e o adevărată explozie, nici vorbă de austeritate! Nu-mi fac iluzii în ce priveşte calitatea învăţământului din România, dar doi miniştri ai Educaţiei şi un premier acuzaţi de plagiat reprezintă o performanţă notabilă chiar şi la noi în ţară. Mai întâi, Corina Dumitrescu, nominalizată pentru ministerul Educaţiei, a fost eliminată când s-a constatat că a copiat împreună cu soţul său lucrarea "Drept comunitar: cele patru libertăţi fundamentale. Politici comunitare" a lui Octavian Manolache. A urmat Ioan Mang, ministrul „MANGa cum laude” al Educaţiei, care a ţinut să respecte tradiţia: lucrări copiate după prof. dr. Eli Biham, decan al Departamentului Computer Science de la Technion, Haifa Israel (copiată chiar greşit!), după prof. Takeshi Shimoyama din Japonia ori după Chu Hsin Lin din Taiwan; autorii prejudiciaţi au confirmat oficial plagiatul. Incredibil, a venit şi rândul premierului! Potrivit revistei „Nature”, Ponta ar fi plagiat grosier mai mult de jumătate din conţinutul tezei de doctorat de 432 de pagini, cu tema: funcţionarea Curţii Penale Internaţionale. Sursele de „inspiraţie” au fost de data asta lucrări ale prof. Dumitru Diaconu şi Vasile Creţu. Şi cine a fost îndrumătorul tezei de doctorat a lui Ponta? Nimeni altul decât Adrian Năstase care, bineînţeles, nu a observat nimic suspect. Cum a reacţionat Ponta? Normal, a invocat un scandal politic, o înscenare, o „mizerie”, o fabricare de dosar, o campanie murdară (şi nu tocmai bine coordonată şi controlată), a lui Băse: "Dar eu nu ştiu de ce preşedintele Băsescu nu s-a obişnuit cu mine, că nu cedez la acest gen de atacuri. De altfel, atacul a venit chiar după ce a fost votul în Parlament. Preşedintele a ieşit cu „dottore, doctorul, doctorul”. Evident că toată lumea ştia că o să găsească el un dosar, că deja îl cunoaştem pe preşedinte foarte bine încât nu mai avem surprize în ceea ce-l priveşte" Ponta acuzatii plagiat - Basescu . Pun ghilimele şi link-ul ca să nu existe suspiciuni de contrafacere. Întrebat după încheierea votului la alegerile locale din 10 iunie cum comentează rezultatele (exit-poll-urlor) inclusiv în legătură cu PDL, Ponta îşi exprimase satisfacţia în raport cu reuşita USL şi întrebase ironic: „Care PDL?” ponta-care-pdl. Eu am votat pentru Nicuşor Dan la alegerile locale, dar m-a intrigat stilul arogant, dominator al premierului (care pare din ce în ce mai accentuat). Aceeaşi întrebare s-ar putea reformula şi în cazul lui Ponta: „Care DOTTORE?” Oricum, din partea mea, vă doresc mai departe SUCCESURI FĂRĂ NUMĂR, MANGA CUM LAUDE, „DOTTORE” PONTA! Şi titlul de „dottore”, obţinut cu atâta trudă, rămâne între ghilimele.

AMICI. PONTA ŞI UNGUREANU

Ponta şi Ungureanu păreau buni amici la instalarea guvernului Ungureanu. Ca Lache şi Mache din Caragiale. După câteva săpătmâni bune de urlete disperate „Jos Dictatorul! Jos Băse!”, odată cu nominalizarea lui Ungureanu ca premier, Ponta s-a calmat brusc. La învestirea guvernului Ungureanu, liderul USL a prezentat în Parlament un discurs destul de echilibrat, bine articulat, constructiv şi s-a angajat că va susţine noul cabinet pe anumite proiecte incluse în programul de guvernare. Astfel, Ponta şi-a exprimat suportul faţă de cabinetul Ungureanu în ce priveşte tratatele de Guvernanţă fiscală, integrarea în spaţiul Schengen, depolitizarea administraţiei, consolidarea DNA şi ANI: „Aveţi colaborarea opoziţiei privind Tratatul de Guvernanţă fiscală. Oamenii trebuie să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele acordurilor. Aveţi colaborarea opoziţiei la nivel european faţă de intrarea în spaţiul Schengen, Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV). Justiţia nu e făcută pentru cifre sau instituţii europene, ci pentru cetăţeni, e important să gândiţi în acest sens. Aveţi sprijinul opoziţiei pentru solidizarea DNA şi ANI. Aveţi sprijinul opoziţiei în combaterea corupţiei. (...) Veţi avea sprijinul Opoziţiei pentru depolitizarea instituţiilor din teritoriu. Dacă nu începem acest proces, proiectul va rămâne blocat.” (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/ponta-opozitie-vot-investitura-discurs-cabinet-yahoorss_0_643135899.html)

Liviu Dragnea, secretarul general al PSD, nu a apreciat prea mult discursul subit prea prietenos faţă de putere al lui Ponta şi l-a descurajat să mai aibă pe viitor astfel de iniţiative: „Cred că, din dorinţa de a avea o atitudine cât mai echilibrată, domnul Ponta s-a îndepărtat cam mult de discursul firesc al unui lider al opoziţiei. Este o greşeală pe care trebuie să ne-o asumăm, dar pe care nu ne permitem să o mai repetăm. (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Dragnea-_Discursul_lui_Ponta-o_greseala_care_trebuie_asumata-dar_nu_repetata_0_643735848.html ) Unii membri ai PNL au declarat, de asemenea, că discursul lui Ponta a enervat liberalii, fiind picătura care a umplut paharul, PSD-iştii nedemonstrându-se nici până atunci la fel de virulenţi anti-putere precum Antonescu şi PNL.

Dacă opoziţia nu ştiuse să aprecieze frumuseţe de discurs din Parlament, iată că puterea ştia. Ungureanu fusese de-a dreptul încântat de discursul amicului Ponta şi îl elogiase în diverse intervenţii, inclusiv în direct la celebra emisiune a lui Gâdea de pe Antena 3, „Sinteza Zilei”, din fatidica dată de marţi 13 martie, când premierul reuşise să îmblânzească fiara turbată anti-Băse şi anti-putere... adică pe moderatorul Gâdea. Incredibil, Gâdea arăta şi se purta în prezenţa lui Ungureanu precum şarpele hipntozat de fachir, şobolanul fermecat de cântăreţul din fluier, Bestia îmblânzită de Frumoasă, Cerberul înduioşat de muzica şi vorbele mieroase ale lui Orfeu, vulpea domesticită de Micul Prinţ etc.

Dar să revenim la Lache şi Mache, adică la Ponta şi Ungureanu. Premierul apreciase din plin discursul lui Ponta şi-l recomandase tuturor politicienilor ca un discurs model, „proba revelatorie a unui tip de comportament politic dezirabil". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta -o_relatie_speciala__cu_Ungureanu_0_663534132.html) De asemenea, Ungureanu se arătase mai mult decât respectuos şi admirativ la adresa lui Ponta, ci chiar apropiat, intim, familiar: „Mă va ierta domnul preşedinte Ponta şi vă fac o confidenţă, chiar dacă n-am avut această înţelegere cu Domnia Sa. Noi ne-am auzit la telefon şi în această după-amiază. A fost un telefon pe care am considerat că este normal să-l dau. Nu e vorba de o consultare", a mărturisit Ungureanu. (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-o_relatie_speciala__cu_Ungureanu_0_663534132.html) Întrebat dacă a avut o astfel convorbire telefonică şi cu Crin Antonescu, primul ministru a răspuns că nu a apucase încă. Discuţia telefonică din după-amiaza de 13 martie dintre Ungureanu şi Ponta nu era o premieră. În urma numirii sale ca prim-ministru, Ungureanu îi telefonase şi atunci lui Ponta, solicitându-i acestuia o întrevedere legată de formarea noului Guvern.

Se putea ca Lache şi Mache să rămână buni amici în ţara lui Caragiale şi în Bucureştii lui Mitică?! Au intervenit alţi amici şi, în cele din urmă, Lache-Ponta şi-a scos colţii. Președintele PSD a ajuns chiar să declare la Timișoara că premierul Ungureanu este absolut minunat, doar că are un singur cusur: este „mai arogant" decât jucătorul Barcelonei, Lionel Messi şi chiar decât Năstase pentru că, inevitabil, s-a molipsit de la Băse: „Eu nu m-am uitat la emisiune, m-am uitat la meciul Barcelonei. Dar nici măcar Messi nu era atât arogant ca Ungureanu, deși cred că Messi avea argumente să fie arogant. Dar e stilul Băsescu, de ce vă miră. (...) Ungureanu îl are ca mentor pe Băsescu care, atunci când nu are răspunsuri, atacă, jignește și e arogant. (...) Eu nu am niciun fel de încredere în dl. Ungureanu şi nu spune absolut nimic. Şi, pentru că tot i-a pomenit pe domnii Năstase şi Tăriceanu, după patru ani buni în care a fost prim-ministru, dl. Năstase era de zece ori mai puţin arogant decât este dl. Ungureanu în primele două luni şi asta nu ştiu dacă este un semn bun. Nici a suta parte aroganţă nu avea Năstase". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-Ungureanu-arogant-Adrian-Nastase_0_676732336.html )

Apoi, Lache-Ponta a mai găsit un cusur amicului Mache-Ungureanu, pervertirea sa certă din cauza asocierii cu clica pedelistă coruptă şi autoritară: „Am văzut aseară că suntem colegi de generaţie. Eu nu sunt coleg de generaţie cu domnul Ungureanu decât poate biologic. În rest, domnia sa este cu doamna Anastase, cu domnul Boc, cu doamna Udrea. Eu sunt cu Crin Antronescu şi cu Daniel Constantin". (...) Unii sunt cu Steaua, alţii cu Dinamo. Domnul Ungureanu şi-a ales tabăra, nu ştiu dacă se simte bine sau nu. Cu mine nu e coleg şi nici nu cred că va fi". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Mihai_Razvan_Ungureanu-Steaua-Dinamo-Victor_Ponta-USL-PSD-Crin_Antonescu-Parlament-yahoorss_0_663533956.html ) C-aşa e-n fotbal...

Odată stârnit, amicul Lache-Ponta s-a apucat să descopere şi alte cusururi la amicul Mache-Ungureanu, ajungând să dea declaraţii veninoase, fundamentaliste, patriotarde, etatiste şi anti-capitaliste, în dulcele stil fesenist de odinioară, din anii ’90 şi să-l declare pe amicul Mache-Ungureanu „trădător şi vânzător de ţară” (la propriu): “Domnia sa (n.n.: Ungureanu) are câteva luni la dispoziţie şi, într-o frenezie extraordinară, vinde tot ce mai are statul român. Cred că dl. Boc a fost schimbat tocmai pentru că n-a vrut să dea autorizaţie pentru Roşia Montană şi n-a vrut să vândă cuprul. Cred că de asta a fost schimbat pentru că în rest nu s-a schimbat nimic, domnii Blejnar şi Duţă sunt tot pe funcţii. Iar dl. Ungureanu nu se gândeşte la România, dacă s-ar gândi, n-ar vinde cuprul României la o firmă obscură la licitaţie". (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-Ungureanu-arogant-Adrian-Nastase_0_676732336.html)

Amicul Mache-Ungureanu a fost surprins la început de provocările amicului Lache-Ponta, dar acum şi-a revenit şi a început să riposteze. Într-una din intervenţii, Ungureanu l-a trimis pe Ponta să pună mâna pe carte ca să înveţe înainte să vorbească: "Nu costă nimic să iei un sfat bun dintr-o parte şi dintr-alta, dacă tot ne pregătim undeva în viitor să administrăm nişte probleme, măcar să citim un pic", a spus Ungureanu, la Realitatea TV (http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Ponta-Ungureanu-arogant-Adrian-Nastase_0_676732336.html). Ungureanu a făcut declaraţia în contextul în care Ponta l-a acuzat că programul său de guvernare nu are legătură cu interesele țării, ci apără interese străine României, legate de transferul către sfera privată a ce a mai rămas din resursele naturale ale patriei.

Ce se va întâmpla cu cei doi amici? Şi-au uitat berile pe masă şi s-au luat la bătaie. Şi cine plăteşte consumaţia când amicii Lache şi Mache se păruiesc? Tot populaţia?

DOMNU’ PONTA, TRĂDARE SĂ FIE, DACĂ O CER INTERESELE PARTIDULUI, DAR S-O ŞTIM ŞI NOI!

Când am auzit la TV că Ponta a participat la învestirea guvernului Ungureanu cu un discurs de susţinere (fie şi ea condiţionată), am rămas, pur şi simplu, siderată. O fi vreo manipulare iar? Cum se poate aşa ceva? Nu urla Ponta, mă rog, ţipa sau, hai, vocifera (că de urlat urlă Antonescu, de-i acoperă pe toţi) de câteva săptămâni bune că vrea alegeri anticipate şi demisia Preşedintelui? Nu îşi asumase acest „program” al străzii? Nu reiterase ideea alegerilor anticipate la consultările de la Cotroceni de lunea aceasta? Nu se angajase să boicoteze guvernul, chiar şi după desemnarea lui M. R. Ungureanu ca premier?

Am verificat presa online şi, din păcate, s-a confirmat fericita veste. Ponta fusese în Parlament, în ziua învestirii guvernului Ungureanu (ieri) şi îşi oferise suportul (punctual, pe proiecte) pentru proaspătul cabinet. Participarea lui Ponta ieri, în Parlament, a arătat că opoziţia are o alternativă la discursul furibund şi găunos al lui Antonescu. Discursul lui Ponta s-a încadrat în alt registru stilistic mai prietenos şi mai deschis: un discurs echilibrat, calm, civilizat, destul de bine articulat şi argumentat, centrat pe conţinut (idei, proiecte, programe) şi nu prea personalizat (cu excepţia câtorva referiri negative la Boc (avertizându-l pe Ungureanu să nu urmeze politica guvernului Boc), Udrea şi Igaş (persoanje contestate vehement de opoziţie/presă/societatea civilă) şi Băse (carenţele de comunicare vizibile în dialogul formal, de 15 minute cu opoziţia la Cotroceni şi o atenţionare specială adresată lui Ungureanu cu privire la relaţia Preşedinte – premier, cu accent asupra separării clare a rolurilor instituţionale). În plus, a fost un discurs european, ancorat în problematica UE şi a situaţiei României în UE. Şi, cel mai important lucru (cel puţin din punctul meu de vedere), discursul lui Ponta a dat semnalul că poate exista dialog între putere şi opoziţie şi că promovează spiritul dezbaterii în spaţiul public, după ce strada, Piaţa, nenumăraţi oameni au reproşat calitatea extrem de slabă a comunicării politice, absenţa transparenţei şi a dezbaterii publice.

Până aici totul e minunat. Şi ar fi rămas aşa dacă atitudinea lui Ponta nu ar fi fost puternic discordantă cu tot ce făcuse şi declarase în ultimele săptămâni. După ce ai spus zile şi săptămâni în şir, chiar până în preziua învestirii guvernului, „Jos dictatorul!” şi ai declarat insistent că vrei anticipate şi demisia Preşedintelui, cum se poate, brusc, să susţii guvernul premierului propus de „dictatorul” Băsescu, chiar şi numai pe anumite proiecte? Prin prezenţa şi discursul său, Ponta a legitimat guvernul Ungureanu, taxat până atunci drept „ilegitim”, având în vedere că era o soluţie impusă de Băsescu, nu avea susţinerea populaţiei şi urma să fie avizat şi votat prin proceduri nu tocmai democratice (ex. lipsa de cvorum din comisii). Schimbarea bruscă de atitudine a lui Ponta denotă iresponsabilitate şi riscă să-l decredibilizeze pe el ca politician, dar şi PSD şi USL.

Vorba lui Farfuridi din „O scrisoare pierdută”: „Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!”, cu completarea lui Brânzovenescu: „Dar cel puţin s-o ştim şi noi!”