Se afișează postările cu eticheta plagiat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plagiat. Afișați toate postările
joi, 26 iulie 2012
NU VOTĂM! „WE’RE NOT GONNA TAKE IT ANYMORE!”
NU VOTĂM duminică! De ce? Foarte simplu: pentru că nu vrem să legitimăm o mascaradă şi pentru că nu vrem să contribuim prin votul nostru la atingerea cvorumului necesar pentru validarea referendumului. Având în vedere că majoritatea tinde să opteze pentru demiterea preşedintelui, chiar dacă noi ne-am pronunţa anti-demitere, votul nostru ar putea ajuta la întrunirea cvorumului şi la victoria USL, indiferent de alegerea noastră. O strategie mai prgamatică, mai sigură (chiar dacă nu tocmai elegantă) este boicotul. Şi, luând în considerare procedurile anti-democratice şi destabilizatoare la adresa statului de drept ale guvernării actuale (din păcate, apropiate de loviturile de stat), nu putem fi alături de USL în demersul său de demitere a preşedintelui. La urma urmei, preşedintele a făcut greşeli (declaraţii belicoase, discriminatorii, autosuficiente, arogante la adresa diverselor categorii sociale şi profesionale, reacţii deplasate, jenante în raport cu regele Mihai sau cu Arafat, comunicare defectuoasă a măsurilor de austeritate, imixtiuni mai mult sau mai puţin discutabile în programul de guvernare, eşecuri în exercitarea rolului de mediator între instituţii şi între stat şi societate, susţinerea unor baroni corupţi şi neperformanţi din PDL etc.), dar nu a încălcat grav constituţia, singurul motiv real de demitere: Decizia CCR cu privire la suspendarea Preşedintelui ; Semnificaţia constituţională a referendumului ; Pentru ce a fost suspendat Traian Băsescu .
Eu nu am lipsit niciodată de la vot în ultimii 16 ani: am făcut chiar sacrificii, m-am învoit de la serviciu, mi-am întrerupt vacanţe doar ca să-mi exprim opţiunea pentru... un rău mai mic sau mai mare. Am fost şi implicată activ în politică: membră a PNL în studenţie. Vroiam să contribui la consolidarea democraţiei în România. Acum sunt îngrozită şi dezgustată de modul în care a evoluat PNL, marele partid istoric, constructor al României moderne şi democratice: o cârpă murdară a PSD-ului, manipulată de un personaj cu reacţii de babă isterică, posedată care se sinucide în direct la OTV (din cauza lui Băse, normal!), ANAListul CURios care a comentat cu CURaj şi aCURateţe, live, la HandiCapatos în emisiune, iarna aceasta, imaginile despre fundul lui Boc (cu un limbaj sărac şi vulgar ca-n „Idiocracy”, mai nociv şi mai limitat ca „nouvorba” („Newspeek”) din „1984”). Acesta e preşedintele interimar al României. Îl merităm, nu? Reînviind discursul găunos naţionalist, populist, ne promite o Românie izolată de Europa, după exemplul Ungariei, că doar nu vrem să fim „colonie”, nici (prin vocea lui Tudor Chiuariu) să avem de-a face cu „politruci” ca Barosso ori cu alţi politicieni europeni incompetenţi care nu corespund nici pe departe modelului lui Putin, cum a zis Marga (mă uimeşte constant comportamentul lui Marga, s-a antenizat şi el?!)
Declaraţiile care au speriat Vestul ; Barroso politruc . Cred că bieţii Brătieni se zvârcolesc în mormânt.
Iar fanteziile demolatoare ale „maimuţicii” plagiatoare, ale premierului „Copy-Paste”, ale veveriţei „Scrat” din Ice Age, campionul dezastrelor neasumate, au depăşit orice limită: începând cu scandalurile de la formarea guvernului Ponta (doi miniştri plagiatori la Educaţie (!), câţiva incompatibili), continuând cu scandalul ICR, scandalul „Grăjdan” de muşamalizare a dosarului „Trofeul Calităţii” pentru a evita condamnarea lui Adrian Năstase, susţinerea suspectă a „sinucigaşului” Năstase, scandalul de plagiat, scandalul Monitorului Oficial, scandalul reducerii atribuţiilor CCR, scandalul de reprezentare la Bruxelles (unde Ponta a mers încălcând decizia CCR), presiunile asupra CCR şi DNA (inclusiv ameninţări la adresa judecătorilor), schimbarea Preşedintelui Avocatului Poporului, uselizarea televiziunii publice (până la absenţa oricărui reprezentant PDL în Consiliul de Administraţie), adoptarea votului uninominal pur pentru alegerile locale şi proiectul de lege electorală pentru alegerile parlamentare care avantajează USL (ultimul declarat deja neconstituţional de CCR), garantarea demiterii Preşedintelui prin OUG 41 (inclusiv renunţarea la criterul cvorumului la care s-a revenit sub presiunea UE), revocarea intempestivă a Preşedinţilor Camerei şi Senatului, suspendarea fără respectarea procedurilor a Preşedintelui etc. Sunt atât de multe că nici nu mai încap pe listă, aproape că ne le mai putem ţine evidenţa. Făcusem şi o listă de a rezultatelor spectaculoase ale guvernului Ponta (eficienţa constructivă de tip „blitzkrieg copy-paste”!), desigur incompletă, într-un articol anterior de pe blog: Mineriada Copy-Paste prin ochii unui Dr. Ciumpalac . Iar plagiatul l-a „rezolvat” nu cerându-şi scuze cu lacrimi în ochii şi cu obrajii arzând de ruşine, demisionând şi apucându-se să-şi refacă teza, ci restructurând în interesul său CNATDCU şi Consiliul Naţional de Etică, acceptând doar decizia Consiliul Naţional de Etică (favorabilă lui) şi sfidând hotărârea Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti şi a CNATDCU sub pretextul că au fost politice (că doar Băse e eternul vinovat pentru tot şi toate!). Pentru mine, în acest conext, diploma de doctor (obţinută prin muncă de cinci ani – master + doctorat cu frecvenţă) nu mai are nicio valoare. Mă gândesc să o returnez sau, pur si simplu, să o ard. Nu mă mai onorează, mă face să intru în pământ de ruşine.
Eu nu sunt pro-Băse, sunt doar anti-Ponta şi anti-Antonescu. Mai bine zis, că să nu rămân în registrul ăsta fatalist, mioritic al negaţiilor, sunt pro-democraţie şi stat de drept. Am fost şi în Piaţa Universităţii în iarnă, timp de 11 zile (pe viscol şi pe ger siberian, la minus 18 grade, chiar când aveam febră), cu mesaje de reformă a întregii clase politice şi anti-ACTA. Dacă asta e „reforma”, nu vreau să mai ştiu nimic de ea! Haideţi să o boicotăm împreună şi să apărăm România europeană!
Hostis Băse, amicus USL, sed magis amica România. Et Europa.
„WE’RE NOT GONNA TAKE IT ANYMORE!” We’re not gonna take it
sâmbătă, 7 iulie 2012
MINERIADA „COPY-PASTE” PRIN OCHII UNUI DR. CIUMPALAC
Bulversată de atacurile năucitoare la adresa democraţiei şi a statului de drept, dezlănţuite de mineriada „copy-paste” într-un interval de timp extrem de scurt, am fost din nou vineri seară în Piaţa Universităţii (după etapa din iarnă), de data asta pentru un protest anti-Ponta, cu pancartele pregătite: „Stop mineriada „copy-paste”!”, „Adio, „dottore” Ponta, MANGa cum laude!”, „Dr. Ciumpalac”, „Demisia!”. Am urcat pe scara de la metrou de la Universitate cu un grup entuziast şi gălăgios de ultraşi, molipsindu-mă pentru câteva clipe de energia şi bucuria lor. Dar, din păcate, timp de 20 de minute cât am stat în Piaţă, la Teatrul Naţional, nu s-a scandat decât „Jos Băsescu!”. Da, era vorba de un dictator, dar, tot Băse. Nu prea mai înţeleg de ce, doar Băse e destul de jos deja, a fost suspendat şi e în curs de demitere prin referendum. Şi absolut nimic împotriva guvernului Ponta! O fi vreo Fecioară Preacurată? Aşa că nici nu mi-am mai scos pancartele şi am plecat. Veni, vidi, VALEA!
Alte reacţii? Se pare că au ieşit vreo sută de persoane ca să protesteze anti-Ponta la Palatul Victoria, în cursul săptămânii. O să încerc şi acolo, dar numărul manifestanţilor e nesemnificativ, iar prezenţa atât de scăzută mă deprimă. La mitingul PDL nu am ce să caut, e doar unul politizat cu care nu mă pot solidariza. Să nu se observe nimic din meritele guvernului Ponta? Menţionez doar câteva dintre ele (pentru că a fost o întreagă avalanşă):
• Eşecurile penibile în formarea guvernului (trei miniştri nepotriviţi la Ministerul Educaţiei (dintre care doi plagiatori: Ioan Mang şi Corina Dumitrescu şi unul care a încercat să acopere plagiatul lui Ponta prin destabilizarea Consiliului Naţional de Etică şi a CNATDCU), miniştri incompatibili la Ministerul Culturii (Diaconu), în cazul Ministrului delegat pentru Strategii guvernamentale, Transparenţă decizională şi Relaţia cu societatea civilă (Alistar) etc.);
• Plagiatul grosolan, de tip „copy-paste” al premierului Ponta, nerecunoscut (imputat, evident, tot lui Băse: pentru ce nu e Băse vinovat?!) şi, pentru ascunderea căruia au fost reorganizate, adică, de fapt, destructurate două comisii: Consiliul Naţional de Etică şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU);
• Scandalul de reprezentare la Bruxelles: eludând decizia CCR, premierul s-a prezentat la Summitt-ul european de la sfârşitul lui iunie în locul preşedintelui, deşi preşedintele fusese acreditat în acest sens de către CCR;
• Trecerea Monitorului Oficial de la Camera Deputaţilor în subordinea guvernului (ca să poată exista o marjă de manipulare a legilor în interesul actualei puteri şi ca să fie exploatat momentul publicării lor) (ex. publicarea de urgenţă a demisiei din Senat a lui Dan Voiculescu astfel încât acesta să evite o sentinţă dată de ICCJ în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare);
• Tentativele de muşamalizare din dosarul de corupţie „Trofeul Calităţii”- scandalul Grăjdan: numirea unui nou inspector general la Inspectoratul de Stat în Construcţii, PSD-istul Constantin Grăjdan care a încercat retragerea instituţiei sale din proces pe motiv că nu ar fi existat niciun prejudiciu;
• Susţinerea suspectă a „sinucigaşului” Năstase, victimă şi el a „dictatorului” Băse, bineînţeles;
• Politizarea excesivă/USL-izarea TVR, mergând până la nereprezentarea PDL în noul Consiliu de Administraţie al TVR;
• Scandalul ICR: transferarea abuzivă a ICR din subordinea preşedinţiei în cea a parlamentului, presiunile asupra persoanelor din conducerea acestuia (chiar dacă Patapievici nu a fost demis);
• Demiterea lui Dorin Dobrincu din funcţia de director al Arhivelor Naţionale (pentru că ar fi făcut parte anterior dintr-o comisie prezidenţială de condamnare a comunismului);
• Faptul că hotărârile parlamentului nu mai pot fi contestate la CCR; avizul CCR e doar consultativ, nu şi obligatoriu pentru parlament (astfel încât să se poată trece uşor de CCR, iar suspendarea preşedintelui să fie facilitată);
• Presiunile asupra CCR (inclusiv ameninţări la adresa unor judecători de la CCR precum Aspazia Cojocaru înainte de dezbaterea pe suspedare a preşedintelui); • Revocarea lui Gheorghe Iancu, preşedintele Avocatului Poporului şi înlocuirea sa cu un membru PSD, Valer Dorneanu;
• Declaraţiile Ministrului Justiţiei, Titus Corlăţean contra procurorilor (spusese că procurorii care instrumentau dosarul „Zambaccian” ar trebui arestaţi!); • Adoptarea votului uninominal pur pentru alegerile locale (chiar dacă fusese iniţiată de PDL în vremurile bune), astfel încât să avantajeze partidele/grupările puternice ca USL;
• Proiectul de lege electorală pentru alegerile parlamentare (declarat deja neconstituţional de CCR) care, de asemenea, favorizează USL;
• Schimbarea intempestivă a preşedinţilor Camerei şi Senatului şi suspendarea lui Băse în doar câteva zile (indiferent dacă meritau sau nu, procedura nu a fost una dintre cele mai democratice);
• Garantarea demiterii preşedintelui prin OUG 41 de joia trecută: desfiinţarea criteriului prezenţei la vot şi modificarea legii de demitere a preşedintelui astfel încât să fie suficientă majoritatea participanţilor la referendum (nu a electorilor de pe liste) etc.
M-am convins că Ponta acţionează foarte rapid, în stil „blitzkrieg”. Şi doctoratul l-a făcut foarte rapid, prin metoda „copy-paste”. Că e „copy-paste” e clar. Oricine poate constata asta. Oricine ştie să scrie şi să citească, şi tanti Nuţi din Ciuciuleţii din Deal. Asta nu înseamnă să nu se acorde credibilitate consiliilor şi comisiilor evaluatoare (de tip CNATDCU şi Consiliul Naţional de Etică) care legitimează astfel de acuzaţii de plagiat şi care ar trebui să garanteze respectarea codurilor şi standardelor academice. Eu am lucrat cinci ani la teza de doctorat (incluzând disertaţia de la master care a reprezentat o parte) şi cred că majoritatea doctorilor din România au elaborat lucrări serioase, documentate, fără să plagieze. Din păcate, nu se poate contesta că există în sistemul universitar românesc practica achiziţiei diplomelor/titlurilor şi sindromul „fabricii de diplome”. Acum, sistemul universitar românesc s-a decredibilizat şi mai mult, iar România este cunoscută, prin exemplu lui Ponta, ca ţara doctorilor „copy-paste”. Mie îmi vine să intru în pământ de ruşine. Dar lui nu. Eu nu am dormit câteva nopţi bune din cauza asta, însă el probabil că doarme liniştit.
Cel mai mare dar de la Dumnezeu a fost liberul arbitru, dar libertatea de a alege trebuie dublată de responsabilitate, altfel nu are valoare. Ponta nu doar că a copiat în mod rudimentar, dar nici măcar nu şi-a asumat răspunderea, ba, mai mult, a făcut tot ce-i stătea în putinţă ca să se acopere în mod dezgustător şi ilariant, restructurând în interesul său comisiile evaluatoare. Adevărul e că nici nu prea avea de unde să fi învăţat Ponta ce înseamnă responsabilitatea, ci, mai curând a preluat comportamentul corupt şi atitudinea arogantă de la mentorul său, Adrian Năstase, profesorul şi conducătorul tezei de doctorat şi stilul mineriadă de la bunicul Iliescu, toate accentuate de energia, impetuozitatea şi imaturitatea vârstei sale. Iar argumentele lui Rus „încă de la Platon și Aristotel, oricine a scris un doctorat în filosofie, științe sociale a plagiat" (DECLARAŢIE RUS DESPRE PLAGIAT) sunt siderante şi jignitoare la adresa celor care au o contribuţie creatoare, originală prin lucrările lor, indiferent de domeniu.
Să mă duc să dorm? Să mă consolez cu eficienţa de tip „copy-paste”? Asta era luminiţa de la capătul tunelului? Mai bine merg la Palatul Victoria să-l felicit direct pe „Dr.” Ponta pentru performanţele sale.
„ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!”
A fost chiar unul dintre sloganurile Pieţii în iarnă. Pun ghilimele de rigoare.
Oricum, nu aş da conştiinţa mea torturată şi insomniile mele pentru somnul liniştit al porcilor.
Alte reacţii? Se pare că au ieşit vreo sută de persoane ca să protesteze anti-Ponta la Palatul Victoria, în cursul săptămânii. O să încerc şi acolo, dar numărul manifestanţilor e nesemnificativ, iar prezenţa atât de scăzută mă deprimă. La mitingul PDL nu am ce să caut, e doar unul politizat cu care nu mă pot solidariza. Să nu se observe nimic din meritele guvernului Ponta? Menţionez doar câteva dintre ele (pentru că a fost o întreagă avalanşă):
• Eşecurile penibile în formarea guvernului (trei miniştri nepotriviţi la Ministerul Educaţiei (dintre care doi plagiatori: Ioan Mang şi Corina Dumitrescu şi unul care a încercat să acopere plagiatul lui Ponta prin destabilizarea Consiliului Naţional de Etică şi a CNATDCU), miniştri incompatibili la Ministerul Culturii (Diaconu), în cazul Ministrului delegat pentru Strategii guvernamentale, Transparenţă decizională şi Relaţia cu societatea civilă (Alistar) etc.);
• Plagiatul grosolan, de tip „copy-paste” al premierului Ponta, nerecunoscut (imputat, evident, tot lui Băse: pentru ce nu e Băse vinovat?!) şi, pentru ascunderea căruia au fost reorganizate, adică, de fapt, destructurate două comisii: Consiliul Naţional de Etică şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU);
• Scandalul de reprezentare la Bruxelles: eludând decizia CCR, premierul s-a prezentat la Summitt-ul european de la sfârşitul lui iunie în locul preşedintelui, deşi preşedintele fusese acreditat în acest sens de către CCR;
• Trecerea Monitorului Oficial de la Camera Deputaţilor în subordinea guvernului (ca să poată exista o marjă de manipulare a legilor în interesul actualei puteri şi ca să fie exploatat momentul publicării lor) (ex. publicarea de urgenţă a demisiei din Senat a lui Dan Voiculescu astfel încât acesta să evite o sentinţă dată de ICCJ în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare);
• Tentativele de muşamalizare din dosarul de corupţie „Trofeul Calităţii”- scandalul Grăjdan: numirea unui nou inspector general la Inspectoratul de Stat în Construcţii, PSD-istul Constantin Grăjdan care a încercat retragerea instituţiei sale din proces pe motiv că nu ar fi existat niciun prejudiciu;
• Susţinerea suspectă a „sinucigaşului” Năstase, victimă şi el a „dictatorului” Băse, bineînţeles;
• Politizarea excesivă/USL-izarea TVR, mergând până la nereprezentarea PDL în noul Consiliu de Administraţie al TVR;
• Scandalul ICR: transferarea abuzivă a ICR din subordinea preşedinţiei în cea a parlamentului, presiunile asupra persoanelor din conducerea acestuia (chiar dacă Patapievici nu a fost demis);
• Demiterea lui Dorin Dobrincu din funcţia de director al Arhivelor Naţionale (pentru că ar fi făcut parte anterior dintr-o comisie prezidenţială de condamnare a comunismului);
• Faptul că hotărârile parlamentului nu mai pot fi contestate la CCR; avizul CCR e doar consultativ, nu şi obligatoriu pentru parlament (astfel încât să se poată trece uşor de CCR, iar suspendarea preşedintelui să fie facilitată);
• Presiunile asupra CCR (inclusiv ameninţări la adresa unor judecători de la CCR precum Aspazia Cojocaru înainte de dezbaterea pe suspedare a preşedintelui); • Revocarea lui Gheorghe Iancu, preşedintele Avocatului Poporului şi înlocuirea sa cu un membru PSD, Valer Dorneanu;
• Declaraţiile Ministrului Justiţiei, Titus Corlăţean contra procurorilor (spusese că procurorii care instrumentau dosarul „Zambaccian” ar trebui arestaţi!); • Adoptarea votului uninominal pur pentru alegerile locale (chiar dacă fusese iniţiată de PDL în vremurile bune), astfel încât să avantajeze partidele/grupările puternice ca USL;
• Proiectul de lege electorală pentru alegerile parlamentare (declarat deja neconstituţional de CCR) care, de asemenea, favorizează USL;
• Schimbarea intempestivă a preşedinţilor Camerei şi Senatului şi suspendarea lui Băse în doar câteva zile (indiferent dacă meritau sau nu, procedura nu a fost una dintre cele mai democratice);
• Garantarea demiterii preşedintelui prin OUG 41 de joia trecută: desfiinţarea criteriului prezenţei la vot şi modificarea legii de demitere a preşedintelui astfel încât să fie suficientă majoritatea participanţilor la referendum (nu a electorilor de pe liste) etc.
M-am convins că Ponta acţionează foarte rapid, în stil „blitzkrieg”. Şi doctoratul l-a făcut foarte rapid, prin metoda „copy-paste”. Că e „copy-paste” e clar. Oricine poate constata asta. Oricine ştie să scrie şi să citească, şi tanti Nuţi din Ciuciuleţii din Deal. Asta nu înseamnă să nu se acorde credibilitate consiliilor şi comisiilor evaluatoare (de tip CNATDCU şi Consiliul Naţional de Etică) care legitimează astfel de acuzaţii de plagiat şi care ar trebui să garanteze respectarea codurilor şi standardelor academice. Eu am lucrat cinci ani la teza de doctorat (incluzând disertaţia de la master care a reprezentat o parte) şi cred că majoritatea doctorilor din România au elaborat lucrări serioase, documentate, fără să plagieze. Din păcate, nu se poate contesta că există în sistemul universitar românesc practica achiziţiei diplomelor/titlurilor şi sindromul „fabricii de diplome”. Acum, sistemul universitar românesc s-a decredibilizat şi mai mult, iar România este cunoscută, prin exemplu lui Ponta, ca ţara doctorilor „copy-paste”. Mie îmi vine să intru în pământ de ruşine. Dar lui nu. Eu nu am dormit câteva nopţi bune din cauza asta, însă el probabil că doarme liniştit.
Cel mai mare dar de la Dumnezeu a fost liberul arbitru, dar libertatea de a alege trebuie dublată de responsabilitate, altfel nu are valoare. Ponta nu doar că a copiat în mod rudimentar, dar nici măcar nu şi-a asumat răspunderea, ba, mai mult, a făcut tot ce-i stătea în putinţă ca să se acopere în mod dezgustător şi ilariant, restructurând în interesul său comisiile evaluatoare. Adevărul e că nici nu prea avea de unde să fi învăţat Ponta ce înseamnă responsabilitatea, ci, mai curând a preluat comportamentul corupt şi atitudinea arogantă de la mentorul său, Adrian Năstase, profesorul şi conducătorul tezei de doctorat şi stilul mineriadă de la bunicul Iliescu, toate accentuate de energia, impetuozitatea şi imaturitatea vârstei sale. Iar argumentele lui Rus „încă de la Platon și Aristotel, oricine a scris un doctorat în filosofie, științe sociale a plagiat" (DECLARAŢIE RUS DESPRE PLAGIAT) sunt siderante şi jignitoare la adresa celor care au o contribuţie creatoare, originală prin lucrările lor, indiferent de domeniu.
Să mă duc să dorm? Să mă consolez cu eficienţa de tip „copy-paste”? Asta era luminiţa de la capătul tunelului? Mai bine merg la Palatul Victoria să-l felicit direct pe „Dr.” Ponta pentru performanţele sale.
„ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!”
A fost chiar unul dintre sloganurile Pieţii în iarnă. Pun ghilimele de rigoare.
Oricum, nu aş da conştiinţa mea torturată şi insomniile mele pentru somnul liniştit al porcilor.
marți, 3 iulie 2012
luni, 2 iulie 2012
miercuri, 20 iunie 2012
SUCCESURI FĂRĂ NUMĂR, MANGA CUM LAUDE, „DOTTORE” PONTA!
Profitând de avantajele oferite de votul uninominal pur, într-un singur tur, după câştigarea alegerilor locale cu un procentaj peste 60% (ca scorul electoral al FSN-ului din ’90), USL şi Ponta îşi consolidează poziţia în ciuda scandalurilor repetate (scandalul ministrului incompatibil, Alistar, scandalurile de plagiat, scandalul de reprezentare la Bruxelles, muşamalizările din dosarul „Trofeul Calităţii” în care e implicat Adrian Năstase, scandalul de la ICR etc.). Liderii USL par îmbătaţi de putere, iar Iliescu e asediat de reporteri, comentează încântat rezultatele alegerilor locale şi rânjeşte cu gura până la urechi ca pe vremuri: aşa, cu mâinile mânjite de sângele de la Revoluţie şi Mineriade, după 22 de ani, a rămas preşedintele de onoare al PSD-ului şi liderul spiritual al partidului.
Mă mir rar de ce se întâmplă în România, dar, de data asta, m-am minunat de avalanşa scandalurilor de plagiat. Aici e o adevărată explozie, nici vorbă de austeritate! Nu-mi fac iluzii în ce priveşte calitatea învăţământului din România, dar doi miniştri ai Educaţiei şi un premier acuzaţi de plagiat reprezintă o performanţă notabilă chiar şi la noi în ţară. Mai întâi, Corina Dumitrescu, nominalizată pentru ministerul Educaţiei, a fost eliminată când s-a constatat că a copiat împreună cu soţul său lucrarea "Drept comunitar: cele patru libertăţi fundamentale. Politici comunitare" a lui Octavian Manolache. A urmat Ioan Mang, ministrul „MANGa cum laude” al Educaţiei, care a ţinut să respecte tradiţia: lucrări copiate după prof. dr. Eli Biham, decan al Departamentului Computer Science de la Technion, Haifa Israel (copiată chiar greşit!), după prof. Takeshi Shimoyama din Japonia ori după Chu Hsin Lin din Taiwan; autorii prejudiciaţi au confirmat oficial plagiatul.
Incredibil, a venit şi rândul premierului! Potrivit revistei „Nature”, Ponta ar fi plagiat grosier mai mult de jumătate din conţinutul tezei de doctorat de 432 de pagini, cu tema: funcţionarea Curţii Penale Internaţionale. Sursele de „inspiraţie” au fost de data asta lucrări ale prof. Dumitru Diaconu şi Vasile Creţu. Şi cine a fost îndrumătorul tezei de doctorat a lui Ponta? Nimeni altul decât Adrian Năstase care, bineînţeles, nu a observat nimic suspect.
Cum a reacţionat Ponta? Normal, a invocat un scandal politic, o înscenare, o „mizerie”, o fabricare de dosar, o campanie murdară (şi nu tocmai bine coordonată şi controlată), a lui Băse: "Dar eu nu ştiu de ce preşedintele Băsescu nu s-a obişnuit cu mine, că nu cedez la acest gen de atacuri. De altfel, atacul a venit chiar după ce a fost votul în Parlament. Preşedintele a ieşit cu „dottore, doctorul, doctorul”. Evident că toată lumea ştia că o să găsească el un dosar, că deja îl cunoaştem pe preşedinte foarte bine încât nu mai avem surprize în ceea ce-l priveşte"
Ponta acuzatii plagiat - Basescu .
Pun ghilimele şi link-ul ca să nu existe suspiciuni de contrafacere.
Întrebat după încheierea votului la alegerile locale din 10 iunie cum comentează rezultatele (exit-poll-urlor) inclusiv în legătură cu PDL, Ponta îşi exprimase satisfacţia în raport cu reuşita USL şi întrebase ironic: „Care PDL?”
ponta-care-pdl.
Eu am votat pentru Nicuşor Dan la alegerile locale, dar m-a intrigat stilul arogant, dominator al premierului (care pare din ce în ce mai accentuat). Aceeaşi întrebare s-ar putea reformula şi în cazul lui Ponta: „Care DOTTORE?”
Oricum, din partea mea, vă doresc mai departe SUCCESURI FĂRĂ NUMĂR, MANGA CUM LAUDE, „DOTTORE” PONTA! Şi titlul de „dottore”, obţinut cu atâta trudă, rămâne între ghilimele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
