Cazul Carmen Ciciu. Un angajat poate fi inlocuit, dar un OM niciodata.

Situatia lui Carmen Ciciu care a facut stop cardiorespirator la birou, in urma stresului si a suprasolicitarii, m-a bulversat, iar declaratiile directorului ITM Bucuresti, Constantin Bujor conform carora se declanseaza ancheta doar daca angajatul moare sau ramane cu invalidiate sunt siderante! Mi se pare absurd ca ITM sa intervina doar daca un angajat decedeaza sau ramane cu invaliditate, viata acestor oameni abuzati e, astfel, distrusa, nimic nu se mai poate repara. Ar trebui sa se mizeze pe profilaxie si sa se intervina inainte de a se produce deznodaminte fatale.

Si eu lucrez ca manager de proiect la o agentie de cercetare de piata si conditiile de lucru sunt - cel putin in anumite perioade ale anului - similare. De exemplu, anul trecut, din septembrie pana la sfarsitul lui decembrie, a fost o perioada extrem de solicitanta si de tensionata (era si an electoral si abundau studiile politice). Aproape in fiecare zi i se facea cuiva rau, Salvarea era mai tot timpul la usa, chiar ne gandeam noi, colegii, sa cotizam ca sa avem o masina a Salvarii permanent parcata la intrare.

Proiecte se accepta oricate vin, indiferent de capacitatea angajatilor de a face fata sau nu. Trebuie sa ne descurcam, indiferent cate proiecte ne bombardeaza si lucram mereu sub presiunea deadline-urilor care trebuie respectate cu strictete. De asemenea, uneori ti se cere sa faci lucruri pentru care nu ai fost pregatit anterior, fara a ti se oferi training-ul necesar (mi s-a intamplat si mie la inceput, in primul an cand am fost angajata). In astfel de cazuri, nu ai cum sa inveti decat prin feedback negativ (adica, iti bati capul ore in sir, zi si noapte, in fata calculatorului, cautand sa gasesti solutii, zbatandu-te sa avansezi si sa predai totul la timp, te dai cu capul de pereti si inveti cate ceva cu ajutorul fiecarui cucui). Unui coleg de la Procesare Date i s-a cerut anul trecut sa faca programare utilizand un soft nou, fara a beneficia de niciun fel de training (nu era timp si nici nu exista cineva specializat in acest scop). Colegul a stat zi si noapte, chinuindu-se sa se familiarizeze cu softul si amenintand in continuu ca-si da demisia.

Noi tot avem noroc ca suntem destul de solidari si ne ajutam reciproc (cel putin in departamentul nostru).

Este greu, poate imposibil sa-ti cuantifici limitele. Cine stie cand ajunge la limita? Si, oricum, teoretic, suntem incurajati sa ne depasim limitele. Cat de departe putem merge, asta nu o s-o stim niciodata. In plus, ne facem mereu iluzii ca mai stam o luna-doua si apoi ne dam demisia, ca ne vom cauta alt job cand vom avea timp sau cand va trece criza...

Nu ar trebui sa fim pusi frecvent in situatii extreme, de jonglare cu limitele noastre. Ar trebui sa fim mai constienti de drepturile noastre (de exemplu, concediul de maternitate dureaza doi ani, este ilegal sa soliciti cuiva sa se intoarca doar dupa 5 luni la serviciu) si ar fi bine sa nu ne fortam atat de mult. Nici banii, nici stabilitatea unui loc de munca (fie si in perioada de criza) nu se pot pune in balanta cu viata unui om.

Un angajat poate fi inlocuit, dar un OM niciodata.

TOP STIRI ABSURDE - MARTIE 2010

1. Inspectorul muncii: să moară angajatul, apoi anchetăm! http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Bucuresti-Inspectorul_muncii-_sa_moara_angajatul_0_223778228.html?utm_term=nl-link&utm_source=nl-general&utm_content=307056%40hotmail.com&utm_medium=newsletter&utm_campaign=Adevarul-Newsletter-20100313

2. Angajaţii de la morgă le-au încurcat mortul!
http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-_Morga_le-a_incurcat_mortul_0_221978016.html

3. O femeie surdo-muta, originara din Republica Moldova e pusa sa cante imnul pentru a obtine cetatenia romana!
http://stiri.rol.ro/content/view/592832/2/