Vom vorbi de mărețe și glorioase
realizări. Să nu ne πERdem capul cum a πERdut Doamna Dezastru Dăncilă
alegerile.
Iată o primă măreață și glorioasă
realizare. Seceta din anul 2019 (an cu cele mai ridicate temperaturi
înregistrate vreodată) este o urgență climatică.
Schimbările climatice reprezintă
un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice
(temperatură, precipitaţii, creşterea frecvenţei şi intensităţii unor fenomene
meteo extreme). Acestea sunt cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră
generate de activitatea umană. Efectele lor au determinat dezechilibre în
atmosferă şi au favorizat declanşarea efectului de seră.
Planeta noastră e grav bolnavă. Trăim cea mai gravă criză a lumii noastre.
Modul în care ne vom convinge liderii să acționeze își va pune pecetea nu pe
generațiile viitoare - un alt concept abstract, ci chiar pe viața copiilor
noștri. Un copil născut azi, va crește o dată cu temperaturile. Când el sau ea
va împlini 31 de ani, în România temperatura medie va fi cu 3 grade mai mare,
iar atunci când va face 81 de ani, va fi cu 5 grade mai fierbinte. Asta
înseamnă că acest copil va trăi zile cu temperaturi de până la 50 de grade
Celsius.
Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) ne avertizează
că mai avem la dispoziţie doar aproximativ 12 ani pentru a menţine temperatura
medie globală la 1,5 grade Celsius peste nivelul preindustrial. După, fiecare
0,5 grade Celsius în plus vor înrăutăţi exponenţial riscurile de fenomene meteo
extreme. De aceea, Declic cere printr-o petiție adresată președintelui
declararea stării de urgență climatică. Semnăm petiția și o distribuim pe
Facebook.
În parteneriat cu organizația
Reper21, am convins 15 000 români să adere la solicitările noastre. Cu prilejul „climate strike”, am mobilizat
membri Declic pentru protestele de la Tg Jiu, Craiova, Timișoara, Iași, Cluj
sau București.
De asemenea, contribuțiile membrilor Declic ne-au ajutat să punem la punct
un site ușor de navigat, unde poți citi despre „Sahara Olteniei” și cele 5
grade în plus pe care le va resimți orice român la finalul acestui secol.
Participăm și la protestul Climate Strike organizat de Avaaz cu un banner
cu ”100 % Clean Energy”. Peste un milion protestează în Germania de Climate
Strike. De asemenea, dăm un tweet liderilor din Germania pentru a crea o bancă
climatică, punând capăt proiectelor cu combustibil fosil și investind în
regenerabile.
De asemenea, scriem întrebări pentru comisiile din parlament la audierea
ministrului mediului propus Costel
Alexe în ce privește urgența climatică. Totodată, am semnat o petiție Declic ca
ministrul mediului să fie ecologist.
***
Altă măreață și glorioasă
realizare: 21 de km de autostradă pe tronsonul 3 al A1 Deva - Lugoj stau
închiși de mai bine de o lună. Șoferii pierd ore în trafic pe un drum paralel,
în loc să facă 10 minute pe o autostradă modernă.
Tronsonul e realizat corespunzător,
nu o spunem noi, o spun evaluările Companiei de drumuri făcute de fiecare dată
când s-au emis plăți către constructori. S-au declarat mulțumiți de lucrări și
au plătit proiectul aproape în totalitate.
Între timp oficialii
s-au răzgândit, în frunte cu ministrul Răzvan Cuc. Acuză nereguli, deși până
acum se declarau mulțumiți. S-a reziliat contractul cu firma constructoare pe
motiv că aceasta a refuzat prelungirea garanției cu 6 ani. S-a ajuns în
instanță și tribunalul a declarat rezilierea ilegală.
De aceea, pentru deschiderea
autostrăzii, semnăm o petiție Declic. Așa cum ne temeam, premierul Viorica
Dăncilă ne ignoră petiția. I-am trimis-o și i-am cerut să se implice pentru a
se putea da drumul la circulație. Această autostradă a fost plătită deja de
noi, contribuabilii. Dar e clar că premierul e cu ochii în cu totul altă
direcție, spre Moțiunea de cenzură, spre campania electorală. Ignoră ceea ce e
mai important, cetățenii pe care ar trebui să-i servească.
Asta înseamnă că nu
are rost să mai așteptăm, trecem la PASUL 2 și îi scriem Vioricăi Dăncilă.
***
Și iată o măreață și glorioasă
realizare despre transparența declarației de avere a cultelor religioase. În
România funcția de șef de cult religios este asimilată celei de demnitar
public. Spre exemplu, funcția de patriarh este asimilată celei de președinte al
Senatului sau președinte al Camerei Deputaților. Iar funcția arhiepiscop este
asimilată celei de ministru. În ciuda acestei asemănări, doar cei din prima
categorie sunt obligați să depună declarații de avere și interese.
În spațiul public nu se vorbește
îndeajuns despre averile șefilor cultelor religioase. Mai exact, despre modul
în care au fost acestea dobândite. Din cauză că subiectul este aproape
inexistent, am început o campanie Declic. Se numește ”Vrem transparență pentru
cultele religioase”. Prin aceasta vrem ca șefii tuturor cultelor religioase
recunoscute în România să depună declarații de avere și interese, în fiecare
an. Să se comporte ca celelalte categorii de demnitari pentru care statul
plătește salarii din bani publici.
În funcție de rangul pe care îl
dețin, șefii cultelor religioase din România primesc lunar o indemnizație de la
bugetul de stat, care variază între 13 000 lei și 16 600 lei. Deși au aceleași
drepturi ca alte categorii de demnitari publici, șefii cultelor religioase nu
au și aceleași obligații. Nu depun declarații de avere.
Semnăm așadar petiția prin care cerem modificarea legii Agenției Naționale
de Integritate (ANI) astfel încât clericii să depună declarație de avere. Prin
această lege se stabilește cine trebuie să depună declarații de avere și
interese.
De asemenea, scriem întrebări pentru comisiile din parlament la audierea
ministrului de justiție propus Cătălin
Predoiu în ce privește transparența declarației de avere a cultelor religioase.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare: Secția specială de anchetă a magistraților
Datorită contribuției membrilor Declic de luna aceasta, am reușit să plătim
10 000 de lei pentru o campanie în prestigiosul ziar internațional Politico.
Din 1 octombrie, timp de 2 săptămâni, bannerul de mai jos va rula pe paginile
Politico: ”Thousands of citizens chipped in for this ad/ to shame their prime
minister/ click here to find out who and why”. Peste 100 000 de oameni, printre
care și înalți oficiali europeni, vor vedea mesajul nostru. PNL deși a promis
să o desființeze, o tot amână. Așa că noi cei de la Declic punem bannere în
Libertatea și Gazeta Sporturilor și reclame prin Google Ads pentru a-i face să
acționeze. Am semnat și peste 18.000 membrii Declic petiția pentru desființarea
secției speciale. Colegele de la Declic au mers la ministrul Justiției, Cătălin
Predoiu pentru a discuta despre
continuarea dezbaterii publice privind eliminarea secției speciale.
***
Altă măreață și glorioasă
realizare: Colectare la grămadă
În septembrie am început cel mai
mare efort de organizare al comunității noastre. 8000 de oameni vor primi
kituri de reciclare Declic. Acestea conțin 5 afișe explicative, 6 stickere și 3
săculeți reutilizabili pentru cumpărături.
Cu ajutorul membrilor Declic, am
reușit să strângem 53 451 de lei din cei 144 000 necesari pentru cele 8 000 de
kituri. Din această sumă am achitat afișele, stickerele și o parte din
săculeți.
Prima mie de kituri de reciclare a plecat deja către destinatari din 36 de
județe. A fost nevoie de 50 de voluntari săritori, biroul Declic din București
transformat într-o linie de asamblare ad-hoc și 4 ore în care am meșterit la
kituri și ne-am cunoscut mai bine. În pauze ne-am jucat cu cea mai nouă membră
a comunității Declic - cățelușa Biggie.
În octombrie, membrii Declic s-au dus la Garda de Mediu cu gunoi reciclat
și continuă distribuirea kiturilor de reciclare.
În noiembrie 2019 am lansat o nouă campanie pentru că puțini dintre
noi au înțeles că e responsabilitatea noastră să ne sortăm pe fracții gunoiul
(plastic/metal, hârtie/carton, sticlă). Din acest motiv, un spot de interes
public, difuzat continuu la TV și radio, ar fi extrem de necesar pentru
conștientizarea publică. Se semnează și o petiție în acest sens, iar despre
acest spot s-a discutat la matinalul Espresso de la Radio România Cultural.
Activista Ana de la Declic l-a vizitat pe ministrul mediului, Costel Alexe, în
acest sens în ianuarie 2020 și ne mărturisește: ” Mulțumită ție,
ministrul mediului ne-a promis că până în iunie, cel târziu, va propune un spot
despre reciclare Consiliului Național al Audiovizualului. Acesta ar urma să fie
difuzat în regim de mesaj de interes public la toate posturile TV și radio.
Datorită ție și celorlalți peste 11 000 de membri Declic care s-au implicat în
campania Reciclare: Vrem spot de interes public, am obținut o primă victorie.
Vă mulțumesc sincer. Îmi doresc să te bucuri alături de mine. Și simt nevoia
să-ți explic de ce. Joia trecută, pe 16 ianuarie, eu, împreună cu șase membri
Declic și colega Olga, am fost la ministerul mediului să ne exprimăm
nemulțumirea. Problema principală este că ministerul nu se implică destul în
educarea populației când vine vorba de colectarea separată a deșeurilor. În
București era o dimineață foarte mohorâtă, cu ceață. Genul de vreme care te
face să îți dorești să ieși din pătură la primăvară. Când avem acțiuni în
timpul programului de lucru, mai mereu sunt îngrijorată. Cei mai mulți sunt la
serviciu și nu pot pleca. Cu o zi înainte, am printat cele peste 11 000 de
semnături pe hârtie reciclată și le-am legat cu sfoară. Le-am pregătit pentru
ministrul mediului, Costel Alexe. Olga s-a ocupat de ce știe ea mai bine -
organizare. Cu puțin ajutor din partea prietenilor ong-iști, la Funky Citizens
Olga a găsit un televizor din placaj cu antenă, pe care să rulăm un spot al
campaniei. Iar Greenpeace ne-a ajutat cu o baterie mobilă pentru televizor.
Eram destul de încântată de recuzită. Însă, joi dimineața, cu puțin timp
înainte de 11:30, eram complet descurajată. Nu știam dacă o să pot să vorbesc
cu ministrul despre petiție, pentru că încă nu primisem niciun răspuns din
partea lui. Dar cel mai tare mă temeam că nu va apărea niciun susținător. Peste
toate astea, mai era și ceață. Dar lucrurile aveau să se schimbe în bine. Cu 5
minute înainte să înceapă acțiunea, ministrul Alexe m-a sunat și mi-a spus că
nu e la minister. Joia sunt ședințele de guvern, așa că m-a invitat acolo să-i
spun de ce suntem nemulțumiți. Apoi am cunoscut un membru Declic care a parcurs
85 de km din județul Dâmbovița până în București, într-o dimineață gri de
ianuarie, ca să vină la acțiunea Comunității. Gestul lui m-a impresionat. Rând
pe rând, au mai venit cu bicicleta alți doi membri Declic, încântați să
promoveze mesaje despre colectarea separată a deșeurilor. După acțiune, am fost
la guvern să mă întâlnesc cu ministrul. Nu am mai fost într-o situație
asemănătoare niciodată. Cât am așteptat în biroul cu lambriuri din lemn, pe
care erau tablouri cu prim-miniștrii României, am încercat să mă liniștesc.
Întrevederea cu ministrul nu era despre faptul că s-ar putea să mă bâlbâi. În
schimb, era despre cei 11 000 de membri Declic care și-au pus speranțele că
vocea lor va fi auzită. Iar în acel moment, eu trebuia să le fac vocea auzită.
Discuția cu ministrul Alexe a durat câteva zeci de minute. Știam despre
Programul privind conștientizarea publicului pe care ministerul îl va derula în
acest an. Așa că i-am propus să adapteze un spot din acest program, pentru care
oricum banii de producție și difuzare există. Să-l facă potrivit pentru
cerințele CNA-ului, pentru a fi difuzat în regim de mesaj de interes public
(n.n. non-comercial, a cărui difuzare nu intră în timpul alocat publicității).
Am plecat de la guvern cu o promisiune din partea ministrului Alexe. Deși
inițial a ezitat să spună o dată clară, până la urmă a răspuns. În iunie cel
târziu, ministerul mediului va propune un spot audio și video despre reciclare
Consiliului Național al Audiovizualului. Explicația ministrului pentru termenul
lung a fost că Programul privind conștientizarea publicului trebuie să treacă
prin faza apelurilor de proiect, la care se pot înscrie societăți sau
organizații interesate, pentru a produce materialele de educare. Faptul că am
obținut o promisiune din partea ministrului e un lucru bun. Dar, în același
timp, poate fi și un lucru rău. Dacă nu monitorizăm activitatea ministerului pe
termen lung, putem rămâne doar cu promisiunea. Concret, asta înseamnă ca eu să
verific site-ul ministerului mediului, să văd când se lansează apelul pentru
proiecte. Apoi să citesc propunerile, să urmăresc calendarul de lucru. De
asemenea, mai presupune și să-mi fac planuri împreună cu colegii mei. Să vedem
care e cea mai bună tactică pentru continuarea campaniei. Putem face toate
aceste lucruri pentru că știm că ne putem baza pe tine. La Declic peste 78% din
donații vin de la cetățeni implicați, ca tine. Poate nu te-ai gândit niciodată,
dar dacă sprijinul tău ar dispărea, noi am dispărea. Cred că e important să
știi acest lucru. Îți suntem foarte recunoscători că nu ai lăsat să se întâmple
acest lucru. Sprijinul tău constant ne ajută cel mai mult pe noi, ca
organizație. Faptul că tu te implici în fiecare lună înseamnă mai multe șanse
să facem tot ce ne stă în putință, pentru a câștiga luptele pe care le alegem
împreună. Îți mulțumesc pentru toată implicarea ta!”
***
O altă măreață și glorioasă
realizare: proiectul minier de la Certej. Acesta aduce cea mai bună veste a lui
septembrie, victoria de la Certej. După o bătălie juridică care a durat ani
buni, am reușit să obținem blocarea proiectului minier de la Certej
(Hunedoara), prin decizia definitivă a Curții de Apel Cluj. Am obținut anularea
planului de urbanism al minei. Adică, nicio autorizație de construire nu mai
poate fi emisă și niciun aviz, primit în ultimii ani, nu mai stă în picioare.
Dacă la Roșia Montană
a contat fiecare om care a ieșit în stradă, la Certej a contat fiecare om, care
din puținul lui, a dat un bănuț să susțină demersurile juridice. În total,
membrii Declic au susținut financiar costuri de 7 130 de euro, echivalentul
serviciilor juridice din ultimii patru ani. Fără efortul nostru comun și o victorie
semnificativă în justiție, mina s-ar fi construit deja. Apoi, Secția de
combatere a infracțiunilor de corupție din cadrul DNA clasează din nou dosarul
de la Certej. Asta după ce am obținut cu greu mutarea la București a anchetei
și am anulat o altă clasare, dată de DNA Alba. De aceea, îi scriem
procurorului-șef DNA pentru a-i cere, din nou, infirmarea soluției de clasare,
redeschiderea și reluarea urmăririi penale. Iar Alexandra împreună cu alți
membri Declic merge la DNA la procurorul-șef Călin Nistor, costumată în zeița
justiției în lanțuri, îmbrăcată într-o robă aurie (ca aurul de la Certej) și cu
lanțuri. Zeița a atras atenția presei. Rezultatul va veni de Revelion.
DNA clasează din nou dosarul,
scăpându-l pe primar de răspundere penală. Declic pregătește o plângere penală
și un mesaj pentru procurorul-șef DNA, Crin-Nicu Bologa. Direcția Națională
Anticorupție a așteptat patru ani pentru a invoca prescrierea faptelor de abuz
în serviciu comise de primarul Petru Cîmpian. În 2016, Declic a formulat un
denunț penal, sesizând că Primăria Certeju de Sus a devenit abuziv proprietarul
a 618,21 ha de pădure.
Retrocedarea ilegală s-a întâmplat în 2010. În același
an, o parte a acestor păduri a ajuns la compania minieră Deva Gold, care vrea
să amplaseze acolo două iazuri de decantare cu cianuri. Schema primarului
Cîmpian a fost descrisă pe larg de Rise Project în investigația lor Aurville.
Acesta a retrocedat terenuri primăriei sau a modificat ilegal amplasamente
pentru cumnatul său, un consilier local, funcționari din primărie și rudele
acestora. Toți aceștia s-au îmbogățit, iar compania minieră a acaparat
terenurile necesare pentru demararea exploatării cu cianuri a aurului din
Apuseni. În ultimii patru ani, dosarul penal a fost clasat de trei ori, deși
s-a dispus inițial începerea urmăririi penale pentru fapte de corupție. În două
din aceste cazuri, instanța a infirmat soluțiile de clasare. Am făcut și o a
treia plângere, care e în curs de soluționare, în condițiile în care considerăm
că procurorul de caz a greșit la calcularea prescrierii. Eroarea e doar de șase
luni, dar suficient cât să îl scape pe Cîmpian și pe cei de la Deva Gold de
repercusiuni legale. Dar asta nu-i tot. DNA a clasat dosarul fără să cerceteze,
de exemplu, că împroprietărirea primăriei s-a realizat în baza unui înscris
falsificat de către funcționari publici. Ignorate cu bună știință au fost și
sesizările Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și
petiții din cadrul Parlamentului României sau nota de control emisă de Corpul
de control al Ministrului Afacerilor Interne. În ceea ce privește neregulile
legate de concesionarea pădurii în favoarea Deva Gold, DNA s-a grăbit să-și
decline competența și să o paseze către Parchetul Hunedoara. Adică în ograda
companiei miniere. Procurorii au motivat că prejudiciul creat este sub pragul
valoric de 200.000 de euro după care ei acționează. Este revoltător că și în această privință, procurorul de caz a
făcut o eroare greu de justificat. A ignorat complet sesizarea ANAF, parte din
dosar, care arată că patrimoniul Statului Român a fost diminuat nelegal.
Valoarea prejudiciului: 5.099.400,00 lei, adică peste 1 milion de euro.
Tocmai
ce am primit o veste excelentă, care ne aduce mult mai aproape de victoria
deplină, dar nu suntem totuși acolo. Proiectul minier de la Certej a fost tras
pe linie moartă de judecători, pe termen nedeterminat. Ne-am bucurat nespus,
mai ales că a fost nevoie de mai bine de patru ani de muncă, emoție și
așteptare. În același timp, a fost nevoie de sprijinul continuu a zeci de
membri Declic, pe a căror contribuție ne-am bazat pentru acoperirea costurilor
juridice. Judecătorii Curții de Apel Oradea au respins calea extraordinară de
atac inițiată de compania minieră Deva Gold. Noua decizie definitivă a pus
cruce planului de urbanism sau, așa cum îi spun urbaniștii, PUZ-ului minei cu
cianuri de la Certej. Totuși, investitorii care pun banii în exploatarea
resurselor minerale, nu înțeleg universul complicat al actelor de la Certej și
nici rolul principal pe care îl are un PUZ. Pentru investitori, a rămas vie
convingerea că, într-o bună zi, vor poate scoate bani din piatră seacă. Și tind
să creadă că anularea PUZ-ului e doar o mică jenă care va trece. Această idee
le este în continuare hrănită de Deva Gold.
Avem însă o soluție pentru a
nărui această falsă așteptare a investitorilor. Dacă am reuși să anulăm în
instanță și restul de avize și autorizații pe care le mai are compania minieră,
ar fi un semnal mult mai puternic că mina e fără speranță. Mai mult, în lipsa
unor acte și avize valide ce pot fi prezentate investitorilor, s-ar opri și
robinetul banilor care vin spre Deva Gold pentru construcția minei și pentru
coruperea celor cu rol în avizare.
Iar asta nu ar fi deloc lucru puțin. După cum bine știi,
am sesizat organelor de urmărire penală fapte de corupție în transferul de
păduri, suprafețe necesare pentru construirea iazurilor de decantare. Cel mai
probabil, banii din care s-au făcut afacerile murdare au venit tot de la
investitori. Din păcate, însă, vinovații nu mai pot fi trași la răspundere,
pentru că DNA a amânat investigațiile la nesfârșit, până când faptele s-au
prescris. Nu ne-am dat bătuți și am făcut și plângere pentru grup infracțional
organizat. În acest caz, s-a început
urmărirea penală, dar va putea oricând să fie clasată din cele mai năstrușnice
motive. Calea sigură pe care am început să mergem împreună e să anulăm, pe cale
administrativă, avizele și autorizațiile minei. Avem în plan anularea în
instanță a autorizației de organizare de șantier pentru construirea iazurilor
de decantare și de ce nu, a acordului de mediu.
***
Totodată, apropo de Roșia Montană, se pun întrebări în parlament ministrului
desemnat al Culturii, Bogdan Gheorghiu legat de admiterea în UNESCO. Urmează arbitrajul dintre Gabriel Resources
și România. Stephanie Roth, jurnalistă de mediu, devenită activist care a
locuit 10 ani la Roșia Montana, ne scrie un mail celor de la comunitatea.
Declic. Trei oameni (din Argentina, Elveția și Australia) se întâlnesc pentru a
judeca. Acești arbitri ignoră ce reprezintă Roșia Montana pentru noi, de aceea
le scriem mailuri. Adrian, proprietarul
unei pensiuni din Roșia Montana care a luptat 15 ani pentru Roșia Montana, va
merge la Washington pentru a transmite și el mesajul său arbitrilor.
O altă măreață și glorioasă
realizare este neincluderea Roșiei Montane la UNESCO, deși liberalii au promis
în programul de guvernare că vor depune dosarul în acest sens. De aceea,
trimitem un mail către guvern, către Ludovic Orban care vrea să amâne cu un an
depunerea dosarului Roșia Montana la UNESCO. Lobbyștii industriei miniere spun
că România ar avea de suferit în procesul de arbitraj (lansat de compania
Gabriel Resources împotriva statului român), dacă intră Roșia Montana la
UNESCO. Dar aceasta e o minciună. O spune chiar Marcos A. Orellana, profesor la
George Washington University School of Law: “Nu numai că o includere a Roșiei
Montane în lista UNESCO nu ar periclita poziția Statului român în procesul de
arbitraj, ci chiar ar întări apărarea Statului român în proces, având în vedere
că vorbim de o decizie luată de UNESCO, nu de reprezentanții României”. O
scurtă recapitulare: dosarul de includere a Roșiei Montane în UNESCO a fost
depus, în 2017, de guvernul Cioloș. A făcut-o în ultimul moment, doar în urma
presiunii publice. Un an mai târziu, Guvernul Dăncilă a blocat procesul, spre
stupefacția lumii întregi. De obicei guvernele merg la dezbaterile UNESCO
pentru a promova o cauză. Guvernul PSD a scris o pagină rușinoasă de istorie și
a cerut UNESCO să nu includă Roșia Montană în patrimoniul mondial. Dosarul a
fost retras. Acum, guvernul Orban folosește aceleași argumente ca Viorica
Dăncilă și vrea să amâne pentru la anul redepunerea dosarului după ce promisese
că susține Roșia Montana la UNESCO . Pe 26 ianuarie 2020, premierul anunță că
se mai gândește. Asta după ce peste 13.000 au scris mesaje premierului. Iar
Declic face un poster mare la magazinul Cocor cu textul: ”Ludovic Orban ne
trădezi în ce privește Roșia Montana la UNESCO?” Totul trebuie realizat până pe
1 februarie 2020 în ce privește trimiterea unei scrisori către UNESCO. De
aceea, contribuim cu o sumă pentru posterul Declic de pe magazinul Cocor. Și
mergem la protest în piața Victoriei (unde scandăm ”Uniți, salvăm Roșia
Montana” și ”PSD și PNL aceeași mizerie”). Orban se hotărăște și spune că va
înscrie Roșia Montana în patrimoniul UNESCO
***
Altă măreață și glorioasă
realizare: localizarea persoanelor la apelul 112. Aura Ion, Alexandra Măceșanu,
Adrian Iovan sunt trei oameni care azi nu mai trăiesc din aceeași cauză: lipsa
localizării exacte a apelului la 112. În cazul accidentului aviatic din Apuseni
a fost nevoie de 5 ore pentru a localiza avionul, timp în care studenta la
medicină Aura Ion a murit de frig.
5 ani au trecut de atunci. Nimic
nu s-a întâmplat. În continuare autoritățile nu au rezolvat problema. Cazul
Alexandrei Măceșanu a arătat încă o dată incompetența și proasta organizare a
autorităților române.
Așa că ne-am hotărât să lansăm o
campanie pentru localizarea exactă a apelurilor la 112. Un prim pas este să
facem un flashmob, ca să facem subiectul vizibil din nou și să reîncepem să
vorbim despre 112 în spațiul public. Dacă și tu îți dorești o Românie mai
sigură, vino la flashmob-ul prin care lansăm campania „112, mai vii?”
Dacă nu vom insista ca
autoritățile să rezolve problema, atunci vom pierde de tot atenția asupra
subiectului. Riscul este ca subiectul să revină în discuție doar la următoarea
tragedie. Declic a pregătit o coregrafie și pancarte cu mesajele: „112, sunt
aici!”, „112, mai vii?”
Vom reproduce strigătele de
ajutor ale celor care au apelat la serviciul de urgență, dar nu au fost
localizați la timp pentru a fi salvați. Vrem să fie ultimele strigăte de acest
fel, iar filmul flashmobului să-i convingă pe cât mai mulți să se implice în
campania „112, mai vii?”.
După ce s-a întâmplat la Caracal, în Guvernul României s-a format un
comitet interministerial. Rolul lui este să se ocupe de îmbunătățirea
Sistemului Național de Apeluri de Urgență 112. Unul dintre obiectivele acestui
comitet este să implementeze sistemul AML (advanced mobile localization),
care să transmită în timp real locația în cazul unui apel la 112.
Însă autoritățile se mișcă prea lent. Încă nu avem o lege funcțională care
să permită introducerea sistemului AML. Încă nu avem pusă la punct
infrastructura tehnică. E nevoie ca autoritățile să se grăbească. Și nu o vor
face dacă nu sunt presate de cetățeni.
De aceea, semnăm petiția Declic pentru a determina autoritățile să se
grăbească.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare din educație: un copil rom supraponderal de 7 ani din comuna Dagata,
Județul Iași a fost pedepsit pentru că e supraponderal și rom și pus să stea în
genunchi de învățătoarea sa.
„Vreau sa va relatez o întâmplare de la şcoala Dagata cu precizarea ca nu as
vrea sa fiu interpretata greşit sau ca sunt subiectiva. Mulţi dintre prietenii
din lista mea sunt cadre didactice, şi cu siguranţa nu puteţi sa toleraţi
astfel de comportament, indiferent de mediul in care se manifesta. Criza
personalului calificat din sistem a făcut ca la şcoala din Zece Prăjini
directorul sa angajeze o “învăţătoare”, fosta vânzătoare la un Market, fără
experienţa şi fără testare. Aceasta doamna a venit însoţită la şcoala de sotul
ei şi de propriul copil. A considerat foarte educativ sa pună un copil rom din
clasa a II-a sa stea in genunchi cu mâinile sus... drept pedeapsa. Copilul
suferea de obezitate şi insuficienta cardiaca. Sa umileşti un copil de 7 ani in
fata propriului copil, mi se pare o lecţie de rasism şi un abuz emoţional fără
precedent. Umilinţa ar fi durat şi mai mult dacă educatoarea nu ar fi dat buzna
in clasa , educatoarea de etnie roma. Directorul a încercat sa muşamalizeze
incidentul şi a sfătuit-o pe vânzătoare sa demisioneze, insistând ca mama
elevului sa nu facă sesizare. Eu personal am sesizat inspectoratul şcolar in
speranţa ca va analiza împrejurările in care s- au petrecut lucrurile! O
demisie nu rezolva criza din sistem, iar muşamalizarea incidentelor va conduce
la perpetuarea comportamentelor abuzive”, a scris pe Facebook, Elena Motaş
fostă inspectoare şcolară. O primă
reacţie a venit şi din partea sociologului Gelu Duminică, care spune că astfel
de incidente nu sunt un accident și că ne condamnă la un rasism peren. „Ceea ce ne povestește Elena Motas
(profesoară si fosta inspectoare la Iasi) ca s-a întâmplat în şcoala din
Dagata, județul Iaşi, nu este un accident. Vă rog să nu vedeţi doar abuzul
asupra unui copil rom ci mai ales să realizăm valorile pe care le transferam
propriilor noştri copii, condamnând astfel societatea asta la un rasism peren”,
a scris profesorul Gelu Duminică. Şi sociologul Ciprian Necula observă că
situaţia e doar un alt caz de transpunere a stereotipurilor şi prejudecăţilor
din viaţa civică în cea instituţională, un fenomen care nu este limitat doar la
şcoli. „Lucrurile acestea afectează pe termen lung comunităţi întregi de
persoane, iar cea mai mare problemă este că nimeni nu intervine în astfel de
cazuri şi se găsesc justificări pentru agresori”, a explicat Necula. Acesta
spune că astfel de cazuri ar trebui să demonteze mitul elevului rom care nu
vrea să înveţe pentru că o astfel de situaţie e simptomatică pentru climatul
ostil pe care îl reprezintă şcoala pentru copiii romi. Sebastian Ţoc,
cercetător la Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, observă că
rasismul din sistemul de învăţământ e doar o reflectare a rasismului mai larg
din societatea românească. „Rasismul în rândul profesorilor este legat şi de
formarea iniţială şi probabil şi de cea continuă pentru că mulţi profesori nu
înţeleg că trebuie să trateze pe toată lumea în mod egal”, spune Ţoc. „Din
păcate, sunt foarte mulţi copii romi sau din alte grupuri vulnerabile care trec
prin astfel de experienţe oribile, care nu fac altceva decât să îi determine să
abandoneze şcoala, care a devenit un spaţiu foarte nesigur”, spune Anca Nica,
activistă feministă romă de la Asociaţia E-Romnja. Experta consideră că de vină
este sistemul educaţional rasist, care nu asigură echitate şi oportunităţi
egale şi că există şi cadre didactice calificate care discriminează elevi romi.
„Dacă instituţiile au atitudine rasistă, nu ne putem aştepta ca în societate să
se întâmple lucruri pozitive. Dau
exemplu un caz de acum câteva zile. Câteva fete rome care au intrat la liceu în
Bacău şi au primit cămin, au fost mutate din camera pe care au primit-o pentru
că celelalte fete cu care urmau să împartă camera erau românce şi nu voiau să
stea cu cele rome, pentru simplu fapt că erau de etnie”, mai arată Nica. Elisa
se pregăteşte să devină asistentă medicală şi este una dintre fetele obligate
să se mute din camera căminului din Bacău. Aceasta spune că fetele care n-au
vrut să stea cu ea în cameră „pentru că era ţigancă” au fost susţinute de
directoarea instituţiei, iar pedagoaga nu a avut ce face. Mai mult, episodul nu
e nicidecum primul în care s-a confruntat cu discriminări bazate pe etnia ei.
„O doamnă dirigintă a venit în clasă şi a început să ne explice cum trebuie să
te comporţi ca asistent cu fiecare om în pare. Ne zicea că dacă eşti asistent
trebuie să ştii să vorbeşti şi cu primarul, dar şi cu analfabetul ori cu
ţiganul. M-am simţit foarte prost, am vrut să zic ceva, dar nu ştiu...m-am
simţit foarte, foarte naşpa”. Într-o altă situaţie, Elisa povesteşte că a spus
în mod explicit că este de etnie romă, iar profesoara a reacţionat complet
neaşteptat. „A încercat să mă încurajeze, îmi zicea că mă ajută să trec peste,
dar ea nu-şi dădea seama că am zis asta pentru că am vrut şi aşa m-am simţit
eu”, a povestit Elisa. Şi Marius a avut de suferit. „Da, am suferit mult în
şcoală din cauza discriminării. Când eram mic, învăţătoarea, şi mai târziu,
diriginta şi profesorii mă batjocoreau pentru că aveam pielea mai neagră.
<>”, aşa îmi spunea învăţătoarea. Iar copiii râdeau şi eu încercam să nu
plâng, mă simţeam umilit. Pentru că din cauza că învăţătoarea mă jignea,
începuseră şi colegii: îmi ziceau „ţiganule”, „împuțitule”, îmi aruncau
caietele şi cărţile pe jos, mă ignorau, fugeau de mine. Îmi doream să mă spăl
până mi se albeşte pielea, ca să nu mai fiu jignit. Profesorii nu înţeleg că
elevii îi copiază. Rasismul e ca o boală, ca un cancer. Îl iei repede şi rămâne
lipit de tine toată viaţa”, mărturiseşte, adolescentul care acum este elev în
clasa a XII-a, în Mehedinţi. „Formarea superficială a cadrelor didactice,
salarizarea necompetitivă, lipsa evaluărilor reale şi a sancţiunilor au dus la
prezenţa în sistem a tot felul de persoane de o slabă calitate umană şi
profesională. Cei mai vulnerabili copii plătesc deja preţul incompetenţei din
sistemul de educație românesc”, adaugă președinta Centrului pentru Politici
Educaționale, Daniela Alexe-Coteţ.
O altă măreață și glorioasă
realizare este segregarea unei școli de romi la Iași. Scandal fără precedent la
Iaşi după ce câteva zeci de copii din familii bune de la o şcoală de elită din
Iaşi au fost mutaţi să înveţe într-o altă şcoală, unde elevii sunt în marea lor
majoritate romi şi săraci. La presiunile părinţilor indignaţi, conducerile
celor două şcoli au decis ca elevii să aibă pauze la ore diferite pentru a nu
intra în contact unii cu ceilalţi. Concret, şase clase pregătitoare de la
Şcoala Titu Maiorescu din Iaşi au fost mutate cu tot cu cadre didactice la
Şcoala Ion Neculce aflată la câteva sute de metri depărtare. Motivul:
suprapopularea şcolii Titu Maiorescu. În aşteptarea prichindeilor, conducerea
şcolii gazdă s-a pregătit ca la carte - a mutat copiii propriei şcoli la etaj
şi a zugrăvit parterul unităţii de învăţământ pentru copiii „musafiri”, cei mai
mulţi din familii cu situaţie financiară bună. „La şcoala Ion Neculce,
segregată etnic şi socio-economic învaţă copii săraci, romi şi copii cu cerinţe
educaţionale speciale (CES), în timp ce Şcoala Titu Maiorescu este considerată
o şcoală de elită în Iaşi şi în timp, a devenit suprapopulată. Fenomenul de
segregare s-a agravat când au fost aduşi copii majoritari. Aceştia au fost
relocaţi de la şcoala lor de bază, şcoala Titu Maiorescu şi au fost mutaţi la
parterul şcolii Ion Neculce. Mai simplu ar fi fost să se comaseseze cele două
şcoli, dar nu s-a dorit asta”, a explicat inspectorul şcolar pe minorităţi din
Iaşi, Viorel Motaş. Au fost puse pauze
și toalete diferite pentru ca elevii să nu se intersecteze. ”Şcoala Ion Neculce
are 200 şi ceva de elevi, dintre care 80% sunt romi. Au adus aici şi copii din
centre de plasament, care vin de la 8-10 kilometri distanţă deşi au şcoli în
apropiere, doar pentru că aici este „şcoală de ţigani”, a spus Elena Motaş,
inspectoare de etnie romă. Aceasta mai spune că se încearcă muşamalizarea
discriminărilor şi segregărilor pe diferite criterii care au loc în şcolile din
Iaşi. Nu este un caz izolat, peste 25% dintre copiii romi învață în școli
segregate, arată sociologul Gelu Duminică. Mai mult, segregarea este asociată
cu o calitate scăzută a educației (profesori slab pregătiți, lipsa materialelor
școlare, abandon ridicat al școlii de către elevi), spune Duminică. Toate
influențează modul în care evoluează societatea, arată Duminică: ”Scoala are
două mari funcţii – dezvoltarea profesional-academică şi dezvoltarea viitorului
cetăţean. În momentul în care îi învăţăm să nu comunice între, să se urască, îi
învăţăm că celălalt este inferior doar pentru că are o dizabilitate, este mai
sărac sau are altă culoare, cum va arăta cetăţeanul de mâine?”. În 2016, ministerul Educației a început planul
de desegregare a școlilor. Inspectoratul neagă însă segregarea. Situațiile sesizate
nu se confirmă, „acest lucru fiind constatat de către reprezentanţii M.E.N.
care au efectuat verificări la faţa locului, având întâlniri comune cu echipa
de conducere a I.S.J. Iaşi, cu directorii unităţilor de învăţământ implicate,
cu reprezentanţi ai părinţilor, cu elevi din toate şcolile acuzate public de
existenţa fenomenului de segregare şcolară. Reprezentanţii M.E.N. au efectuat o
vizită de informare şi consiliere în judeţul Iaşi, echipa deplasându-se la
I.S.J. Iaşi, la Şcolile Gimnaziale „Ion Neculce” şi „Titu Maiorescu”, precum şi
la Şcoala Profesională Dagâţa şi la Şcoala Primară Zece Prăjini. Din raportul transmis de M.E.N. către I.S.J.
Iaşi reiese clar faptul că I.S.J. Iaşi nu a încălcat legislaţia în vigoare în
niciuna din situaţiile prezentate public de către Partida Romilor Pro Europa,
prin reprezentanta acesteia, doamna Elena Motaş”, se arată în comunicatul remis
Adevărul. ”Referitor la presupusul caz de segregare a copiilor rromi de la
Şcoala Gimnazială "Ion Neculce", din clasa pregătitoare,
reprezentanţii M.E.N. precizează că nu există niciun context de segregare a
copiilor romi, procedurile de repartizare
a elevilor în
Clasa pregătitoare, încadrarea tuturor cadrelor didactice, fiind corect
elaborate şi aplicate întocmai. Trebuie menţionat că 5 clase pregătitoare de la
Şcoala Gimnazială „Titu Maiorescu” îşi desfăşoară activitatea în incinta Şcolii
Gimnaziale „Ion Neculce”, pe acelaşi palier unde funcţionează o clasă
pregătitoare a Şcolii Gimnaziale „Ion Neculce”, toate cele 6 clase beneficiind
de pauze simultan. Mai mult decât atât, elevii celor două şcoli derulează
activităţi extracurriculare comune, incluse în proiectul educativ ,,Ne
jucăm împreună”, proiect iniţiat de
cadrele didactice din cele două unităţi de învăţământ. Considerăm că această
formă de colaborare dintre cele două şcoli este un exemplu de bună practică, de
incluziune şcolară şi sub nicio formă nu poate fi vorba de segregare. De asemenea, din verificările la faţa locului
s-a putut concluziona că toate clasele au fost corect constituite,
respectându-se legislaţia în vigoare”, se mai arată în comunicat. Copiii romi
spun însă că nu li se dă voie să se joace cu ceilalți.
O altă măreață și glorioasă
realizare o constituie analfabetismul funcțional al elevilor: acesta a crescut
de la 39% în 2015 la 44% în 2018. La citire, testul de analfabetism funcțional
este de 41%, iar la matematică este și mai grav, 47%. Ministerul educației
spune că nu trebuie să ne îngrijorăm: „Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de
această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internaţională. Accentul la
aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe
aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă”, a spus Monica Anisie la
Digi24. „Intervenţia trebuie să fie
rapidă prin programele pe care Ministerul Educaţiei ar trebui să le dezvolte în
cadrul şcolii, în această perioadă în care atâţia miniştri s-au perindat. Este
problemă de sistem, ar trebui să înţelegem că şi profesorii trebuie să se
pregătească în aşa fel elevii încât să existe corelaţia cu piaţa muncii şi cu
viaţa de zi cu zi, să fie reală, iar teoria pe care o învaţă să poată fi
aplicată”, a mai spus Monica Anisie, insistând că Ministerul trebuie, totuşi,
să găsească soluţia. O posibilă explicaţie menţionată de Monica Anisie pentru
rezultatele dezastruoase la testele PISA a fost că elevii care le-au susţinut
au învăţat după programele vechi, nu după cele aprobate în 2016. „Poate peste
trei ani când vor fi evaluaţi şi cei care au învăţat după noile programe vom
avea rezultate mai bune”, a declarat Anisie. ”O cauză importantă a trendului
negativ ţine de creşterea polarizării în România între rural şi urban, între
zonele cu resurse, cele câteva insule de dezvoltare, şi restul ţări. Mai mult
de jumătate dintre tinerii din România trăiesc în rural, ori resursele alocate
şcolilor din rural sunt lamentabile. Elevii învaţă în clădiri care nu satisfac
normele de incendiu, au toalete afară, sunt la mare distanţă de case, dar cel
mai grav, au adesea profesori necalificaţi”, a spus Gabriel Bădescu, profesor la Babes-Bolyai,
acesta observând şi proporţia foarte mică a elevilor cu rezultate foarte bune.
Factorul socioeconomic influențează performanța. „În general, factorul socioeconomic
influenţează performanţele elevilor de pretutindeni. În România, elevii din
familii cu statut socioeconomic bun au obţinut, la citire/lectură, cu 109
puncte mai mult decât cei din familii cu statut socioeconomic scăzut, diferenţa
fiind mult mai mare decât cea înregistrată la testarea din 2009 (86 de puncte).
Statutul socioeconomic a fost strâns corelat şi cu performanţele la Matematică
şi Ştiinţe”, se spune într-un comunicat al MEN. Sindicaliștii din educație
arată că numeroasele modificări legislative care nu au fost coerente şi care nu
au ţinut cont de necesităţile reale ale sistemului, subfinanţarea educaţiei,
menţinerea unor programe excesiv de încărcate, lipsa finanţării cercetării din
educaţiei şi a unui sistem care să sprijine şi să dezvolte excelenţa în acest
domeniu, lipsa unor politici sociale, care să sprijine copiii din familii
defavorizate să nu părăsească şcoala din cauza lipsurilor materiale,
discreditarea permanenta a profesorilor, salariile nemotivante, lipsa unor
programe de formare continuă care să răspundă provocărilor la zi, dar şi lipsa
unei corespondenţe între ce se învaţă în şcoli şi nevoile de pe piaţa muncii
sunt doar câteva din numeroasele cauze care au dus la acest dezastru din
sistemul de educaţie.
Tot legat de educație, o altă
măreață și glorioasă realizare este bullyingul: 72% dintre elevi sunt victime,
conform studiului ”Față în față cu fenomenul bullying”, realizat de Asociația
Telefonul Copilului. Specialiștii arată că trebuie reacționat proactiv, nu
reactiv în fața agresorilor. Doar 40% au avut curaj să vorbească despre
bullying. 51% din copiii care trec prin
bullying la şcoală spun că au fost agresaţi din cauza aspectului fizic. La
rândul lor, 7 din 10 profesori recunosc că există bullying în şcoala unde au
lecții. Violenţa psihologică (bullying)
este „un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de
umilire şi are loc atunci când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în
cercul său de cunoştinţe sau de către colegi, care îl strigă într-un anume fel
(făcând referire la aspectul fizic sau probleme de ordin medical/familial).
Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri,
în atacuri fizice”, exemplifică preşedinta Asociaţiei Telefonul Copilului,
Cătălina Surcel. Victima se teme să vorbească despre experiența sa: „Victima e
descurajată şi asta induce un sentiment de vinovăţie, are teamă de a spune ce i
se întâmplă, se teme de consecinţe pentru că agresorii îşi ameninţă victimele
cu bătaia. Copiii trebuie învăţaţi cum să reacţioneze în calitate de martori la
agresiune”, explică psihologul Mihai Copăceanu. Hărțuirea duce la frică și
rușine, afectând performanțele școlare și dorința de a merge la școală, spune
Copăceanu. ”Politica şcolii, prin care orice caz de bullying este repede
identificat şi sancţionat scade frecevenţa fenomenului. Directorul şi
profesorii trebuie să fie siguri pe ei şi abili în a identifica primele semne
ale abuzului şi cum să intervină. La asta se adaugă instruirea părinţilor,
pentru a observa diferite comportamente ale copilului (supărare, evitarea de a
merge la şcoală, automutilare). Elevii trebuie instruiţi şi ei, despre cum pot
fi martori activi, cum să descurajeze agresorul, deoarece fenomenul descreşte
şi prin acţiunea martorilor care decid să se opună agresorului”. În ceea ce
priveşte motivele agresiunii, studiul arată că 50% din elevii care îşi
agresează colegii spun că victimele lor au meritat acest tratament, în timp ce
36% au spus că şi ei au fost hărţuiţi, la rândul lor, de copilul
respectiv şi au simţit nevoia să se răzbune pe acesta. Bullying-ul e folosit şi
pentru creşterea sentimentului de putere, 29% şi-au hărţuit colegii pentru a se
impune. 15% au spus că doar s-au
comportat cum au văzut la alţi colegi. „Avem o lege antibullying, dar asta nu
schimbă comportamentul agresorilor. Sancţiunile
concrete pot diminua pe moment comportamentul acestora, dar nu îl
schimbă. Reacţiile de tip pompieristic, de a duce victima bullying-ului la
psiholog şi pe agresor în comisia de disciplină, nu schimbă situaţia. Trebuie o
politică la nivel de şcoală. Şi trebuie să ai comportamente prosociale, să
dezvolţi mecanisme prin care să încurajezi relaţii sănătoase şi egale între
copii, prin care aceştia să devină prieteni”, arată Copăceanu.
Referitor la măsurile pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului, 81% din elevi consideră că este necesar ca dascălul să vorbească
la clasă despre bullying. „Acest fenomen este prea mult prezent în viaţa
elevilor inclusiv datorită neimplicării şcolii şi implicit a profesorilor, în
relaţiile sociale dintre elevi care se evidenţiază în pauze, în activităţi
extracurriculare, în drumul spre şcoală. Din păcate, recentele modificări
legislative nu sunt suficiente pentru a reduce acest fenomen”, arată preşedinta
Centrului pentru Politici Publice, Daniela Alexe-Coteţ. Momentan, România se situează pe locul trei
în Europa în ceea ce priveşte bullying-ul, potrivit unui raport al Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii. O nouă lege anti-bullying aprobată prin ordin de ministru
şi publicată în Monitorul Oficial din 10 iunie 2020, intră în vigoare odată cu
publicarea acestuia, potrivit unui comunicat al Ministerului Educaţiei şi
Cercetării. Obiectivul este crearea
unui climat sigur şi pozitiv în unitatea de învăţământ, bazat pe respectarea
persoanei, nediscriminare, motivarea pentru învăţare şi asigurarea stării de
bine a antepreşcolarului/preșcolarului/școlarului.
Tot legat de educație, o altă
măreață și glorioasă realizare este bugetul educației pe 2020, anume 2,7% din
PIB (în loc de 6% cât prevede legea educației), adică 30,5 miliarde de lei.
Cercetarea este și ea subfinanțată urmând să primească 1,45 miliarde de lei
(adică 0,12% din PIB).
O altă măreață și glorioasă
realizare sunt diplomele false de la Spiru Haret, o adevărată fabrică de
diplome. Prorectorul Eduard Ionescu este vizat în ancheta diplomelor false de
la Spiru Haret. Acesta era liderul unei rețele prin care studenții obțineau
contra cost răspunsuri la examene și diplome de licență și masterat.
Prorectorul era evaluator la domeniul ”Învățământ la distanță și cu frecvență
redusă”. Și-a obținut doctoratul în 2007 la ASE. DIICOT a anunțat reținerea
pentru 24 de ore a 6 persoane, inclusiv a prorectorului. Alături de prorectorul
de la Spiru Haret, alți trei decani, 15 profesori universitari, 3 secretari, un asistent și doi angajați ai
instituției sunt vizați, precum și mai mulți intermediari ai rețelei.
Anchetatorii au făcut 76 de percheziții la sediile din întreaga țară ale
universității. Procurorii au lungă listă de infracțiuni: trafic de influență,
luarea și darea de mită, furtul intelectual și abuzul în serviciu.
Tot legat
de educație o măreață și glorioasă realizare o constituie lipsa decontării
transportului pentru elevi. Aceștia din urmă cer respingerea OUG 51/2019 care
exclude decontarea transportului pentru elevii navetiști. 41% beneficiază de
decontarea a mai puţin de 30% din costul real al abonamentului; ● 39% primesc între 30-50% din suma plătită
operatorului de transport; ● 4%
beneficiază de decontarea a 50-70%; ● 3%
primesc între 70-99% din costul real al abonamentului; ● 13% dintre elevii navetişti beneficiază de
decontarea integrală a costurilor de transport. Raportul privind implementarea Statutului
Elevului la nivel naţional aferent anului şcolar 2018-2019 ne arată că 13,2%
dintre elevii respondenţi nu beneficiază deloc de decontarea navetei. „Astfel, se poate observa că un procent
alarmant de 80% din totalul respondenţilor navetişti beneficiază de decontarea
a mai puţin de jumătate din costurile reale de transport, în contextul în care
unui procent de 100% dintre elevii care fac naveta ar trebui să i se deconteze
costurile în mod integral”, se arată în document. Lipsa transportului crește
rata de abandon școlar. În România, 380.000 de copii cu vârsta între 3-17 ani
nu urmau nicio formă de învaţământ la începutul anului 2019. 38,1% dintre copii
se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar aproape o cincime dintre
copiii sub 6 ani trăiesc în condiţii de deprivare materială severă, conform
Eurostat. Această ordonanţă de urgenţă este în contradicţie cu un act normativ
superior, anume Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport
feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69
şi nr. 1107/70 ale Consiliului. Consiliul Naţional al Elevilor a consultat
peste 5000 de elevi navetişti pentru a vedea care sunt problemele cu care
aceştia se confruntă. Condiţiile improprii din mijloacele de transport,
decontul întârziat şi primit doar pe jumătate sunt doar câteva dintre cele mai
stringente aspecte care trebuie să ajungă pe masa factorilor decizionali. Fiind parte a OBESSU – the Organising
Bureau of European School Students’ Unions, structura de reprezentare a
elevilor la nivel european, Consiliul Naţional al Elevilor a transmis
reprezentanţilor biroului o adresă prin care se solicită informarea
Directoratului General pentru Competiţie din cadrul Comisiei Europene să
condamne, cu fermitate, OUG 51/2019 întrucât aceasta se afla în contradicţie cu
regulamentul european antemenţionat şi să semnaleze acest aspect Guvernului
României. CNE solicită membrilor Camerei Deputaţilor, care se întrunesc mâine
în plenul camerei, să respingă de urgenţă ordonanţa de urgenţă cu numărul
51/2019, prioritizând astfel nevoile elevilor din România şi nu cele ale
transportatorilor. „Este un moment
important pentru elevii din România – astăzi a început sesiunea parlamentară,
contextul actual socio-politic impune respingere OUG nr. 51/2019 de către toţi
parlamentarii cărora le pasă de elevii pe care noi îi reprezentăm. Este
momentul ca aceştia să îşi pună o întrebare clară: de ce are nevoie România
acum? De transportatori care să facă profit pe bandă rulantă sau de elevi care
să poată ajunge la şcoală, indiferent de mediul din care aceştia provin? Lansăm
o provocare parlamentarilor: pentru o secundă, nu vă mai gândiţi doar la a vă
calcula voturile (ştim că aici nu suntem noi, beneficiarii primari ai
educaţiei, prea atractivi din punct de vedere politic – cei mai mulţi dintre
noi nu au drept de vot) şi acţionaţi pentru binele celor care reprezintă
viitorul României, a declarat preşedinta Consiliului Naţional al Elevilor,
Antonia-Laura Pup. Pe 4 februarie 2020 se revine și se decontează naveta
elevilor printr-o OUG. Dar elevii nu sunt de acord cu procedura pentru că nu
s-ar deconta transportul integral: „suntem de părere că acest act normativ nu
va permite decontarea integrală a navetei. În cadrul consultărilor realizate de
structura de reprezentare a elevilor din România, am putut observa faptul că,
din cauza tarifelor maximale de decontare impuse de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, elevii nu beneficiază de decont integral”, mai spun elevii. Mai mult, CNE reiterează faptul că este
necesară o mobilizare reală a parlamentarilor în vederea respingerii Ordonanţei
de urgenţă nr. 51/2019. Această ordonantă elimină transportul din sfera
serviciilor publice, defavorizând miile de elevi aflaţi în situaţii de risc şi
favorizează transportatorii pentru ca aceştia să poată face profit fără nicio
obligaţie ca statul să regleze raporturile dintre transportatori şi cetăţeni.
Drept care, CNE conchide asupra faptului că având Ordonanţa de urgenţă nr.
51/2019 în vigoare, orice aparentă soluţie privind decontarea integrală a navetei
pentru elevi este nefundamentată, mai arată organizaţia. Pe 10 martie 2020
președintele Santa Klaus anulează ordonanța de urgență nr. 51.
O altă măreață și glorioasă
realizare din cadrul educației este numărul scăzut de studenți, urmat și de o
rată de abandon școlar ridicată, fiind pe ultimul loc din UE. Concret, la
nivelul întregii UE, aproximativ 40% dintre locuitorii cu vârste între 30 şi 34
de ani aveau în 2017 un nivel terţiar de educaţie, adică au absolvit cursuri
ţinute de universităţi, universităţi tehnice, institute de tehnologie şi alte
instituţii care acordă diplome academice sau certificate de competenţă
profesională superioară. Cel mai mare procent se înregistra în Lituania (58%),
Cipru (56%) şi Irlanda (55%), iar cel mai scăzut în România (26%), Italia (27%)
şi Croaţia (29%). Mai grav este că numărul românilor care au terminat studii
superioare s-a micşorat de la an la an, după cum arată datele Eurostat. În 2015
erau 133.478, în 2016 ajunseseră la 121.788, iar în 2017 coborâseră la 121.250.
„Avem de-a face cu o slabă coerenţă între oferta universitară şi piaţa actuală
a muncii. Concret, ceea ce fac studenţii în facultate şi ceea ce se cere pe
piaţa de muncă nu sunt acelaşi lucru. Studenţii descoperă lucrul acesta şi
preferă să intre în câmpul muncii. În fine, inspiraţi de unele personaje
celebre în toată lumea, tot mai mulţi tineri sunt mai activi şi se fac
antreprenori imediat după ce termină liceul. Îşi propun să facă facultatea mai
târziu sau aleg programe de educaţie alternativă”, spune expertul în educaţie
Marian Staş. În plus, conform cifrelor oficiale, mulţi studenţi abandonează
facultatea, după un an sau doi de studiu. Fenomenul se înregistrază la toate
universităţile din ţară, inclusiv la cele de elită, iar rata de abandon este
una importantă, de aproximativ 40 la sută, conform cifrelor avansate de Alianţa
Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR). „Abandonul
universitar are cauze financiare, în primă instanţă, urmat îndeaproape de
alegerea greşită a specializării sau a facultăţii. Astfel, 40% din studenţi
abandonează în primul an de studiu, iar 41% dintre studenţii care abandonează
consideră că acest lucru este cauzat de alegerea greşită a specializării”,
explicau, cu ceva timp în urmă, reprezentanţii studenţilor într-un studiu. Marian
Staş afirmă că abandonul universitar se produce, în primul rând, ca o urmare a
slabului randament al sistemului preuniversitar. „Când termină liceul, o mare
parte a tinerilor sunt slab pregătiţi. Concret, conform unor studii ale Băncii
Mondiale, sistemul preuniversitar din România este destul de slab. Are un
randament de 60 la sută. Asta înseamnă că în 12 ani de şcoală un elev român
învaţă cât se studiază în alte ţări în numai 8. De aici şi slaba pregătire a
multor absolvenţi de liceu. Ajung în universităţi şi atunci realizează cât de
slab pregătiţi sunt şi renunţă. Apoi, o mare parte a acestor studenţi îşi dau
seama că facultatea cu pricina nu este ce şi-au dorit. Şi, din păcate, în
România, facultăţile nu au curricule elastice, care să se adapteze unor dorinţe
ale studenţilor, aşa cum se întâmplă afară. Drept urmare mulţi tineri renunţă
din această cauză”, susține expertul.
O altă măreață și glorioasă
realizare din domeniul educației este că publicarea tezelor de doctorat nu mai
este posibilă din cauza regulamentului datelor cu caracter personal, deși legea
stabilește că aceste documente sunt publice. După ce pe 12 februarie promitea
că va face publice peste 7000 de teze de doctorat, ministrul Educaţiei Monica
Anisie face acum un pas înapoi. Deşi
legea educaţiei statuează că tezele de doctorat sunt documente publice,
ministrul susţine că GDPR-ul, legea privind protecţia datelor cu caracter
personal, permite persoanelor vizate, să se opună, motivat, publicării
integrale. „Am aici adresa transmisă către Autoritatea naţională de
supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal. Concluzia Autorităţii:
dezvăluirea datelor personale în publicarea tezelor de doctorat, se poate
realiza (…), prelucrarea este necesară, cu informarea prealabilă a persoanei
vizate şi oferirea posiblităţii de a se opune. În acest context, am transmis
către instituţiile de învăţământ superior o adresă prin care îi înştiinţez şi
le-am solicitat ca până la 31 martie modelul contractului cadru de studii
universitare de doctorat să fie modificat, astfel încât să cuprindă şi acordul
persoanei de a-i fi publicată teza”, a declarat ministrul propus al Educaţiei
în cadrul audierilor din Parlament. Teza de doctorat este un document public.
Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu respectarea legislaţiei în vigoare în
domeniul drepturilor de autor”, arată Art. 168 din legea 1/2011. „Legea
Educaţiei este clară. Lucrările de doctorat sunt documente publice, fapt ştiut
şi de doctoranzi atunci când îşi încep studiile. Este şi normal, în condiţiile
în care există consecinţe juridice şi financiare ale acordării acestui titlu,
şi mă refer la creşterea de 15% a salariului. Nu poţi să spui că nu vorbim de
un document public. Altfel, logica este destul de evidentă – dacă vrei să
creşti încrederea într-un domeniu, creşti gradul de transparenţă. Astfel de excepţii
reprezintă un minus”, este de părere Mircea Miclea, profesor la Universitatea
Babeş-Bolyai şi fost ministru al Educaţiei. După criticile dure care i-au fost
aduse, ministrul a revenit. „Publicarea tezelor de doctorat merge înainte. Pe
23 martie vor fi publicate circa 7532 de teze, în acest moment lucrându-se la
încărcarea lor pe site”, a precizat ministrul.
De asemenea, o măreață și
glorioasă realizare este lipsa laptopurilor și tabletelor pentru școala online.
Sunt aproape 900.000 de copii care au nevoie, dar Ministerul are bani doar
pentru 250.000. Eleva Gabriela din comuna Șuletea, județul Vaslui a scris o
scrisoare primarului pe caietul dictando ca să-i împrumute un telefon sau să-i
cumpere unul în rate. „Când voi primi alocaţia, vă voi aduce numaidecât banii”,
a mai spus ea în scrisoare. Noi, la Declic, ne-am unit forțele cu Consiliul
Național al Elevilor și am lansat petiția ”Țară, țară, vrem laptopuri pentru
școala online!” Prin aceasta, îi cerem ministerului Educației să aloce mai
multe echipamente electronice cu internet pentru elevi. Toți cei 900.000 de
copii au nevoie de acestea pentru școala
online. Cu fiecare zi care trece, cei care nu au laptopuri sau tablete rămân în
urmă cu materia. Fără să știe dacă o vor putea recupera vreodată. În România,
46% din populație trăiește în locuințe supraaglomerate , cu membri ai familiei
care împart aceeași cameră. În același timp, 36% dintre familii au doi sau mai
mulți copii înscriși la școală. Acum, de când cu lucrul de acasă, multe dintre
aceste familii își împart activitățile zilnice în același spațiu. Au un singur
birou și un singur laptop sau o singură tabletă și le folosesc pe rând . Cum
fiecare materie se desfășoară după propriul orar, fiecare copil al familiei are
nevoie de propriul dispozitiv pentru a participa la ore. Joi, pe 9 iulie,
împreună cu Consiliul Național al Elevilor, se merge la minister cu un catalog
uriaș cu absenții din acest an: copiii fără laptop, împreună cu fotografiile
acestora. Președintele Klaus Iohannis a
promulgat legea care obligă ministerul Educației să asigure, la cerere,
elevilor și profesorilor tablete/laptopuri pentru școala online. Însă Guvernul
s-a exprimat împotriva acestei legi. Motivul a fost că impactul asupra
bugetului va fi unul negativ. În plus, ministerul Educației încă nu a încheiat
procedura de achiziție publică pentru cele 250.000 de tablete din programul
național „Școala de acasă”. Ministrul Educației începe achiziția celor 250.000
de tablete în urma presiunilor ”Declic”, dar sunt insuficiente. În septembrie
se va merge din nou la minister.
O altă măreață și glorioasă
realizare este educația sexuală în școli, mai exact lipsa acesteia. Comisia
juridică din parlament a avizat eliminarea educației sexuale din școli, după
presiunile BOR că atentează la inocența copiilor. Statisticile arată însă că
România este fruntașă la sarcinile printre adolescente. În alte ţări, educaţia
sexuală este materie obligatorie, spune Biroul Regional OMS (Organizația
Mondială a Sănătății) pentru Europa. Copiii din Spania, Italia și Cipru învaţă
de la paisprezece ani despre relaţii de prietenie, consimţământ şi sexualitate.
În România, educația sexuală a fost
materie obligatorie doar pe hârtie, timp de o lună și jumătate. La scurt timp
după promulgarea legii, BOR a criticat dur educația sexuală în școli.
Reprezentanții bisericii cred că astfel de discuții trebuie purtate în
continuare ferit, în familie. Doar că statisticile arată altceva. Lipsa
accesului la educație sexuală a făcut ca România să aibă, după Bulgaria, cea
mai ridicată rată de sarcini la adolescente din Uniunea Europeană! 10 din 100
de mame din România au sub 19 ani. Iar asta a dus și la creșterea ratei
abandonului școlar. De aceea, noi, membrii
Declic le scriem parlamentarilor să lase educația sexuală în școli. Parlamentarii
dau o lege prin care educația sexuală devine educație sanitară și este predată
doar cu acordul părinților, deci o variantă foarte cenzurată. De aceea, îi
scriem președintelui ca să nu promulge legea.
***
O altă măreață și glorioasă realizare
este violența domestică împotriva femeilor: una din patru femei este victimă.
Declic organizează un marș împotriva acestei violențe de la Piața Universității
la Piața Victoriei. Iată mesajul Alinei Ursu, supraviețuitoare a violenței
domestice, membră a comunității Învingătoarelor #ȘiEuReușesc - cea mai mare
rețea de suport pentru victimele violenței domestice din țară: „Sunt Alina Ursu
și permite-mi să-ți spun, din înțelepciunea unei vieți trăite, că nu sunt o
victimă, sunt parte din soluție! Și anul acesta am decis să-mi însoțesc
surorile, prietenele, colegele la Marșul pentru siguranța femeilor. Sâmbătă te
așteptăm la marș. Se anunță soare, un motiv în plus să nu rămâi în casă. Nu vor
fi doar pași în grup pe stradă. Fiecare pas poate fi susținerea acelei femei
din viața ta pe care o știi abuzată sau victimă a violenței, pentru că, nu-i
așa!?... Cunoști măcar una! Multe dintre ele au uitat că viața poate fi trăită
și altfel, multe dintre ele și-au pierdut viața. Deci, nu pentru noi, ci pentru
ele te chem în stradă. Stop tăcerii! Tăcerea aduce cu ea întunericul abuzului,
disperării, durerii. Suntem responsabile pentru noi și pentru cele ce vin. Vino
la marș și strigă alături de noi ca să rupem tăcerea asupra violenței asupra
femeilor și fetelor.” Participăm și noi (Ile și Promy, titanul Prometeu) deși
abia ne târâm și ne ținem pe picioare (dar un simplu pas înainte contează, doi
cu atât mai mult). Surprinzător, sunt și bărbați participanți. Bravo lor!
La începutul lui februarie 2020 o
tânără Irina este înjunghiată mortal de soțul ei, deși exista un ordin de
restricție. Era nevoie însă de o brățară electronică pentru a monitoriza
prezența acestuia. De aceea, semnăm o petiție Declic adresată parlamentului pentru grăbirea adoptării legii brățărilor
electronice. Și Nicoleta a fost înjunghiată mortal de soțul său în 2018. În
2019, polițiștii au emis la nivel național 7 986 de ordine provizorii. 30% din
ordinele emise de Poliție în primele 6 luni din 2019 au fost încălcate. De
aceea, e nevoie de brățară electronică pentru monitorizarea agresorilor. Se
merge și în piața Unirii cu poze ale unor femei agresate, îmbrăcate
în negru, cu o pancartă „Așteptarea moarte are. Brățări
electronice pentru infractori ACUM.” Pe
5 martie proiectul de lege privind monitorizarea cu brățările electronice va
primi avizul Consiliului legislativ. Pe 30 aprilie se judecă monitorizarea cu
brățări electronice în parlament, de aceea le scriem parlamentarilor. Dar
parlamentarii tergiversează din nou așa că le scriem din nou pe 28 mai. Parlamentarii
nu răspund la peste 2.000 de mailuri trimise, așa că le scriem lui Victor
Ponta, liderul deputaților Pro Europa și lui Alfred Simionis, președintele
deputaților PSD. Pentru a-i convinge să deblocheze proiectul, le spunem
despre colegii lor de partid care amână de două luni dezbaterea. Din
cauza lui Nicușor Halici de la Comisia Juridică și a lui Ion Mocioalcă de la
Comisia de Apărare, victimele violenței domestice sunt puse în pericol în
fiecare zi. Pe 14 iunie, o fată de
17 ani a fost incendiată de agresor în propria casă din Mehedinți. Se întâmpla
la trei zile după ce aceasta a depus plângere la Poliție, pentru agresiune și
viol. Adolescenta a murit.
***
O altă măreață și glorioasă realizare este recuperarea prejudiciilor de la
cei care au comis furturi. Doar 1% a fost recuperat din prejudicii de 420
milioane de Euro. Statul român a construit un singur spital în ultimii 40 de
ani cu prețul de 70 de milioane de euro. Dacă s-ar fi recuperat prejudiciile în
marile cazuri de corupție, s-ar fi putut construi 3 spitale pe an. Să ne
îndreptăm puțin atenția asupra lui Dan Voiculescu, motanul Felix, martir și
scriitor din pușcării. Condamnat la 10 ani pentru că a creat un prejudiciu de
60 de milioane de euro, mogulul a ieșit din pușcărie în doar 3 ani, fără să
achite niciun leu. ANAF se chinuie de ani buni să recupereze o parte din bani.
Până acum, doar 9 milioane s-au întors în bugetul statului. ANAF a ajuns în
situația hilară în care îi oprește lunar 700 de lei din pensie. În acest ritm,
ca să returneze prejudiciu, Dan Voiculescu are nevoie de 28.393 de ani. De
aceea semnăm o petiție Declic adresată candidaților la președinție. De
asemenea, se face un banner promovând campania care apare în presa online.
Petiția depășește 25.000 de semnături. Dintre candidații la președinție Klaus
Iohannis, Dan Barna, Mircea Diaconu
și Theodor Paleologu susțin demersul nostru. Se face și o gală a prejudiciilor,
”Starea prejudiciilor” la care a participat Dragoș Pătraru cu emisiunea ”Starea
nației” și se acordă un trofeu al
campionului prejudiciilor (Radu Mazăre cu 114 milioane de Euro prejudiciu). 10.000
de membri Declic o urmăresc online, apoi toți atâția pe Facebook. Se face și o
machetă în G4Media și o reclamă prin Google ads care e vizualizată de aproape
un milion de oameni. Și uite așa suntem acum 30 .000 de semnatari ai petiției,
8 300 de membri care au scris comentarii pe paginile candidaților, 600 care au
trimis e-mailuri și 1 000 de donatori pe această campanie.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare reprezintă furturile din păduri urmate de moartea pădurarilor. Liviu
Pop era pădurar, avea 37 de ani și 3 copii. Într-o seară a fost anunțat
telefonic că hoții sunt din nou în pădure. Și-a anunțat colegii și a plecat să
verifice. Câteva ore mai târziu a fost găsit aruncat într-o râpă, împușcat
mortal, cu numeroase semne de lovituri. Au fost identificați rapid 3 suspecți.
Au recunoscut că l-au lăsat pe pădurar în pădure să agonizeze. Cei trei spun că
pădurarul s-a ”auto-împușcat”. Anchetatorii au declarat presei același lucru și
au luat decizia de a-i elibera pe suspecți.
Chiar dacă există prezumția de nevinovăție, acei indivizi au lăsat un om
să moară și au fugit. Au recunoscut asta. Având în vedere cum se derulează acum
ancheta, Declic are suspiciuni grave, crede că procurorii din Maramureș nu sunt
imparțiali și cere printr-o petiție mutarea anchetei penale la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru o anchetă corectă. Cazul lui
Liviu Pop nu este unic. Alți 6 pădurari au murit în ultimii ani. Peste 600 au
fost bătuți crunt. Unul din hoții de lemne lăsat liber de procurori este,
conform datelor apărute în presă, nepotul prim-procurorului din Târgu Lăpuș.
Asta ar trebui să fie suficient pentru a muta ancheta la alt parchet. Semnăm și
noi petiția și o distribuim pe Facebook și Twitter. Declic merge apoi la Parchetul
General pentru a desena siluetele celor șase pădurari uciși. Procurorul General
Bogdan Licu, primește petiția semnată
de 30.000 de persoane și decide mutarea cazului la București.
Totodată, Declic
organizează împreună cu Greenpeace și Agent Green un marș pentru salvarea
pădurilor (împotriva jafului din păduri), cu mânuța ”Toți pentru păduri” ca
semn și pancartă. Imaginea cu pancartele ajunge virală. Pentru fiecare metru cub de rășinoase exploatat
legal, se fură încă unul. Participăm și noi la Piața Universității (chit că nu
găsim inițial locul și nu putem merge la marș pentru că de-abia ne târâm și
obosim). Ne bucurăm că am ajuns în locul
sacru de proteste la piața Universității (cum a fost și la marșul anti-violență
domestică), căci în ultimii ani am fost mai mult la piața Victoriei la
manifestații și ne era dor de piața Universității. Pancartele cu mânuțele ”Toți
pentru păduri” ajung peste tot, imaginile fiind preluate chiar și de Leonardo
di Caprio.
Apropo de păduri, apare și o
petiție Declic pentru modificarea definiției materialului lemnos. Declic a
identificat un paragraf din Codul Silvic care permite hoților să pună pe piață,
cu aparențe de legalitate, lemnul furat. E incredibil, conform legii, nu tot
lemnul e lemn. Consecințele acestei ”scăpări” din lege sunt dezastruoase. De
exemplu, buștenii tăiați ilegal pot fi tocați și din acel moment nu mai sunt
considerați material lemnos. Se pot vinde ca orice altă marfă și așa li se
pierde urma. Aceasta este schema prin care dispar din fondul forestier milioane
de metri cubi de lemn. Așa se fură cu ajutorul legii. În acest moment
autoritățile pot verifica proveniența unui transport de lemn și îl pot
confisca, dacă se constată că a fost tăiat ilegal. Firma în cauză riscă amenzi
și administratorii, închisoare. Dacă lemnul furat e tocat mărunt, îl poți
plimba pe drumuri publice și îl poți vinde fără a avea dovezi că l-ai tăiat
legal. Legea strâmbă va fi îndreptată dacă îl convingem pe noul ministru al
mediului că aceasta trebuie să fie o prioritate pentru mandatul său și schimbăm
definiția materialului lemnos. O semnăm și o distribuim pe Facebook și Twitter.
Declic merge și la ministrul mediului Costel Alexe pentru a discuta despre
transparentizarea sectorului forestier și furtul din păduri. Ministrul mediului
nu schimbă definiția materialului lemnos și de aceea îi scriem pe Facebook.
Totodată, donăm pentru realizarea
unui studiu juridic al legilor silvice. În parlament, urmează să se dezbată
legea privind modificarea definiției materialului lemnos după cum am spus și
noi în petiția semnată de 49.000 de oameni. De aceea, noi membrii Declic le
scriem parlamentarilor ca să dezbată legea și să o voteze.
Veste bună pentru păduri, un
camion proaspăt încărcat cu lemn va ajunge astfel, după următoarea procedură.
Înainte de a porni la drum, va trebui completat online un formular complex cu
date. Informațiile nu vor mai rămâne însă ascunse ochilor vigilenți.
Dimpotrivă, ele vor deveni instant publice și vizibile pe site-ul Inspectorul
Pădurii. Așa vom ști, de exemplu, data și ora emiterii avizului de transport,
de unde provine lemnul, locul de unde a fost încărcat, dacă buștenii sunt de
brad sau de fag și numele firmei care efectuează transportul. Dacă în octombrie
ne-am întâlni cu acest camion pe drum, am putea verifica în premieră ruta
parcursă, inclusiv fotografii cu fața, spatele și lateralul mijlocului de transport.
Cu alte cuvinte, am putea afla dacă și-a schimbat traseul, dacă a mai fost
încărcat pe parcurs sau chiar dacă și-a schimbat încărcătura cu totul. Astfel,
lemnul tăiat ilegal nu va mai putea fi acoperit. În plus, vom cunoaște numele
firmei care exploatează lemnul și vom putea vedea autorizația de exploatare
foresti00eră. Și, cel mai important, revin alertele satelitare care identifică
unde s-a tăiat pădure, iar noi vom putea verifica dacă tăierea la ras s-a făcut
cu acte.
Se merge apoi din nou la
ministerul Mediului pentru o discuție de 10 ore. Definiția materialului lemnos
nu este clară, susține Înalta Curte. Ministerul atunci este de acord cu
aceasta. După multe alte discuții am ajuns la un alt articol fierbinte care ne
interesa: eliminarea prevederii prin care procesatorii de lemn nu pot să
prelucreze mai mult de 30% dintr-o specie de arbori. Dacă această prevedere
dispare din Codul Silvic, marile companii precum Schweighofer vor prelua
monopolul, iar companiile românești vor intra în faliment. De aceea, i-am
solicitat secretarului de stat Gelu Puiu să nu susțină propunerea de eliminare
a acestei prevederi, deși inițial el argumentase în favoarea scoaterii ei din
Cod. Ne-a asigurat că limita de 30% va rămâne în lege. Vedem în curând dacă au
fost sau nu vorbe goale. Proiectul va ajunge, apoi, în Comisia pentru
Agricultură din Camera Deputaților. Raportul comisiei va fi esențial pentru
votul care va urma în Plen. Cel mai probabil, plenul va vota în sesiunea
extraordinară din august. Însă, în tot acest timp, noi trebuie să rămânem
vigilenți. Le scriem din nou deputaților pentru a schimba definiția
materialului lemnos și pentru păstrarea limitei de 30% a prelucrării pentru un
anumit tip de arbore.
Este revoltător ce s-a întâmplat
alaltăieri în Comisia pentru Agricultură a Camerei Deputaților. Reprezentații
Declic și ai altor organizații ecologiste nu au fost lăsați să participe la
dezbaterile pe tema modificării Codului Silvic. În schimb, a fost invitat un
reprezentant al industriei forestiere, care a amenințat cu proteste dacă marile
firme, precum Schweighofer, nu sunt lăsate să cumpere cât lemn vor, peste 30 de
procente, cum zice acum legea. Adică să monopolizeze piața, să falimenteze
micile fabrici, să acapareze toată piața lemnului. Este clar cine face legea în
Parlament, de vreme ce ecologiștii sunt ținuți la ușă, iar lobby-știi
industriei sunt prezenți la masa la care se modifică legile silvice. Decizia a
fost luată de președintele ședinței, Alexandru Stănescu de la PSD, care ne-a
transmis că legea o fac parlamentarii, nu ecologiștii. Și că reprezentantul
industriei a fost invitat pentru că… „e o personalitate”.
Dar nu numai cei de la PSD
gândesc așa. Săptămâna trecută, deputatul PNL Vasile Gudu i-a cerut, zbierând,
președintelui comisiei, să-i taie microfonul colegei noastre Cătălina, invitată
oficial la dezbaterea pe tema modificării Codului Silvic. Și el și Stănescu
i-au repetat că nu are habar despre ce vorbește. Până când a amintit Cătălina
de acest articol, a fost liniște, invitații au vorbit și 15 minute. După doar 2
minute, reprezentantului Declic trebuia să i se taie, urgent, microfonul! PNL
și PSD și-au dat mâna pentru a ne închide gura și pentru a schimba legea în
favoarea marilor companii. Nu putem permite un asemenea comportament din partea
celor ce ar trebui să ne reprezinte interesele și să protejeze natura. Dar ei
blochează dialogul cu ecologiștii și se pun la masă cu cei care cer mai multă
pădure pentru drujbele Schweighofer (HS Timber), Kronospan, Kastamonu sau
Egger. De aceea, donăm pentru o campanie
în Libertatea și pe Facebook. Facem clipul ”PSD + PNL + Schweighofer =
inimioară. Luați drujba din mâna Schweighofer! Implică-te și tu!”.
Peste 1000 de membri Declic au
donat pentru a face reclamă acestui plan toxic pentru păduri. Am avut bani
suficienți pentru a ajunge cu semnalul de alarmă în presă și pe social media,
la sute de mii de oameni. Și acum, în sfârșit veștile bune de care am amintit
la început. Luni pe 3 august s-a dat, în sfârșit, votul final în Comisia
Agricolă. Amendamentul Schweighofer era în mapele deputaților, sub o formă
mascată, asumat de un deputat PNL. Dar nu au avut curajul să-l voteze. Și-au
dat seama că suntem prea mulți cu ochii pe ei. Și că ar deconta la alegeri o
decizie împotriva pădurilor. Amendamentul a fost respins.
Și a doua veste bună,
amendamentul pornit de la petiția Declic care cere ca și tocătura de lemn să
fie considerată material lemnos, a primit vot favorabil. Suntem foarte aproape
să salvăm sute de mii de hectare de pădure de hoți și de tocătoarele
industriale cu care ard urma lemnului furat. Se întâmplă foarte rar ca
politicienii să asculte de cetățeni și nu de companii cu putere financiară
uriașă. De data aceasta am reușit pentru că ne-am mobilizat exemplar, le-am
scris mii de mailuri, le-am trimis zeci de mii de semnături și le-am făcut
cunoscute planurile toxice în presă.
Ne-au jignit, ne-au spus că
vorbim tâmpenii, au încercat să ne închidă gura, apoi s-au văzut nevoiți să
voteze așa cum le-am cerut. Dar, deși am câștigat o luptă foarte importantă,
hai încă să nu deschidem șampania. Urmează comisiile de mediu și juridică, apoi
votul în plen. Industria forestieră își va trimite, din nou, lobbyiștii să-i
convingă pe parlamentari să le dea pe mână pădurea. Ne luptăm cu companii cu
cifre de afaceri de sute de milioane de euro. Declic a avut, pentru această
campanie, un buget de doar câteva mii de euro. Dar a fost de ajuns! Și este
extraordinar de important să avem bani și pentru următorul moment în care va
trebui să apelăm la reclamă în media pentru a face cunoscute planurile de a
distruge pădurea.
Într-un sfârșit codul silvic
trece în parlament în forma dorită de Declic cu modificarea definiției
materialului lemnos și cota maximă de tăieri de
30%.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare sunt pensiile speciale pentru primari. Am trimis o petiție Declic
împotriva lor, semnată de 16.000 de persoane. Cu banii de pensii speciale se
pot construi spitale. Renate Weber, avocatul poporului, a fost de acord cu
solicitarea noastră și a sesizat CCR. În alt dosar, judecătorii stabiliseră că
pensiile speciale sunt neconstituționale. Dar, acum în dosarul de față cu
sesizarea avocatului poporului, se blochează la CCR. De aceea, le scriem
judecătorilor curții să stabilească un termen de judecată urgent dacă pensiile
speciale pentru primari sunt constituționale. Cum cei de la CCR tac, se merge
la ei cu colindul și se face un colind cu un clip video care urmează să devină
viral. De asemenea, se face o machetă în ziarul cel mai citit, Libertatea de
atenționare a celor de la CCR. În machetă apar scrise: ”Judecători
constituționali sau conjuncturali? Curtea Constituțională trebuie să decidă pe
21 ianuarie dacă pensiile speciale sunt sau nu constituționale. Comunitatea
Declic e cu ochii pe CCR care în 2018 a declarat neconstituționale aceleași
pensii speciale. Între timp, o parte din judecători au fost schimbați. Vor
respecta judecătorii propria decizie? Peste 16.000 de membri Declic au cerut
CCR să spună dacă noul cod administrativ care prevede pensii speciale pentru
aleșii locali este constituțional.” Pe 21 ianuarie 2020 trebuie să fie judecată
constituționalitatea pensiilor speciale ale aleșilor. Dar CCR decide că
primarii o să primească pensii speciale de la 1 ianuarie 2021. Costurile pe un
an sunt de 120 milioane de Euro. Cerem atunci Avocatului Poporului, Renate
Weber, să sesizeze din nou Curtea Constituțională mai puțin superficial ca
prima dată. Pensiile speciale urmează să intre în vigoare pe 1 ianuarie 2021.
Și pensiile speciale ale altor
români (242.000 printre care bătrânei torționari de treabă securiști) sunt un
semn de echitate, desigur, adică probabil. Urmează cea mai mare criză economică
de după al doilea război mondial din cauza coronavirsului și 1 milion vor fi în
șomaj tehnic. Președintele Santa Klaus poate plafona la 4.000 de lei pensiile
speciale prin decretul care va prelungi starea de urgență. Cea mai mare pensie
specială din România este de 77.000 de lei. Cea mai mică pensie din contribuții
este 700 de lei. Adică un om trăiește pe lună cu de 100 de ori mai mulți bani
decât altul. Această inechitate trebuie oprită de președinte. Dintr-o singură
pensie s-ar asigura un venit garantat pentru sute de români. Doar din
plafonarea acestei pensii uriașe la 4.000 de lei, timp de 6 luni, statul ar
putea să asigure pentru 876 de persoane un venit în cuantumul indemnizației de
șomaj, adică 500 de lei pe lună. Noi propunem ca acești bani să fie strânși
într-un fond de solidaritate, din care să fie ajutați , românii care își pierd
veniturile și bolnavii cronici, prin decontarea 100% a medicamentelor. E vremea
solidarității și trebuie să trecem cu bine toți de această criză. Pentru asta,
banii risipiți pentru pensiile speciale ar fi de mare ajutor. Conform cifrelor
din anul 2018, pensiile militare au costat statul român 8 miliarde de lei.
Celelalte 9.000 de pensii de serviciu, încă 1 miliard de lei. De aceea, semnăm
petiția Declic adresată președintelui Santa Klaus peste 120.000 de persoane și
îi scriem președintelui pe Facebook. Totodată facem un video care devine viral.
Santa Klaus pasează răspunderea la CCR așa că 6700 scriem Avocatului Poporului
să sesizeze corect CCR pentru a anula pensiile speciale. Renate Weber, Avocatul
Poporului s-a făcut că sesizează CCR. Când i-am cerut să facă un pe bune, ne-a
refuzat și ne-a trimis la parlament. Am cerut și guvernului să anuleze
ordonanța prin care dădea drepturi primarilor la pensii speciale, dar nu a
făcut-o, ci doar a amânat-o un an. Judecătorii CCR, beneficiari ai pensiilor,
au respins încercarea de anulare a privilegiilor în mod repetat. Dar guvernul
Orban și-a asumat în ianuarie 2020 răspunderea pentru eliminarea pensiilor
speciale ale magistraților și parlamentarilor, dar legea a ajuns la CCR. Pe 6
mai va spune dacă pensiile speciale rămân sau nu. Parlamentul tergiversează. Pe
20 mai nu se introduce proiectul pe ordinea de vot pentru că pentru că nu are
cică raport din partea comisiilor de specialitate. Se fac și măști cu mesajul ”tăiați pensiile speciale, nu
pădurile!” Parlamentul dă legea în cele din urmă, dar Avocatul Poporului o
contestă.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare este numirea procurorilor-șefi DNA, DIICOT și ai Parchetului general
pe criterii politice. Alina Bica, fostă șefă la DIICOT avea o relație specială
cu Dragnea, un număr de telefon la care discutau și un loc secret unde se
întâlneau. O procedură transparentă de numire înseamnă ca:
-proiectele de management și
interviurile de la Ministerul Justiției să fie transmise public
-audierea din Secția pentru
Procurori a CSM să fie publică
-ministrul Justiției să motiveze
pe criterii de performanță și integritate propunerile înaintate către
președintele României
-președintele României să țină
cont de avizul Secției pentru procurori a CSM, singura instituție fără
apartenență politică din procedura de numire
- din comisia de intervievare să
nu facă parte ministrul și secretarul de stat.
De aceea, semnăm petiția Declic
pentru o procedură transparentă de numire a procurorilor-șefi și o distribuim
pe Facebook și Twitter. O semnează peste 10.000 de persoane. Ministrul
Justiției, Cătălin Predoiu e de acord ca din comisia de intervievare să nu facă
parte ministrul și secretarul de stat. Ministrul Cătălin Predoiu ne-a anunțat
că a schimbat componența. De data aceasta, la interviuri vor participa și un
procuror desemnat de CSM, un reprezentant al Institutului Național al
Magistraturii, un specialist în management, desemnat de Academia de Studii
Economice și un psiholog. Adică specialiști care pot decide dincolo de
interesele politice. Apoi, candidații selectați pentru șefia DNA, DIICOT și
Parchetul General vor prezenta planul de management în fața secției pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Avizul CSM nu este
obligatoriu, ci consultativ. Ministrul justiției și președintele trebuie să
țină cont de avizul CSM. Ministrul ne asigură de transparență în procedura de
selecție. Dar nu ne spune concret dacă va respecta avizul secției pentru
procurori a CSM.
Și iată-i pe procurorii-șefi ai
marilor parchete: Gabriela Scutea, procuror general al României, Crin Bologa,
noul șef al DNA și Georgiana Hosu, procuror-șef la DIICOT. Cei trei au fost
numiți de președintele Klaus Iohannis, la propunerea ministrului Justiției,
Cătălin Predoiu. Doar Crin Bologa a primit aviz pozitiv de la Secția pentru
procurori a CSM. Aproape 16 000 de membri Declic le-au cerut ministrului
Justiției și președintelui să țină cont de avizul consultativ al CSM. Dar
niciunul nu a făcut-o.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare: compania Schwieghofer este pe cale de a se recalifica și reasocia la
centrul Forest Stewardship Council (FSC). Compania este pe cale să
obțină un nou certificat FSC pentru că lemnul provine din surse sustenabile. Dar
nu este așa. Procurorii din Constanța investighează posibile infracțiuni de
fals în documente după ce Vama Agigea a oprit cherestea de 800.000 de euro în
port. Corporația austriacă este investigată pentru inginerii financiare cu lemn
românesc exportat în Japonia. Conform unei investigații Rise Project, lemnul
tăiat în România se oprește „în acte” la o firmă din Viena. Acolo se adaugă un
adaos comercial de până la 2000 de euro la fiecare vagon și abia apoi lemnul
este vândut unor firme din Japonia. Pentru acest adaos comercial, taxele nu mai
sunt colectate în România, ci în Austria. Drept urmare, Holzindustrie
Schweighofer are 4 noi dosare penale. De aceea, scriem un mail către FSC pentru
a-i informa și a-i face să ia măsuri. În 2017, după ce a pierdut certificarea
FSC, Schweighofer a pierdut și o parte din clienți: Hornbach, Leroy Merlin și
Brico Depot. Trebuie să rămână fără certificare FSC. Peste 5.000 de membri
Declic am scris către FSC. Acesta a
ignorat mailurile și a spus că utilizăm un script automat pentru a le umple
căsuța poștală și că ne dă în judecată pentru spam pe mail. Dar noi continuăm
și scriem mesaje pe pagina de Facebook a FSC, spunând că nu ne lăsăm
intimidați. FSC răspunde până la urmă. „Continuăm să sprijinim eforturile
Declic de a se îngriji de pădurile din România.” Dincolo de politețuri și
amabilități, altă parte a mesajului către membrii Declic e cu adevărat
importantă. FSC ne anunță că rămâne dezasociată de Schweighofer. Asta, deși
firma austriacă se mândrea, la sfârșitul anului trecut, că e pe punctul de a
primi înapoi certificatele de sustenabilitate acordate de FSC.
***
Altă măreață și glorioasă
realizare: Ministrul Economiei, Virgil Popescu, a declarat că își dorește ca
România să renegocieze cu Uniunea Europeană cantitatea gazelor cu efect de seră
pe care țara noastră le eliberează în atmosferă. Altfel spus, oficialul român
caută soluții să putem polua mai mult, ignorând cu desăvârșire țintele de
reducere a emisiilor din Pactul Ecologic European. În martie, planul, numit în
jargonul oamenilor din minister PNIESC, va fi trimis către Bruxelles. În
condițiile în care a fost făcut în spatele ușilor închise, angajamentele
asumate de țara noastră sunt foarte slabe. Așa că noi de la Declic ne-am reunit forțele cu Bankwatch România și
Centrul pentru Studiul Democrației pentru a vedea care sunt acele propuneri
care trebuie să fie incluse în PNIESC. De exemplu, România e unul din puținele
state membre care nu și-a stabilit o dată pentru a renunța la cărbune. Acestea
sunt propunerile, pe scurt:
-Mai multă energie regenerabilă;
-Renunțarea la cărbune până în
2030;
-Tranziție justă pentru
lucrătorii afectați și comunitățile lor;
-Eficiență energetică mai mare,
gaze naturale mai puține;
-Reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră;
-Corelarea și publicarea datelor
statistice pentru politici publice de combatere a sărăciei energetice.
Putem trimite comentariile până
cel târziu pe 28 februarie 2020, când se încheie consultarea publică. De aceea,
scriem ministrului din partea Declic.
Ministerul Economiei va anunța curând
planul de măsuri în domeniul energiei și schimbărilor climatice. Planul, care
ar trebui să încetinească efectele schimbărilor climatice, a fost făcut
superficial, cu ușile închise, iar rezultatul este dezamăgitor. În loc să vină
cu soluții eficiente, ministrul Virgil Popescu a anunțat contrariul, că ar vrea
să renegocieze creșterea cantității gazelor cu efect de seră pe care țara
noastră le eliberează în atmosferă. Deja peste 3 800 dintre noi au trimis
propunerile Declic și Bankwatch către minister, însă e nevoie de mai mult.
Pentru a pune presiune pe ministru ca să facă planul cu mai mult simț de
răspundere, am decis să mergem joi, 27 februarie, în fața Ministerului
Economiei și Energiei. Ne grăbim, vineri, 28 februarie este ultima zi în care
proiectul se află în dezbatere publică. Dacă nu acționăm rapid, planul va fi asumat
în forma actuală. Aducem și un glob uriaș în flăcări la minister pentru care am
donat fiecare.
Altă măreață și glorioasă
realizare: poluarea din București: a depășit 900%. Am aflat apoi de la
ministrul Mediului că ar fi trebuit să primim un mesaj de la aplicația de
avertizare a populației, ro-alert, prin care să fim avertizați să evităm zonele
cu poluare ridicată. Însă sistemul de monitorizare nu funcționează eficient,
așa că nimeni nu a fost anunțat. Autoritățile nici măcar nu știu de unde
provine poluarea masivă de noaptea trecută.
Am realizat că e nevoie urgent ca ministrul Mediului să
țină cont de solicitarea celor 14 000 de membri Declic și să acționeze. Dacă am
avea raportări în timp real, transmise către Agenția Europeană de Mediu, am
putea să detectăm la timp sursele poluării. Apoi, am ști să evităm zonele
poluate, să nu ne scoatem copiii la plimbare când aerul este irespirabil. Am
văzut o poză pusă de o mamă pe rețelele de socializare: după o plimbare prin
parc, îi curățase fața copilului cu un șervețel umed care se înnegrise complet,
părea că are urme de funingine. Nici nu e de mirare că zeci de români mor chiar
azi, din cauza aerului poluat. De aceea cu Declic se merge la ministerul
Mediului cu cele 14.000 de semnături și măști de gaz pe față. Au fost zeci de membri Declic acolo, iar
sentimentul pe care l-am trăit e greu de explicat în cuvinte. Am simțit încă o
dată că vocea noastră contează. I-au dus ministrului Mediului cele 14 000 de
semnături ale campaniei ”Aer pentru viață”, prin care cerem modernizarea rapidă
a sistemului de măsurare a calității aerului din toată țara. Au arătat
planurile Ministerului, printre care modificarea aplicației de monitorizare a
calității aerului, astfel încât să trimită notificări către populație, atunci
când gradul de poluare este peste limite. De asemenea, ministrul a spus că
lucrează la realizarea unui centru de prognoză a calității aerului, similar cu
cel de prognoză meteo și că va monta noi 15 stații de monitorizare, până la
finalul lunii septembrie. O nouă întâlnire va fi pe 10 martie despre senzorii de monitorizare a aerului. PRO TV, Realitatea
și Digi au transmis live protestul Declic.
***
Altă măreață și glorioasă
realizare este OUG-ul privind liberalizarea sănătății făcut fără dezbatere publică.
Ordonanța a fost emisă pe 4 februarie după o ședință maraton a Guvernului, în
care a mai emis alte 24 de OUG-uri, cu o zi înainte de moțiunea de cenzură. În
spațiul public au fost exprimate mai multe opinii pro și contra în legătură cu
efectele OUG-ului. Le-am citit pe majoritatea. Nimeni nu știe exact cum ne va
afecta faptul că privații din sănătate vor avea acces sporit la fondurile
publice. De aceea, noi membrii Declic scriem parlamentarilor din Comisia de
Sănătate să dea aviz negativ OUG-ului emis fără dezbatere publică. În opinia
membrilor Declic, cel mai mare risc îl reprezintă subfinanțarea sistemului
public de sănătate, în condițiile în care același buget va fi împărțit între
spitalele publice și cele private.
***
Altă măreață și glorioasă realizare
este condamnarea celor din diaspora din Italia care au venit chipurile ca să
îmbolnăvească întreaga țară de coronavirus. Aceasta în concepția deputatului
”Mitralieră”, Cătălin Rădulescu care i-a acuzat pe românii din străinătate că
sunt criminali şi doresc să vină în România din zone „carantinate” pentru a
îmbolnăvi milioane de cetăţeni.. De asemenea, sociologul Mirel Paladă a acuzat
și el pe românii din diaspora de îmbolnăvirea românilor de acasă: „Un număr
mare de diasporezi s-a întors în ţară. Sute de mii. Poate chiar milionul. Încă
nu ştim exact cîţi. Încă numărăm. După ce au dat muie ţării şi locuitorilor ei
pe care-i consideră nişte bătrîni ştirbi şi primitivi, acuma a dat brusc
dragostea de patrie peste ei, cînd a început să fie groasă situaţia. Diasporezii s-au întors în ţară. Sute de
mii. Poate chiar milionul. În mii şi mii de localităţi, nu doar în Bucureşti.
Unii dintre ei au coronavirusul. În perioada de început, cînd încă nu sînt simptome
clare. Mulţi se fîţîie prin localitate, să reia legăturile cu cei de acasă. Cu
cît e comunitatea mai mică, cu atît sînt mai mulţi bătrîni acolo şi lumea mai
dornică de vizite. Cu cît e comunitatea mai mică, cu atît e fîţîiala mai
eficientă în a răspîndi coronavirusul. „Diaspora clamează de ceva timp o
moralitate deosebită. Ei sînt miezul la gaură, ei sînt fruncea în toate. În
mintea lor plină de muci şi de principii împrumutate de pe Facebook şi de la
deontologi, ei sînt cei mai foarte superiori şi cei mai foarte perfecţi. Un soi
de semizei ai României. Ani de zile, au
avut tupeul să ne dea lecţii. Ani de zile, au avut tupeul să clameze că au
dreptul să decidă ce trebuie să se întîmple în ţară. Ani de zile, au fost
folosiţi de servicii drept masă de manevră pentru a pune ce preşedinte trebuie,
nu ăla care ieşea la vot de fapt. Iar
acum, după ani de zile în care ne-au dat muie şi au făcut pe perfecţii, acuma
s-a dovedit că ei sînt de departe mai iresponsabili, mai superficiali, mai
puţin disciplinaţi, mai puţin pregătiţi pentru criză şi mai ales mai lipsiţi de
moralitate decît românii din ţară. Vă place cum v-au dat muie? Înghiţiţi
repede, că mai vine un rînd de muie. Cu coronavirus. Înghiţiţi repede, să vină
tura a doua...”
Altă măreață și glorioasă
realizare este coronavirus și faptul că oamenii nu respectă indicațiile de a
sta acasă. De exemplu, mallurile sunt pline. De aceea, donăm bani pentru Declic
pentru achiziționarea de echipamente medicale (de ventilație mecanică) împreună
cu cei de la ”Dăruiește viață!” și pentru un clip cu mesajul ”Stai acasă”
devenit viral, cu peste două milioane de vizualizări. Donăm apoi ca acest clip
să ajungă la peste cinci milioane de vizualizări. Este preluat de televiziuni și melodia ”Stai acasă” de posturi
de radio. Semnăm și o petiție pentru dotarea spitalelor cu aparate de
ventilație mecanică pentru a suplimenta numărul de paturi la terapie intensivă
(unde sunt doar 92 de paturi pentru cazurile grave de coronavirus și riscăm să
ajungem ca în Italia când numărul de paturi a fost insuficient pentru
bolnavi|). De asemenea, se face un clip explicativ despre coronavius. Și o
întâlnire online cu reputatul psiholog Daniel David, președintele Asociației
Psihologilor din România. Circulă și un banc pe net ”Când i-am zis maică-mii: -
Azi nu ai voie să ieși afară! mi-am simțit răzbunată toată copilăria”. De
asemenea, Declic face o listă de echipamente medicale care pot fi achiziționate
și donate medicilor de cei doritori. La unele spitale dotările sunt atât de
performante încât medicii își fac combinezoane din folii de plastic de gunoi și
măști din hârtie igienică. Polițiștii bat niște persoane ieșite din casă. Un
bărbat amendat pentru ieșirea fără declarație se spânzură. Declic face o
întâlnire online cu psihologul Daniel David și oferă o listă de organizații
care dau suport celor vulnerabili (vârstnici și persoane cu alte boli cronice).
Donăm și pentru cei ce și-au pierdut locul de muncă sau se află în sărăcie din
cauza coronavirusului pentru a le oferi pachete cu hrană. Iată ce spune unul
dintre voluntarii care au dus pachete, Adrian: "Deși credeam că fiind
oameni dintr-o zonă rurală sunt neinformați, mulți dintre ei au venit la poartă
acoperindu-și gura cu ce aveau, o batistă, un batic, un colț al basmalei, iar
atunci când le spuneam de ce am venit, mărgele de lacrimi le răsăreau în ochi,
vocea le tremura și parcă atunci simțeai că acela este momentul cel mai
important din ultimele luni, momentul când ești aproape de aproapele tău. Aceste
întâlniri te modelează, te schimbă, te fac să îți dai seama că viața nu este
doar o zbatere nesfârșită, un du-te-vino, o goană de avea, de a strânge, ci o
lacrimă ascunsă într-un zâmbet." Facem și o petiție pentru sporirea
numărului de teste, căreia i se face reclamă în ziare online. Premierul
sporește testele la 8.000 pe zi.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare este proiectul care permite construcții hidroenergetice în arii protejate.
Acest proiect e în dezbatere în parlament. Anul trecut am reușit să-l convingem
pe președinte să nu promulge legea care facilitează distrugerea râurilor din
România dar pericolul nu a trecut. Cei care fac bani grei din exploatarea
cursurilor de apă vor să treacă prin Parlament proiectul prin care lucrările
hidrotehnice abuzive sunt declarate de interes public major. Așa se ocolește
legislația de mediu (Directiva Habitate), nimeni nu-și mai bate capul cu
impactul asupra ariilor protejate și nici nu răspunde pentru că distruge
râurile și habitatele speciilor rare.
Acești investitori
cărora nu le pasă decât de propriul buzunar au spatele acoperit de parlamentari
influențați, care nu vor să fie scoase prevederile abuzive. Lor nu le pasă că
un râu de munte, odată captat într-o țeavă pe zeci de kilometri, se transformă
într-un firicel de apă incapabil să mai servească drept habitat pentru vidre,
castori și alte specii protejate. Dezastrul ecologic produs pe râul Dâmbovița
în luna aprilie este dovada că politicienii trebuie să oprească această lege
anti-râuri. În zona Podu Dâmboviței-Rucăr, albia apei a secat pe o porțiune iar
habitatul zglăvoacelor, specie protejată la nivel european, a fost distrus. Și
acest dezastru ecologic nu a avut loc ”oriunde”, ci chiar într-un parc
național. Putem să influențăm procesul decizional din Camera Deputaților, prin
presiune publică. Am făcut-o și anul trecut, când l-am convins pe Klaus
Iohannis să nu promulge legea, ci s-o trimită în Parlament, pentru reexaminare.
Acum trebuie să-i convingem pe deputați să oprească masacrarea râurilor. Problema
este că mai avem doar câteva săptămâni până când legea ajunge în comisia de
raport și apoi merge la vot. Trebuie să ne mobilizăm acum, dacă vrem să oprim
prevederile abuzive. Circuitul legislativ se complică mai târziu. De aceea
semnăm petiția Declic și o distribuim pe Facebook. Peste 17.000 semnează
petiția Declic. Scriem și deputaților. Peste 1900 scriu deputaților, dar Pro
România și PSD sunt din cei care apără legea anti-râuri, așa că le scriem lui
Victor Ponta și lui Marcel Ciolacu. Se merge și în parlament cu un actor
îmbrăcat în costum de castor. Presa și
televiziunile preiau mesajul, dar, din păcate, parlamentul votează legea. Se
merge și la Santa Klaus pentru a-l sensibiliza și a face o sesizare la Curtea
Constituțională. Apoi, ajungem la Avocatul Poporului pentru a face o sesizare.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare este clasarea dosarului privind protestul din 10 august 2018 când au
fost gazați și bătuți mii de manifestanți. Procurorul care a băgat sub preș toate
violențele din acea noapte îi consideră vinovați chiar pe cei care au primit
bătaie. Argumentul lui e că oamenii trebuiau să plece imediat ce au apărut
primele violențe. Exact ceea ce și-au dorit cei ce au trimis instigatorii în
Piața Victoriei. Apoi, același anchetator susține că intervenția în forță a
fost făcută ca să protejeze civilii. Adică oamenii au mâncat bătaie și au
inhalat gaz pentru propria lor protecție. Tocmai pentru că argumentele invocate
pentru închiderea dosarului nu sunt nici pe departe unele juridice, ci sunt
opiniile extravagante ale procurorului, am decis să îi cerem direct șefului
parchetelor din România să reia ancheta. În pixul și în puterea sa stă acest
lucru. Am văzut-o pe Gabriela Scutea manifestând alături de colegii săi
magistrați pe scările Palatului de Justiție, atunci când Tudorel Toader a
modificat legile justiției. De aceea, sper că va înțelege acum să apere dreptul
la un protest pașnic al cetățenilor. De aceea, semnăm petiția Declic adresată
Gabrielei Scutea și o distribuim pe Facebook și pe Twitter.
Iată
mărturia colegei Cătălina de la Declic: ”Vineri am fost în audiență la
Procurorul General Gabriela Scutea, să-i cer să facă dreptate cetățenilor
bătuți și gazați pe 10 august 2018. M-am pregătit încă de la prima oră și am
repetat în gând ce argumente am să-i prezint ca să o conving. Încă am proaspete
în cap cele 235 de pagini redactate de cel care a decis închiderea cazului, un
procuror întors din calea pensionării parcă pentru a ucide dosarul 10 august.
Dar sistarea anchetei privind abuzul jandarmeriei riscă să ucidă și mica urmă
de încredere pe care mulți dintre noi o mai aveam în sistemul român de
justiție.
Am
lăsat copilul la grădiniță și pe drum am continuat să-mi pun ideile în ordine.
În fața Parchetului General mă așteptau alți șapte activiști de la alte
organizații nonguvernamentale. Era și o mașină de jandarmi vigilenți, pregătiți
probabil să reacționeze dacă “Doamne, ferește!” ne vine ideea să protestăm. Mă
uitam spre ei și mă gândeam în sinea mea dacă sunt acolo și cei care ne-au
sufocat acum doi ani cu gaze toxice.
Am stabilit ultimele detalii cu
colegii activiști și am intrat. De data aceasta, față de alte întâlniri
oficiale pe care le-am avut la parchet, a trebuit să intrăm prin spate. Ne-au
dus practic înăuntru pe ușa inculpaților. Dintr-o dată m-am gândit că pe sub
această poartă ar fi trebuit să treacă jandarmii vinovați pentru violențele de
la 10 august, nu victimele lor.
Gabriela Scutea ne-a primit în
sala de consiliu. A început prin a ne spune că e abonată la mailurile Declic,
așa că știe de petiția noastră. Colega mea, Olga, printase cele 40.000 de
semnături, pe care i le-am înmânat cu inima strânsă.
Eu una nu mă emoționez de obicei
la întâlniri oficiale, ani la rând am avut în fața mea oficiali de toate
rangurile, când eram reporter. De data asta, însă, când am început să vorbesc,
vocea îmi tremura. Emoția m-a cuprins povestind despre copiii și bătrânii
răniți și gazați pe 10 august.
În același timp, am realizat miza
uriașă pentru care trebuie să o convingem pe Gabriela Scutea să redeschidă
ancheta. Dacă acest dosar moare, va fi un nou dosar al Revoluției sau
Mineriadei, vom mai scrie de fapt încă o filă neagră în scurta istorie a
democrației românești.
Procurorul General ne-a spus că
și pe ea au impresionat-o evenimentele de acum două veri, că a urmărit la
televizor protestul minute bune. Și că faptele de la televizor nu mint. M-am
trezit deodată că întreb, cu vocea apăsată: atunci ce v-a oprit să redeschideți
dosarul? Răspunsul a fost unul evaziv, de genul: nu am redeschis încă, vom
vedea, analizăm. Speram la mai mult, un asemenea abuz nu ar trebui să scape
nesancționat de un procuror care vrea să se facă dreptate.
Apoi Diana de la Inițiativa
România i-a amintit de exprimările plastice ale procurorului Doru Stoica. ”Nu
sunt foarte fericită de unele sintagme utilizate de procuror în ordonanță”, a
spus Gabriela Scutea, cu referire la protestatarii denumiți panseluțe și
buruieni arate de jandarmi. Într-adevăr o exprimare nefericită când vine vorba
de copiii gazați în acea zi, copii care pot rămâne tot restul vieții cu
amintirea unor abuzuri pentru care nimeni nu a plătit.
Nu a părut foarte convinsă de
argumentele noastre. Și atunci, m-am gândit pentru prima dată că poate cele 40
000 de semnături, pe care le aveam cu mine, nu sunt de ajuns. Poate Gabriela
Scutea se gândește să își aplece atenția asupra altor dosare din cauză că nu
simte foarte apăsat presiunea noastră.
Așa că acum nu pot să nu mă
gândesc că oamenii care au fost în piață, prietenii și familiile lor, cei care
au urmărit cu sufletul la gură protestul, minut cu minut, trebuie să afle de
această petiție. Să poată să îi spună și ei Gabrielei Scutea că sunt cu ochii
pe decizia pe care o va lua în curând. Este foarte greu să ignori, fără
consecințe, 100 000 de voci.
Însă, dacă vrem să o convingem pe
Gabriela Scutea, trebuie să ajungem la toți cei care nu sunt împăcați cu
mușamalizarea dosarului 10 august. Iar aici am nevoie de ajutorul tău, Ileana.
Scrie-le și tu celor care știi că au fost acolo acum doi ani, celor care mai
cred în dreptate și în puterea cetățenilor.
Dacă fiecare dintre noi va
trimite petiția către apropiați, vom putea depăși 100.000 de semnături. Iar eu
voi merge din nou la Gabriela Scutea și îi voi cere să facă dreptate.
Mi-a rămas în minte ce a spus
unul din ceilalți participanți la întâlnire, Cosmin de la Funky Citizens: “
Dacă ne luați dreptul la liberă exprimare, ne puteți lua apoi orice alt drept”.
Dacă încă un protest pentru drepturile cetățenilor va muri sub bastoanele
forțelor de ordine, fără niciun vinovat, atunci în România nu vom putea să mai
protestăm vreodată liber și pașnic.”
De aceea, distribuim petiția
către prieteni pentru a o promova și ajunge la 100.000 de semnături. Peste
50.000 semnează.
Apare și elefantul roz pe care e scris ”10 august. Nu uităm” Am adus
cu noi un elefant roz pe care am scris ”10 august. Nu uităm!” Poate te întrebi
ce reprezintă. Ei bine, ”elefantul din încăpere” este dosarul 10 august. Am
auzit această expresie în anul 2017, când președintele Iohannis a luat parte la
una din primele ședințe ale proaspătului guvern Grindeanu. Miniștrii PSD
încercau din răsputeri să-și scape de închisoare președintele partidului, Liviu
Dragnea. Ca să aducă vorba de amnistia faptelor de corupție, președintele a
introdus subiectul făcând referire la “elefantul din încăpere”.
Dar, între timp, un alt elefant a
apărut și, de data aceasta, nici președintele nu îl mai vede. Așa că am vopsit
elefantul în roz și mergem cu el la Klaus Iohannis, la procurorul general,
Gabriela Scutea, la DIICOT, la Ministerul de Interne și apoi în Piața
Victoriei, la Guvern. Vom trece și pe la Curtea de Apel București, care judecă
redeschiderea anchetei 10 august.
Au trecut 2 ani de la momentul
dramatic în care mii de oameni și-au luat bastoane pe spate și gaze în față,
doar pentru că s-au dus să protesteze pașnic în Piața Victoriei. Ministrul de
Interne a uitat de ancheta internă referitoare la modul de intervenție al
jandarmilor. Justiția se face că anchetează dosarul 10 august. Un procuror a
închis acuzațiile pentru șefii jandarmilor, Procurorul General a închis și el
ochii și a pasat problema la DIICOT, iar șefa DIICOT a deschis dosarul parțial.
În tot acest timp, președintele Klaus Iohannis uită de violențele din 10 august
și mută problema la Consiliul Superior al Magistraturii. Pare că toate
autoritățile vor să arunce elefantul dintr-o curte în alta.
De aceea, am comandat un elefant
de mari dimensiuni, pe care l-am vopsit în roz. I-am pus roți și îl vom plimba
prin toată Capitala. E modul Declic de a spune: ”10 august. Nu uităm!”.
Comemorăm 2 ani de la incidentele violente din Piața Victoriei și încă nu știm
cine sunt vinovații. În ritmul acesta, nimeni nu va mai plăti pentru ce s-a
întâmplat în acea seară, când mii de copii, bătrâni, femei, protestatari
pașnici și jurnaliști au fost gazați și loviți.
Vrem ca președintele Klaus
Iohannis să ceară o anchetă rapidă și eficientă în cazul 10 august, ca să nu
devină un dosar istoric, precum Revoluția, ori Mineriada. Nu e rolul
președintelui să intervină în actul de justiție, dar poate cere să se facă
dreptate cât mai repede. Vom trece cu elefantul și pe sub geamul biroului
Gabrielei Scutea. Procurorul General s-a temut de o asumare în cazul 10 august
și a lăsat-o să decidă pe șefa DIICOT, cea care lucrase la dosar și, din acest
motiv, făcuse o cerere de abținere. Apoi vom plimba elefantul la DIICOT și
Ministerul de Interne, iar la final ne vom opri cu el în Piața Victoriei.
Lucrăm la acest moment de două
săptămâni. Am ținut totul la secret, pentru a nu avea probleme cu SPP sau cu
Jandarmeria când mergem la Cotroceni. Cei care ne-au ajutat cu execuția
elefantului, care îl vor transporta, fotografia și filma, sunt oameni care
ne-au crezut pe cuvânt când le-am spus că vom achita facturile până la finalul
săptămânii.
Iată ce ne mărturisește Cătălina
despre ziua de 10 august și plimbarea elefantului: ”Ziua de 10 august a început
cu multe emoții. Am ajuns la Cotroceni împreună cu elefantul, adus pe
platformă. Ne temeam că cei de la Serviciul de Pază și Protecție ne vor opri
acțiunea. Presa ne aștepta deja în fața Palatului Cotroceni. Toată lumea a filmat
elefantul, am dat declarații și am explicat că l-am vopsit în roz pentru că
nimeni nu mai vede elefantul din încăpere - ”dosarul 10 august”, iar așa va
deveni din nou un subiect de interes pentru autorități. Elefantul roz face
referire la declarația de acum trei ani a președintelui Iohannis, care denumea
“elefanul din încăpere, pe care nimeni nu îl vede” tentativa guvernului
Grindeanu de a emite două ordonanțe care să-l facă nevinovat pe Liviu Dragnea,
vizat la acea vreme de un proces penal.
Pe drum am filmat elefantul roz
cu mesajul ”10 august, nu uităm!” și, după ce am trecut prin fața biroului
procurorului general, ne-am îndreptat spre Ministerul Justiției, apoi am fost
la Ministerul de Interne.
Emoțiile mă mai lăsaseră. Asta
pentru că nu știam ce urma să se întâmple. Am parcat mașina pe strada pe care
se află Ministerul de Interne, înainte să ajungă platforma cu elefantul.
Deodată au apărut în fața noastră 6 jandarmi. L-am auzit pe unul din ei spunând
agitat în stație, când tocmai venea elefantul, ”a apărut obiectivul Pantilimon.
Pantilimon e aici”. Ne-am dat seama că Pantilimon era numele de cod ales de
jandarmi pentru elefantul roz. Apoi, într-o fracțiune de secundă, jandarmii
s-au aruncat în fața platformei, ca să îi blocheze trecerea pe stradă.
Eu și Olga am încercat să
discutăm cu ei, să întrebăm de ce ne este blocat accesul pe un drum public. A
început parcă o scenetă de Caragiale. Jandarmii ne-au cerut să ne legitimăm și
ne-au spus că elefantul pe platformă e ”o manifestație publică”, apoi că e ”un
obiectiv”. I-am întrebat în ce calitate mă legitimează, având în vedere că eu
eram pe stradă și așteptam platforma cu elefantul, ca orice alt cetățean în
trecere. În absurdul explicațiilor, un jandarm a ajuns să îmi spună că
”elefantul a încălcat legea și poate veți fi folosită ca martor”. Apoi un alt
jandarm s-a pus în fața mea când am vrut să înaintez pe același drum public și
efectiv m-a blocat.
A urmat ”sechestrarea
elefantului”. Jandarmii au blocat strada de acces spre Ministerul de Interne,
în ambele sensuri. Stăteam și priveam uluită la ei. În fața Ministerului de
Interne, la 2 ani de la abuzurile jandarmilor asupra protestatarilor pașnici și
chiar în locul în care oamenii au scandat prima dată pentru democrație acum 30
de ani, jandarmii încălcau din nou dreptul nostru la liberă exprimare.
Ministerul de Interne se află în clădirea fostului sediu al Comitetului central
al PCR, locul de unde Nicolae Ceaușescu a plecat cu elicopterul.
Și așa, amar, am realizat că
aceste abuzuri vor continua, pentru că nimeni nu le pedepsește. Dosarul
Revoluției e fără vinovați, la 30 de ani distanță. Dosarul 10 august e
neanchetat, la 2 ani de la violențe. Dar să renunțăm nu cred că este o soluție,
așa că am continuat să insistăm ca jandarmii să ne lase în pace.
Am reușit să plecăm de acolo după
ce au făcut toate verificările posibile și au chemat poliția rutieră, în
speranța că vor găsi ceva în neregulă ca să ne amendeze. Nu au găsit. O echipă
Epoch Times a venit în zonă când sechestraseră elefantul și reporterul l-a întrebat
pe un polițist ce se întâmplă. Răspunsul lui a fost hilar. ”Nu am sechestrat
elefantul, doar l-am oprit ca să îi punem în vedere să respecte reglementările
în vigoare.” Elefantului roz, bineînțeles.
Am plecat de acolo îngândurați,
dar tot mai hotărâți să continuăm lupta ca justiția să fie dreaptă pentru toți.
Pe drum spre Curtea de Apel, unde se judeca redeschiderea anchetei 10 august,
i-am scris un mesaj ministrului de Interne, Marcel Vela, în care i-am povestit
cele întâmplate în fața instituției și i-am spus că sperăm să îi cerceteze pe
jandarmii abuzivi. O oră mai târziu, ministrul de Interne m-a sunat și ne-a
cerut scuze, apoi ne-a invitat să venim cu elefantul la MAI. Nu ne-am întors,
nu aveam de ce. La finalul discuției, după insistențele mele, Marcel Vela mi-a
spus că îl retrage de la coordonarea misiunilor Jandarmeriei în 10 august pe
cel care a dat ordin să fim agresați: șeful Jandarmeriei Române - Bogdan
Enescu. I-a luat boii de la bicicletă, cum s-ar zice.
La Curtea de Apel, elefantul
Declic a fost din nou vedetă. Zeci de jurnaliști îl așteptau, cu camerele
îndreptate spre stradă. Am punctat momentul, am dat declarații de presă și am
continuat drumul la DIICOT, unde pe elefantul ”Pantilimon” îl așteptau zeci de
protestatari care scandau și l-au aplaudat.
Apoi, în Piața Victoriei,
elefantul a întâlnit celebra girafă din fața muzeului Antipa. L-am dus ulterior
în centrul pieței, iar acolo au urmat alte declarații date jurnaliștilor. Era
atât de cald, încât mi se lipiseră tălpile pantofilor de asfalt și mă usturau
picioarele. În piața pustie am închis ochii pentru o clipă, în arșița soarelui,
cu gândul la 10 august 2018. La oamenii care fugeau din calea gazelor și a
tunurilor cu apă, la copiii care de abia mai respirau, la jurnaliștii bătuți în
timp ce încercau să își facă meseria. Pentru ei toți vom continua lupta, până
când vinovații vor fi trași la răspundere.
Elefantul 10 august și-a atins
scopul: a fost văzut de autorități, de bucureșteni, a apărut peste tot în
presă”. Distribuim filmul cu elefantul roz pe Facebook.
***
O altă măreață și glorioasă
realizare este lipsa vizei de flotant pentru circa 140.000 de tineri din
București astfel încât tinerii să poată vota la alegerile locale. Am făcut un
spot noi de la Declic pentru a promova viza de flotant pentru tinerii din
București. Iată ce ne mărturisește Olga de la Declic: ” În București sunt
140.000 de tineri care nu vor putea vota la alegerile locale, pentru că adresa
lor din buletin nu e și cea de domiciliu. Și dacă nu vor vota, în următorii
ani, orașul în care trăiesc va fi condus de un primar pe care nu l-au ales și
căruia nu-i va păsa de problemele lor. Mulți dintre tineri nu știu că o viză de
flotant le-ar rezolva problema votului.
Până de curând și eu am fost unul
dintre acești tineri fără viză de flotant. De 10 ani stau în București, însă
pentru mine „acasă” e la Brașov. Am votat la fiecare rând de alegeri. Inclusiv
la locale, pentru care mă duceam în orașul în care am crescut. Câțiva ani la
rând, am fost și observator la vot. Iar când ajungeam în Brașov să pun ștampila
pe buletinul de vot, observam și desfășurarea alegerilor din județ.
La început mi-am zis că n-am
nevoie de viza de flotant. Chiar dacă locuiam în București, nu simțeam că sunt
de-a locului. Nu voiam să mă mut oficial în Capitală. Cu timpul, am schimbat
mai multe chirii. De asta, nici nu mi se părea o idee bună să mă leg de un loc
anume.
În plus, nu-mi era clar cum poți
obține viza. Aveam impresia că o să-mi pierd mult timp plimbând hârtii. Dar în
realitate nu a fost deloc așa. Am primit viza în 4 zile lucrătoare, cu minim de
efort.
Știu mulți alți tineri care se
gândesc că e o bătaie de cap să-și facă viză de flotant și nu au habar că ar
putea să o obțină atât de ușor. Așa că am început cea mai ambițioasă campanie
Declic pre-electorală, care se numește Update la buletin: fă-ți viză de
flotant. Se va desfășura online și ne-am gândit mult cum să o facem cât mai
atractivă pentru tineri.
E destul de greu să ajungi cu
mesaje civice la tinerii care se implică destul de rar sau deloc. Contează mult
să le vorbești pe limba lor, pentru a le câștiga atenția. Inițial, am căutat o
persoană cunoscută tinerilor în mediul online, care să le transmită mesajul
civic. Dar n-am avut succes cu „influencerii”. Așa că, împreună cu echipa, am
luat decizia ca eu să fiu imaginea campaniei. Mă încadrez în limita de vârstă,
nu aveam viză de flotant și povestea mea poate fi a oricărui alt tânăr sau
tinere.
Am produs 4 videouri în care am
scos în evidență cele mai mari probleme ale Bucureștiului: poluarea aerului,
aglomerația din trafic, mizeria de pe străzi și lipsa apei calde.
Conținutul este unul de tip vlog
(jurnal video), cu magnet la segmentul de vârstă 20+. Pentru că va circula în
online, a trebuit să-l facem amuzant și ușor de înțeles. Dar, în același timp,
să aibă un mesaj cât se poate de serios: fă-ți viză de flotant dacă vrei să
votezi și să trăiești într-un oraș mai puțin poluat, cu trafic redus și cu apă
caldă.
Fiecare video are aceeași trimitere:
site-ul flotant.declic.ro. Acolo am organizat într-un mod simplu toate
informațiile pentru obținerea unei vize de flotant. Are inclusiv cerere tip și
date personalizate pentru fiecare sector al Bucureștiului.
Mai jos este unul dintre cele 4
clipuri produse pentru campania Update la buletin: fă-ți viză de flotant.
Urmărește-l și tu și apoi, dă-i un share. Sau trimite-l pe whatsapp către
cineva despre care știi că nu are buletinul actualizat. Așa, tinerii vor afla
la timp cum să-și facă viza, pentru a putea vota în septembrie.
Îmi vine să râd când îmi amintesc
momente de la filmări. Nu prea știam cum ar trebui să mă port în fața camerei,
dar m-a ajutat Vlad, un actor profesionist. Nu eram obișnuită nici cu luminile
din studio sau cu blițurile aparatului de fotografiat. Pentru că am avut-o pe
cățelușa mea, Biggie, aproape, m-am relaxat mai repede și mi-am intrat în rol.
Am găsit ușor locații care să
evidențieze cele mai comune probleme ale Bucureștiului. Zone rezidențiale
luxoase lângă șantiere neconforme, cu trotuare sufocate de mașini parcate,
alături de un parc de gunoaie. Nici n-a trebuit să căutăm prea departe de
locația studioului. Și mie, una, mi-e teamă că dacă prezența la vot nu va fi
numeroasă, Bucureștiul va rămâne în continuare cu aceleași probleme.
Mai sunt doar 46 de zile până la
alegeri. Până să obții viza durează câteva zile, așa că fiecare moment este
important. Cu cât tinerii află mai devreme că au nevoie de viză pentru a putea
vota, cu atât cresc șansele ca prezența la vot să fie numeroasă.”
De aceea, distribuim spotul video
pe Facebook. Și trimitem și următoarele mesaje pe Facebook pentru prieteni:
”Pentru cei afectați de lipsa
parcărilor: Primarii sunt ca locurile de parcare: niciodată nu sunt acolo unde
e nevoie. Dar asta se poate rezolva cu un upgrade la buletin. Fă-ți viză de
flotant să poți vota pe 27 septembrie. #faupgradelabuletin pe
flotant.declic.ro.
Pentru cei care fac haz de necaz:
Dacă zilele tale sunt una bună și zece rele, ai nevoie de un upgrade la
buletin. Fă-ți viză de flotant și mergi la vot pe 27 septembrie pentru mai
multe zile bune. #faupgradelabuletin pe flotant.declic.ro.
Pentru cei cărora le pasă ce aer
respiră: Cu un simplu upgrade la buletin poți filtra toate particulele nocive
din administrația publică. Fă-ți viză de flotant. #faupgradelabuletin pe
flotant.declic.ro și mergi la vot.
Pentru pietoni: Dacă succesul e
99% transpirație, înseamnă că transportul în comun e un mare succes și n-ar
trebui să te plângi de el. Totuși, dacă dorești un upgrade la mijloacele de
transport în comun, poți începe cu un upgrade la buletin. Fă-ți viză de flotant
să poți vota pe 27 septembrie. Intră pe flotant.declic.ro.
Pentru iubitorii de festivaluri:
Noroiul face toată atmosfera. Dar doar la festival. #faupgradelabuletin pe
flotant.declic.ro. Spre serviciu, vrei asfalt. Ești acasă în București. Alege
cum trăiești.
Pentru chiriași: #faupgradelabuletin. Ca să te speli când vrei. Cu apă
caldă. Intră pe flotant.declic.ro. Alege cum trăiești. Doar ești acasă în
București.
Pentru oamenii gospodari: Omul gospodar își face iarna car și vara, sanie.
Iar înainte de alegeri își face upgrade la buletin pentru a-I vota pe
gospodarii care să-I facă viața mai ușoară.”
***
O altă măreață și glorioasă
realizare este Poliția Animalelor într-o formă superficială. Iată care este
principala problemă pe care ne-au semnalat-o asociațiile de protecție a
animalelor. Noua structură ar urma să fie formată din personal adus prin
transfer de la Autoritatea Sanitar-veterinară. Atenție, transferul se va face
fără examen sau concurs, doar la cerere. Adică fără a se verifica dacă viitorul
polițist are minime cunoștințe sau competențe pentru a-și desfășura
activitatea.
În plus, nu există nicio garanție
că actualii angajați ai Direcțiilor Sanitar-veterinare vor cere transferul
către o slujbă ce poate fi mult mai solicitantă. Este foarte posibil ca noua
structură a poliției să rămână, pe termen nedeterminat, fără suficient personal
ca să fie și eficientă.
Concluzionând, ministrul s-a
pozat cu doi câini frumoși, a lansat o idee populară și a marcat un punct
important pentru partidul din care face parte. Ne-am uitat pe pagina lui de
Facebook, sute de oameni îi laudă ideea. Dar, în fapt, nu a ajutat semnificativ
animalele.
Dar încă mai putem interveni.
Proiectul de OUG este în dezbatere publică până marți. Este nevoie, în primul
rând, ca angajările să se facă prin examen, pe criterii clare de competență. De
asemenea, după modelul țărilor europene, este foarte important ca ONG-urile de
protecție a animalelor să poată participa la acțiunile poliției. Asta ne-ar
asigura că situațiile de cruzime asupra animalelor nu se rezolvă printr-un abuz
și mai mare. De exemplu, prin eutanasierea animalelor confiscate și rămase
astfel fără stăpân. Conform legislației actuale, un animal poate fi confiscat
de la un stăpân violent și omorât după 14 zile în cazul în care nu a fost
adoptat de altcineva.
Tot ce mai trebuie să facem e să
trimitem aceste obiecții la ministrul Vela și să-I arătăm că suntem numeroși și
că cerem mai mult decât un artificiu de imagine înainte de alegeri. Pentru asta
trebuie să-I trimitem mii de emailuri cu propunerile noastre, pentru a ne
asigura că mesajul nu poate fi ignorat.
Internetul abundă de imagini cu
animale abuzate și ucise.
O filmare devenită virală la
începutul anului ne arată un tânăr care a băgat într-o groapă de mici
dimensiuni doi câini, dintre care unul de luptă. Scena e de o cruzime imposibil
de privit. A doua zi, au apărut două noi cazuri, aproape identice, pe TIK TOK.
Niște tineri leagă niște căței fără stăpân și își pun câinii lor de luptă să îi
sfâșie, în timp ce filmează.
Zeci de alte cazuri de o cruzime
înfiorătoare apar în fiecare zi în grupurile de iubitori de animale. Acestea ar
trebui preluate de polițiști specializați în protecția animalelor, agresorii
identificați și pedepsiți.
De aceea îi scriem ministrului
Vela pentru a modifica proiectul de Poliție a Animalelor.
***
Încă o măreață și glorioasă
realizare: ridicarea noului card de la BCR. Se pare că BCR nu se lasă și vrea
să fie personaj. Am mers la începutul lui noiembrie la BCR pentru a mă interesa
de noul card pentru că urma să expire la sfârșitul lui noiembrie 2019 și a cere
să-mi fie trimis la BCR Pallady. Eu uit, înțeleg, merg și vorbesc greu din cauza
bolii Huntington. Mi s-a spus să sun după 15 noiembrie la un număr dat de la
call center. Am introdus numărul în memoria telefonului cu grijă că greșesc și
abia tastez pe telefon. Pe 16 noiembrie am sunat la Call Center și a trebuit să
aștept ca pe Godot și să răspund la multe întrebări care mă încurcau: data
nașterii, ultimele 6 cifre de pe card, adresa și numărul de telefon. Mi s-a
spus că nu a venit încă al meu card și că trebuie să aștept până primesc un SMS
că a ajuns și apoi să sun iar. Pe 20 noiembrie primesc în sfârșit SMS-ul că a
ajuns cardul în BCR Plevnei așa că sun din nou și trec prin același protocol
pentru a cere să-mi fie expediat în BCR Pallady. Mi se spune că voi primi un
SMS când ajunge. Nu primesc însă niciun SMS. Pe 28 primesc în sfârșit un SMS și
mă bucur că mi-a venit cardul, dar nu, este SMS-ul care spune că e cardul cel
vechi blocat. Tocmai vroiam să scot bani din cont în lipsa noului card. Sun din
nou la call center și trec prin același protocol pentru a mă interesa de cardul
blocat și de cel nou. Mi se răspunde că al meu card nou trebuia actualizat și
nu a fost transferat, apoi convorbirea se întrerupe. Sun din nou și mi se
răspunde că vechiul card a fost blocat din cauză că a expirat, iar cel nou a
ajuns deja în BCR Pallady. Pe 2 decembrie mă duc în BCR Pallady să-mi ridic
cardul și mi-l iau în sfârșit, numai că trebuie să introduc un cod format din
ultimele 6 cifre de pe card și ultimele 4 de pe CNP și să-l trimit prin SMS
pentru a primi codul PIN. Încerc să trimit SMS-ul respectiv, dar nu
funcționează. Convinsă că poate am greșit eu (fiindcă scriu foarte greu
SMS-urile), mă întorc la bancă să verific dacă au fost introduse datele corect.
Mă duc și mi se spune să sun la call center din nou aici la bancă. Aștept și
trec prin același protocol, mi se spune că e cardul blocat și nu poate
funcționa și atunci izbucnesc în plâns și întreb de ce mi s-a mai emis noul
card, iar fata de la bancă îmi zice că vorbesc aiurea, insist aiurea și că nu
mi-am luat medicamentele (apucasem să o anunț că sunt bolnavă, se vede ce grijă
avea pentru bolnavi). Mi se spune să vin din nou vineri pe 6 decembrie. Așa că
merg din nou pe 6 decembrie, aștept iar ca pe Godot, dar cardul nu a sosit încă,
să trec săptămâna următoare. Trec săptămâna următoare și îl iau în sfârșit.
