Europa, trezește-te!

Illumirată cum sunt, există lucruri care nu încetează să mă uimească... cum ar fi comunicarea de pe pământ. Pur și simplu, continuă să mă surprindă, nu mă pot obișnui. Cum se comunică pe pământ cu poporul? În țările cu mai mulți ”stăpâni”, cele democratice, se spun minciuni (electorale și nu numai). În țările cu un singur ”stăpân” e și mai bine: unii comunică eficient cu poporul prin gaze sarin (ca al-Assad în Siria), lagăre de concentrare (ca liderul nord-coreean, Kim Jong-un) și gloanțe (ca Ianukovici în Ucraina), iar alții, și mai tari, ca Putin, care se cred țarii universului, comunică direct cu trupele militare de invazie, armate-fantomă, indiferent a cui țară e acolo, cum se petrece acum în Ucraina. Cum te-ai simți dacă ai fi înfruntat gerul, trupele Berkut și gloanțele pe Euromaidan ca să-l înlături pe dictatorul Ianukovici și să asiguri un parcurs civilizat, democratic, european țării tale și apoi te trezești cu armata rusă eliberatoare, venită ca să salveze Ucraina de ”fasciști”? Poate ca un evadat dintr-un lagăr de muncă din Coreea, repatriat de China ca trădător (pentru a fi reexpediat în gulag sau executat) ori ca un părinte din Siria care a reușit să scape de gazul sarin doar cu o intoxicație, dar, când a ajuns acasă, și-a găsit copiii împușcați de ”lunetiști-fantomă”.

Surprinzător, țarul Putin, a fost propus la Premiul Nobel pentru Pace pentru rolul jucat în dezamorsarea crizei din Siria, după ce a finanțat regimul al-Assad, inclusiv trupele speciale de ucigași de copii. Un adevărat spirit creștin! Se vede că e un mare apărător al ortodoxiei, al spiritului slav și al excepționalismului rus, capabil să salveze Pământul din ghearele Occidentului decadent și corupt, fie și cu bomba atomică ori cu prețul celui de-al treilea război mondial. Eu zic să nu renunțe și să mai candideze la Premiul Nobel pentru Pace, dacă nu pentru masacrele din Cecenia sau etichetarea protestatarilor de pe Euromaidan ca ”fasciști” (la fel ca Ianukovici, protejatul său), măcar pentru atitudinea responsabilă de a invada Ucraina și de a declara că trupele rusești din Crimeea și estul Ucrainei sunt ”trupe de autoapărare” (cu mitraliere AK 74 M, utilizate exclusiv de armata rusă!), lucruri apreciate și de doamna Merkel care l-a gratulat că ”și-a pierdut contactul cu realitatea”. ”Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” Țarul a spus asemenea aberații că l-au ironizat și americanii de la Departamentul de Stat, alcătuind o listă a minciunilor sale de top, cu citate din Dostoievski: ”2+2=5 reprezintă, uneori, un lucru încântător”. Cât fac 2+2? Cât vrea Putin. Și ce nevoie are țarul de simțul realității? Stăpânii își creează întotdeauna propria realitate. 

După ce criza din Ucraina s-a extins în est și sud, țarul a dat vina pe Occident pentru războiul civil, iar pe ucraineni i-a condamnat pentru măcelul contra ”manifestanților pașnici”, dotați cu AK-uri. Rusia are bunul obicei de a implanta armate și/sau asemenea ”trupe de autoapărare” fantomă în toate teritoriile cu conflicte înghețate din țările din fostul URSS pe care vrea să le destabilizeze și să le deturneze din drumul spre Occident (Abhazia și Osetia de Sud în Georgia, Transnistria în Moldova sau Crimeea în Ucraina). Acum, țarul a trebuit să se implice pentru a-i apăra pe sărmanii ”manifestanți pașnici”, persecutați de ucraineni și de Occident. Iar singurii ruși persecutați cu adevărat sunt chiar cei de la el din țară. 

Acolo, totul e controlat dur și manipulat până la ultimul detaliu, în media și în administrație, iar cine protestează poate plăti cu viața (cum au pățit activiști civici sau jurnaliști ca Anna Politkovskaya). Iar, mai nou, se limitează drastic accesul la alte informații în afară de cele oficiale, inclusiv pe net (reguli stricte și foarte restrictive de blogging) și cuvintele obscene sunt interzise în programele TV, piese de teatru, filme sau concerte. Pentru asta nu pot să zic decât: ”Du-te-n pizda mă-tii, țarule!” Și în România, foarte tare, CNC vroia să interzică filmul marelui regizor Lars von Trier, ”Nymphomaniac”, o cenzură greu de imaginat într-o țară democratică în care canale TV manipulatoare, specializate în linșaj mediatic precum Antenele sunt lăsate să prospere.

Să vedeți cum se vorbește la posturile TV din Rusia, foarte atente la un limbaj adecvat: de pildă, jurnalistul Dmitri Kiselev consideră NATO ”o tumoare canceroasă”, iar Rusia drept ”singura ţară din lume capabilă să transforme Statele Unite în cenuşă radioactivă”. Și ministrul rus Rogozin, supărat de sancțiunile de circulație prin spațiul aerian, aplicate de România și Republica Moldova, informează politicos că data viitoare va survola aceste țări prietene la bordul unui bombardier strategic Tu-160. Încă o dovadă a spiritului liber, echilibrat, pluralist și a capacității de dialog. Măcar în Kosovo, Irak sau Libia, atunci când a intervenit NATO (deși, de regulă, nu sunt de acord cu asemenea incursiuni militare și cu ”pagubele lor colaterale”), erau crize umanitare reale, drepturile omului erau flagrant încălcate. Iar referendumul pentru alipirea la Rusia din Crimeea ce valoare are, sub presiunea armelor și a blindatelor, cu pistolul la tâmplă? Votați, dragi concetățeni, pentru ocuparea regiunii noastre de către armata rusă eliberatoare!

Și, interesant, activiștii pro-ruși din estul Ucrainei, cei de la Donețk (orașul natal al lui Ianukovici), care au protestat revoltați fiind de politicile fasciste ale noului guvern pro-european de la Kiev, au adoptat ei înșiși măsuri antisemite: evreilor li s-a cerut să se înregistreze și să plătească o taxă de 50 de dolari pentru acest lucru, sub amenințarea retragerii cetățeniei, confiscării bunurilor și deportării. Bine, însă ”fascist” nu e totuna cu ”antisemit”, țarul și protejații săi au dreptate: ”antisemitul” e bun (urăște doar evreii care, normal, merită) în timp ce ”fascistul” e rău, urăște toate minoritățile (inclusiv pe ruși), ceea ce e foarte condamnabil. Iar cea mai bună dovadă că Putin este un adevărat anti-fascist este alierea sa cu partidele populiste, ultranaționaliste, de extremă dreaptă din Uniunea Europeană, din ce în ce mai populare, precum Frontul Național al lui Marine Le Pen din Franța, Partidul Libertății (FPO), condus de Heinz-Christian Strache (în Austria), Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) al lui Nigel Farage din Marea Britanie (unul dintre prietenii adevărați ai românilor care nu dorește vampiri invadatori vecini cu el), Partidul Libertății (PVV) din Olanda, Zori Aurii din Grecia, Jobbik din Ungaria sau Liga Nordului din Italia. Să nu confundăm ”fascist” cu ”antisemit”! ”Fascist” înseamnă doar anti-Putin! Logic, nu? 

Din păcate, Occidentul civilizat, liberal-democratic pare destul de pasiv, vulnerabilizat și chiar paralizat de consumerism și indiferență, mercantil, fetișist, depolitizat, refugiat în Matrixul confortabil, narcotizant și narcisiac al carierei, succesului financiar, rețelelor de socializare și showurilor TV. Legăturile economice extinse, la rândul lor, pot deveni lanțuri într-o lume globală - de pildă, dependența Europei (și a anumitor țări europene în special) de gazul rusesc într-un procent de circa 25% în ce privește gazele naturale (nu mă refer la mixul energetic, unde acestea reprezintă în jur de 6%) și faptul că Uniunea Europeană e principalul partener comercial al Rusiei (iar băncile și media au fost ”invadate” de oligarhi ruși), tocmai acum când țarul Putin își plimbă grațios prin ea armatele lui ”fantomă” și-i oferă generos perspective de integrare în Uniunea Vamală. Strategii pentru diversificarea (re)surselor energetice și pentru independența energetică există deja, doar că trebuie puse în practică solidar și unitar (renunțând la interesele de moment, contractele și prețurile preferențiale) și, bineînțeles, respectând condițiile de mediu. Interdependența poate însemna nu interconexiune, ci, pur și simplu, lanțuri, toleranța poate degenera în relativism, pierderea reperelor și confuzia valorilor până la disoluția lor completă, anomia.

Iar când, în sfârșit, o parte din Occident iese din ”această lehamite” și (re)acționează, descopăr încântată pusee de naționalism, ură și discriminare, în stil taliban, stimulate de partidele populiste, extremiste, secesioniste sau eurosceptice (prietenii țarului!) și de media aservite lor. Să-l întrebăm pe Obama (un Big Brother de mare calibru, care ne monitorizează nonstop) ce să facem? Mă tem că se uită și nu vede nimic. Nici când o să-i intre tancurile rusești la Casa Albă, nu o să observe nimic. Poate doar dacă i se avariază colecția de tablouri scumpe pe care vroia să le păzească de ”decoratorii” de la Led Zeppelin. Europa, trezește-te! Fă-ți strategii pe termen mediu și lung, gândește, iubește, jertfește, creează și acționează liber, cu curaj! Jertfește măcar o mică parte din confortul tău. Mai târziu e prea târziu.

În contextul dramatic al crizei din Ucraina (tot mai tensionată, deja escaladată și periculoasă până la degenerarea sa într-un al treilea război mondial), alegerile europene de mâine devin o miză esențială. Lupta e strânsă între populari și socialiști și, ținând cont că reacția stângii europene în ce privește criza din Ucraina ”e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”, iar partidele populiste, naționaliste, extremiste, prietenele țarului, sunt pe val, cred că ar trebui să ne orientăm, de această dată, către populari sau măcar politicieni de centru-dreapta, pentru a avea garanția susținerii proiectului european.

De zeci de ani, profesionalismul și responsabilitatea clasei politice din România m-au motivat și mă motivează să absentez de la vot. Totuși, personal, nu am lipsit niciodată (votez de aproape douăzeci de ani, fugeam și de la serviciu sau îmi întrerupeam vacanțele ca să votez). Când îmi spun, cuprinsă de lehamite, că de data asta nu voi mai participa la procesul electoral, îmi aduc aminte că în alte țări oamenii mor pentru dreptul la vot. Și în Ucraina au murit (și mor) oameni pentru democrație și proiectul european. Iar democrația și proiectul european nu pot exista fără voturile noastre.


EUROPA, TREZEȘTE-TE!