În
Siria, în timpul războiului început în martie 2011 oamenii continuă să aleagă
nu cum să trăiască, ci cum să moară: de bombe-butoi
(butoaie cu fragmente metalice și explozibili aruncate din elicoptere), de
atacuri chimice (cu clor ori cu gaz sarin), de foamete în blocade și tabere de
refugiați sau dislocați, ori în închisori de torturi până la moarte (unde au
dispărut sute de mii și au fost torturați până la moarte zeci de mii, inclusiv
copii). Peste jumătate de populație a fost dislocată,
14 milioane au nevoie de ajutor umanitar, peste 200.000 civili sunt uciși de
bombardamente, sunt peste o sută de mii arestați arbitrar (din care zeci de mii
torturați până la moarte) și sute de atacuri chimice (peste 200). Peste 80% se
află sub limita de sărăcie.
Cu toate acestea, oamenii ca cei
din echipele de salvare ”“Căștile Albe”” (”White Helmets” – Syria Civil
Defence), doctorii, profesorii și activiștii încearcă să rămână ”umani”,
dacă nu și ”în viață” (”Stay human, not alive” în ”1984 ”, romanul lui Orwell). Noi (eu și
cu Promy, titanul Prometeu, prietenul și eroul meu) am spus în campanie ”Stay
human and alive” (”să rămâneți umani și în viață”). ”“Căștile Albe””(”White
Helmets”) au salvat peste 120.000 de persoane. Și cred în iubire, nu doar
pariază pascalian pe ea. Sunt ca vasele reparate cu arta japoneză Kintsugi,
reparate cu aur astfel încât să se vadă crăpăturile și că au fost zdrobite. Ori
precum comorile din ruine ale lui Rumi: ”Omul lui Dumnezeu este comoara din
ruine”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu