Vineri, 27 ianuarie, a 15-a zi de proteste în Piaţa Universităţii! Nu-mi vine să cred, am pierdut şirul deja. Vocea sau vocile de la Fântâni cu mesaje mai civice s-au retras de cel puţin trei zile, din cauza gerului, sesiunii sau... a negocierilor la care iau parte deja ONG-urile respective cu autorităţile şi/sau cu partidele din opoziţie, revoluţionarii au cam plecat şi ei (probabil că şi-au rezolvat sau sunt pe cale să rezolve problema indemnizaţiei), mai sunt doar câţiva monarhişti, dar nu se mai aude „Monarhia / Salvează România!”. Au mai rămas pensionarii amărâţi care mătură la propriu cu Băse şi Udrea (pensionara disperată cu mătura care se agită şi zbiară în continuu: „Băsescu, mi-ai furat pensia!”, „Băse/Udrea te voi mătura!”), militarii frustraţi cu pensii nesimţite (grupul Dogaru de la PRM?) şi au reapărut, după 2-3 zile de pauză, mişcarea „Occupy” şi Annonymus (cu mesajele anticorporatiste şi anti-bănci) şi, să nu-i uităm, protestatarii de zăpadă care „ocupă” piaţa şi-n timpul nopţii. Se aud obsesiv, aproape exclusiv „Jos Băsescu!”, „Ieşi afară / Javră ordinară”, „Boc, Boc, Boc/Demisia pe loc”.
Parcă nu mă mai regăsesc acolo cu mesajele mele de reformare a întregii clase politice, de solidaritate cu ciumpalacii şi de recâştigare a demnităţii: „NU anarhie, NU populism, NU extremism / DA clasă politică reformată, mai profesionistă, mai curată”, „Un vierme din mahalaua ineptă te roagă: / Audiatur et altera pars”, „Flacăra violet / S-o aruncăm la closet”, „Ţara nu o scufunda / Nu-i Costa Concordia”, „Forţa e cu noi”, „Ciumpalac „plătit” / Cu ger, gripă şi indiferenţă”.
Reacţia opoziţiei nu mă încântă deloc: ameninţări teatrale şi puerile cu demisia din Parlament (nefinalizate, din fericire), înjurături pentru Băse (tratat ca „dictator” – ceea ce eu nu cred şi mi se pare ridicol), demersuri la UE pentru iniţierea procedurilor de „infringement” la adresa României ca şi cum situaţia din România ar fi comparabilă cu cea din Ungaria unde există derapaje serioase de la democraţie, mergând până la blocarea accesului la fondurile europene şi la suspendarea dreptului de vot, plus tentative de a cumpăra societatea civilă. Oare opoziţia, principalul beneficiar al protestelor, crede că îşi serveşte astfel ţara, cu acest circ infantil şi ridicol şi cu reacţii deplasate în Parlamentul European?
Iar puterea nu face decât să ignore grosolan reacţiile protestatarilor şi vocile din public, mai mult sau puţin civice.
Ca să nu mai vorbim de partidele „noi”, „curate” – cele populste spre extremiste, gen partidul „flacării violet” al lui Dan Diaconescu care au încercat să confişte mişcarea şi să-şi mărească scorul electoral pe seama nemulţumirilor şi frustrărilor populaţiei!
Atunci, cui protest?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu