O nouă dovadă și
reamintire că toți suntem bolnavi, traumatizați și/sau la închisoare. De data
asta, am primit sâmbătă, când veneam încărcată de la supermarket, un pliant de
la niște puști voluntari români. Stop măcelului din China! Poveste veche (ah,
de ce am mereu senzația asta de deja vu, ar fi trebuit să nu se mai repete
ororile astea): despre torturarea și uciderea prizonierilor chinezi (în special
cei din cultul Falun Gong, persecutați în prezent în China) și recoltarea
forțată a organelor. Oops, eu le donez pe ale mele, inclusiv creierul, și nu le
vrea nimeni (nu e bancă specializată peentru boala dansului, Coreea lui
Huntington... deocamdată la nivel european).
Un subiect extrem
de sensibil și de dureros pentru noi care ne-am confruntat la nesfârșit cu
devorarea organelor noastre de către zei și păsări antropofage pe Elbrus, în
Tartar, mă rog, în diverse Tartaruri și Elbrusuri (până și la birou) și retrăim
propriile coșmaruri (ba chiar, ne dezbrăcăm mereu și ne mâncăm și singuri
coaiele de Don Quijote castrați și fără vise în public), iar Promy săracul
(titanul Prometeu, prietenul și eroul meu) a avut nevoie de două serii de transplanturi
de organe până acum (ficat, rinichi și inimă – unele create de el la laborator
în 2015, altele de la un băiat mort în accident ăn 2012).
Și, totuși, chiar
dacă nu te mai surprind, aceste orori cum sunt cele din China, Coreea de Nord sau Siria, tot ești șocat,
îngrozit, zdrobit de durere și turbezi de furie, disperare și neputință. Aud
iar urlete și tăcerea pumnului în gură (urlete noastre și tăcerea noastră!). Un
weekend de stat pe jos și plâns, gemut, zvârcolit și apoi zăcut, băgat pumnul
în gură, scos pumnul și gură și ridicat pumnul (la noi stângul că suntem
stângaci). Toate astea ne răsucesc pironul din piept într-o rană veche și ciocul
bestiei antropofage în ficat.
Din anii ‘2000, când au
început arestările masive la adresa cultului Falun Gong din China (din cauza
popularității crescânde a cultului... regimul comunist chinez nu vrea să fie
cineva mai popular ca el), au dispărut în închisoare cu milioanele, mii și mii
torturați până la moarte, respectiv mii și mii cu organele prelevate anual. Să
precizăm, Falun Gong este un cult desprins din învățăturile vechi budiste,
bazat pe principiile ”adevăr, compasiune, toleranță”. Sunt deținuți chiar și
copiii, la fel ca în Siria sau Coreea de Nord.
Sute de mii ajung
în lagăre de muncă unde devin o bancă vie de donatori de organe. Medicii, dr. David Kilgour, ex-secretar de stat
canadian, şi dr. David Matas, avocat specializat în materia drepturilor omului,
fondatorii fundației DAFOH (Doctors
Against Forced Organ Harvesting), au demonstrat prelevarea forțată de
organe în raportul lor (în special de la membri ai cultului Falun Gong) și au
lansat o campanie la nivel internațional împotriva recoltării forțate de
organe.
La închisoare,
prin grija regimului comunist chinez față de popor, un exemplu de adevăr,
compasiune și toleranță, mari maeștri și master-chefi numai la minciunele,
corupție și abuzuri (în serviciu) ca politicienii noștri, condițiile sunt atât
de umane încât nu mai vrei să pleci niciodată de acolo. Cum proiectase Promy,
la revoluția noastră democratică din Olimp, cu câțiva ani în urmă, pe vremea
când erau atentate și răpiri ca-n Siria, pentru a-i reține acolo de bunăvoie,
închisoarea de fițe, cu superoferte, STARtar, unde zeii olimpieni se simțeau
atât de bine că nu mai vroiau să meargă acasă?
Cam tot așa și în
China: ești stimulat să recunoști că ești diavolul, ai distrus Pâmântul și
planeta Krypton a lui Superman cu bastoane electrice (până nu se mai recunoaște
nimic din fața ta ori organele sexuale), pus să faci tot felul exerciții de
gimnastică de întindere sau contorsionism până oasele tale sunt rupte sau
strivite complet, trimis la bazin... într-o cutie cu apă murdară luni la rând, ars,
înghețat, înfometat (mă rog, hrănit doar cu bătăi și cu un tub așezat în nas...
cu apă clocotită, urină, fecale, ulei cu piper, oțet etc.). Eu am simțit că mă
înec și mor numai când am făcut o endoscopie, cu un tub instalat în nas până în
stomac, acum 20 de ani, nu mai vreau să mă gândesc la restul (a fost cea mai
neplăcută analiză).
Torturile
încetează numai când ajungi să te renegi pe tine și principiile tale, să te
dezici de Falun Gong, să te declari reeducat și să mulțumești din inimă partidului
că te-a salvat din ghearele diavolului și ale superstiției. Din leguma
putrezită de 20-30 de kile se mai lasă, în China, doar organele pentru
recoltare și trafic. Indivizi practici și întreprinzători: un rinichi costă
62.000 de dolari, rinichi plus pancreas – 150.000 dolari, un ficat – 98-130.000
dolari, un plămân - 150-170.000 dolari, cornee - 30.000 dolari, o inimă 130.000
– 160.000 dolari. Tare, ca de obicei, ONU este modern și sublim, dar lipsește
aproape cu desăvârșire. Altă întrebare și niciun răspuns, în afară de
minciunele? Sau o tăcere cutremurătoare ca un urlet?
Singurele lucruri
frumoase în ororile astea sunt rezistența prizonierilor (în particular Falun
Gong) și faptul că, uite, voluntari români vor să salveze deținuți chinezi. Și
o consolare, deși nimic nu poate compensa viața nimănui și, cu atât mai mult
pierderea sufletului (mai bine îți pierzi viața decât sufletul, am învățat din
propria experiență): filmul ”The White Helmets” al regizorului olandez Orlando
von Einsiedel a câștigat Oscarul. Băieții și fetele de la White Helmets sunt și
ei recompensați pentru activitatea lor cu bombardamente (inclusiv atacuri
chimice) și arestări/torturi până la moarte de regimul din Siria, iar cel
american al rățoiului Donald le-a interzis accesul la Oscar (chiar și
cineastului Khaled Khatib, membru al echipei de filmare!). Condamnați pentru
fapte bune și salvare de vieți (au salvat peste 72.000).
Mulțumiți din
inimă partidului că trăiți bine. Nu, eu vă mulțumesc vouă, celor care ați făcut
un gest frumos cât de mic (deja a schimbat ceva, poate totul). Semnați, vă rog,
petiția împotriva traficării de organe ale prizonierilor chinezi, la linkul de
mai jos:
Și cea pentru
eliberarea deținuților din Siria:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu