Turcii
împreună cu rebelii de la Armata Siriană Liberă atacă nord-estul unde sunt
kurzii de la YPG (Forțele Democrate Siriene - FDS) considerați teroriști din
cauza așa-ziselor legături cu PKK (o formațiune care duce un război de gherilă
în Turcia de peste 20 de ani). Operațiunea se numește ”Izvorul păcii” (logic,
nu?) și debutează pe 9 octombrie 2019. Dar așa le trebuie câinilor ăstora de
teroriști, bebeluși îndeosebi. Pe 10 octombrie 2019 sunt uciși 7 civili și 25
răniți, conform Campaniei Siria. 9 civili sunt executați sâmbătă pe 12
octombrie. Pe 13 octombrie 2019 sunt 38 uciși conform OSDO. Pe 16 octombrie 2019
sunt peste 70 civili uciși conform OSDO. O femeie kurdă politician, Hevrin
Khalaf de la partidul Viitorul Siriei este executată. Amnesty International
menţionează răpirea a doi angajaţi ai unei organizaţii medicale şi executarea
unui politician kurd. La 12 octombrie, Hervin Khalaf „a fost scoasă afară din
maşină, bătută şi ucisă cu sânge rece cu foc de armă de combatanţi din Ahrar
al-Sharqiya“, acuză ONG-ul. Sute de mii sunt dislocați (peste 250.000 pe 16 octombrie),
estimează activiștii, fără apă, mâncare și medicamente, mulți și fără adăpost,
sub cerul liber. Se încearcă eliminarea
kurzilor, purificarea etnică. Americanii, aliați ai kurzilor în lupta contra
Statului Islamic, îi abandonează pe kurzi și se retrag din posturile lor,
lăsând cale liberă turcilor. Aceștia din urmă vor să elibereze zona ocupată de
kurzi și să creeze o așa-numită ”zonă sigură” unde să relocheze forțat
refugiații (Turcia are peste 3,7 milioane de refugiați).
Rățoiul
Donald Trump spune halucinant că în timpul celui de-al doilea război mondial,
kurzii nu i-au ajutat pe americani în ce
privește debarcarea din Normandia. De asemenea, declară că turcii și kurzii
sunt ca doi copii care trebuie să se ciondănească din când în când. Mii au
protestat împotriva atacului în orașul Ras al-Ain pe 6 octombrie 2019: ”Jos cu
Erdogan, jos cu ocupația” au scandat ei, mergând în marș până la baza Tel
Arqam, deținută de Statele Unite. ”Nu ne vom abandona pământul, vom sta aici,
nu vrem război”, a spus Ahmed Mohamed Salem, un protestatar de 52 de ani. Din
păcate, sunt și proteste pro-operațiunea ”Izvorul păcii” în Idlib. Sunt și
proteste ale mamelor celor uciși în lupta împotriva Statului Islamic, alături
de Statele Unite (au murit peste 11.000 de persoane) anti-intervenție. Sunt și
proteste pe 24 octombrie în orașul Malkiyyeh împotriva intervenției militare. Pe
10 noiembrie este un protest în Tel Rifaat. Sunt și proteste împotriva
patrulelor mixte ruso-turcești pe 10 noiembrie. Pe 15 noiembrie protestează
rezidenții din Afrin în Alep anti-intervenție a Turciei.. Abandonați de americani,
kurzii cer ajutorul regimului și al Rusiei. Regimul începe să cucerească
localitățile. Acolo unde vine regimul, tinerii sunt luați cu forța în armată și
există riscul arestării (cu torturi până la moarte). Dar oamenii nu au unde să
se ducă și aleg între două rele, ocupația turcă și cea a regimului. Doar
Dumnezeu îi mai protejează.
Urmează
un acord de încetare a focului pentru cinci zile. Iată ce spune Abbas Mousa, un
jurnalist dislocat din zona de securitate turcească: ”Acordul de încetare a focului
sper va opri bombardamentele și vărsarea de sânge deocamdată, dar lumea trebuie
să înțeleagă că noi kurzii ne temem de Turcia și de ce va fi mai încolo. Când
turcii au început să bombardeze orașul Qamishli unde locuiesc, copiii mei erau
speriați. Băiatul meu de trei ani și-a dat seama că e ceva în neregulă fiindcă
nu mai putea merge în camera cu fereastră. A trebuit să plecăm. Am văzut oameni
plecând cu tractoare pentru că doar ele le-au rămas și nu vor să fie jefuiți de
trupele susținute de turci. Am luat ce am putut să cărăm. Am luat jucăria
autobuz ce cântă muzică pe care i-am cumpărat-o copilului meu. Ce se întâmplă
după ce Turcia controlează așa-zisa zonă de securitate? Oamenii care au fugit
din satele din zonă se tem să se întoarcă. Unele case sunt deja distruse, unele
parțial, altele integral și oamenii se tem de Turcia.” Armistițiul e încălcat
de turci: 14 civili uciși vineri pe 18 octombrie, în satul Bab al-Kheir. Pe 19
octombrie sunt deja peste 100 civili uciși și peste 300.000 dislocați conform
OSDO care trăiesc în tabere mizere în frig, inundații, fără mâncare,
medicamente sau școală. Apoi kurzii de la Forțele Democrate Siriene (FDS
dominate de YPG) se re retrag din ”zona de securitate” turcă (120 km lungime
(turcii și-au dorit inițial 444 km, dar a trebuit să-și revizuiască
pretențiile), 32 km adâncime).
În
zona de securitate turcă aceasta nu este sigură pentru trimiterea refugiaților
acolo (cum și-a dorit Turcia), ci permite crimele de război, execuțiile,
detenția lucrătorilor umanitari și împiedicarea oamenilor să se întoarcă acasă
(case distruse sau prădate), potrivit unui raport Human Rights Watch.
Secretarul general ONU, Antonio Guterres, a spus că ONU va studia propunerea
pentru o zonă sigură din partea Turciei. Oricum, înainte de studiu și
potențiale sancțiuni, trebuie să ceară încetarea dislocării forțate a oamenilor
din casele lor și să ceară investigarea abuzului drepturilor omului din zonele
respective. În luna octombrie 2019, organizațiile pentru drepturile omului au
cerut UE și ONU să facă presiuni la adresa Turciei pentru a încheia deportările
forțate într-o zonă de război. Anul acesta (în 2019) Turcia a deportat peste
42.500 refugiați. Cei returnați forțat riscă arest, hărțuire, torturi până la
moarte și înregimentare forțată în armata siriană.
Gesturi
de solidaritate cu cei din nord-est: semnăm o petiție Avaaz pentru oprirea
livrării de arme către Turcia și realizarea unui acord de încetare a focului.
Totodată donăm pentru asociația Relief and Development care oferă pături,
scutece, produse de igienă și servește 50.000 de mese calde pe zi. Cu ajutorul
donației, se vor pregăti sute de mii de mese calde pe zi (inclusiv lapte pentru
bebeluși), pături și saltele, suport medical, asistență psihologică pentru copii,
ajutor pentru reconstituirea infrastructurii de sănătate și educație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu