Planuri de moarte. Cap. 5. Focul sacru în infern

Sunt însă unii care duc focul sacru în infern, sfidând legile iadului.  Astfel, jurnalista Waad Alkateab a creat un film despre viața din Alep și maternitatea ei, documentat timp de cinci ani. Filmul ”Pentru Sama”, multipremiat, inclusiv cu premiul BAFTA pentru documentare și nominalizat la Oscar, dedicat fetiței, ei va rula de pe 13 septembrie în cinematografele din Marea Britanie. Iată ce ne mărturisește Waad: ”Să fii femeie în orice colț al lumii este cu adevărat dificil. Am încercat să fiu foarte tare și să nu mă gândesc la ce se întâmplă în jurul meu. Când filmam cu camera, am simțit că aveam un motiv să fiu acolo, am o mare responsabilitate și aș putea să mă implic cu adevărat pentru asta. Și asta mi-a dat posibilități să-mi înving frica. Am simțit că voi putea fi vocea tuturor femeilor care erau în aceeași situație în război. Ele vor ca războiul să fie încheiat. Vor ca viața lor să fie mai bună. Vor viitor cel mai bun pentru copiii lor. Și asta era în mintea mea în timp ce filmam și am simțit că trebuie să fiu tare pentru ele. Când am început să filmez, nu aveam un plan despre ce va fi la sfârșit. Dar eram conștientă că este ceva important. Nu vreau să mor. Voiam să trăiesc. Voiam să dau naștere unui copil. Vreau ca soțul meu, Hamza, să fie cu mine. Vreau toate aceste lucruri. Nu vreau să mor. Vreau să trăiesc.” ”Oamenii doar văzând știrile și văzând acești oameni, se întreabă dacă sunt numere. Nu sunt numere, sunt povești, este viața oamenilor, este familia oamenilor.” ”Este foarte dificil, lupta cu tine însuți. Am simțit că nu pot să plec. Am stat în Alep până în ultimul minut. Am simțit că nu pot să-mi întorc spatele și să renunț în timp ce alții erau uciși și stăteau în oraș” ”Povestea nu s-a încheiat, chiar dacă sunt în siguranță acum. Aceeași istorie se repetă trei ani mai târziu în Idlib, ultima zonă în afara controlului regimului. Multe femei și mame au aceeași experiență. Și vorbesc acum astfel încât fiecare care se uită la acest film să se gândească la mamele și femeile din Idlib care suferă și n-au unde să se ducă. Nu pot să cred că încă se întâmplă și noi ca ființe umane lăsăm să se întâmple. Sper că ne vom ridica și vom face o diferență pentru viața acestor persoane pentru că jurnalismul și producția de film nu sunt doar pentru simplul consum, ci sunt și pentru a face o diferență în lume.”  Waad a creat campania Acțiune pentru Sama, în încercarea de a lupta pentru justiție și suport pentru lucrătorii umanitari. ”Opriți bombardarea spitalelor!!” spune ea, arătând o pancartă cu acest slogan. Arhiva ei o pune la dispoziție pentru documentarea crimelor de război, în încercarea de a trage la răspundere pe cei vinovați. ”Am obținut fiecare înregistrare, fiecare voce, fiecare imagine, fiecare film pentru că este important să dovedim ce se petrece în interiorul Siriei. Sunt martorul care s-a descurcat să rămână în viață. Acum trebuie să utilizez înregistrările pentru a oferi o mărturie despre crimele de război și a aduce justiție pentru cei ce încă suferă”.

Amir Almuarri este un rapper care se opune forțelor războiului. Iată câteva versuri. ”Când trebuie să alegi între regim și Al Qaida, alege-ți locul și vei fi liber de bombardamente.         Acum vezi cât de mult discuțiile de la Soci au fost în stare să le oprească. În timp ce unii devin bogați, noi ne cufundăm în căcat. Am cerut demnitate, suntem îngropați fără ea. Nu are sens să protestăm când mințile nu sunt deschise, când școlile sunt distruse și promisiunile încălcate. Pentru ce să fiu trist? Pentru prietenul meu plângând în timp ce ține corpul mamei sale? De ce să fiu trist? Pentru caietul de școală rupt și însângerat? Ei spun că suntem eliberați, totuși ne cufundăm printre cadavre. De ce să fiu trist? Care e viitorul nației? Elev după elev căruia i se neagă educația. Sau să îmi pară rău de profesori? Care au promis că ”nu vor pierde niciodată speranța”, acum unde sunt? Și toate discuțiile mincinoase cum că religia este de partea lor. Unul pretinde să fie calif, altul vine pe terenul de joacă al liderului rus unde trebuie să alegi între regim și Al- Qaida. Alege-ți locul și vei fi liber de bombardamente. Acum vezi cât de mult discuțiile de la Soci au fost în stare să le oprească. Distrugerea orașelor de către mincinoșii  fundamentaliști. Corectitudinea politică nu va încheia aceste prejudecăți. Sau diferențele dintre frați, partide și schisma comunistă. Secularismul branduit al religiei. Dacă nu ești străin, ești etichetat ca extremist. Piețe negre, oamenii care iau bani de la cei ce curăță, bănci ce se joacă cu datoriile și valuta. Toți sunt salafiști, totul e la fel. Turcii au luat Afrin și l-au înconjurat cu zone sigure. Și au cerut în camerele și microfoanele lumii. Între luptătorii străini și cei locali nimeni nu are încredere. Nu-ți planifica un viitor. Plantele nu cresc în praf. Martori falși HTS te acuză de furt. Spunând minciuni despre ce ai luat când nu ți-a mai rămas nimic.”

            Organizația Kesh Malek lucrează pentru a da putere tinerilor din țară. Iată de pildă activitatea Clubului Tinerilor Cetățeni din Alep. Ahmad Rahal, de la Club ne mărturisește: ”Am început prin training împotriva extremismului violent, campanii, advocacy și egalitate de gen. Ne întâlnim cu familiile pentru a cunoaște problemele societății noastre. Principala problemă este procesul educațional imperfect. Așadar, ne-am canalizat eforturile în acest sens și ca rezultat am avut un succes semnificativ și impactul  a fost explicit.” Unul dintre tineri, Ibrahim Alshami, spune: ”Cu colegii mei de la Orem AlKobra am participat la o campanie despre căsătoriile timpurii. Această campanie este crucială și necesară pentru a crește conștientizarea și a scădea răspândirea acestui fenomen”. Alt reprezentant de la centru, directorul Ali Waheed, ne arată: ”Aceste părți de training au fost menite să sporească conștientizarea inițial și să susțină cunoașterea și abilitățile necesare în Orem, Abzemo și Kafar Naha în Alepul de vest. În urma trainingului, grupurile au lansat o campanie de advocacy în fiecare dintre aceste orașe despre căsătoria timpurie și educația fetelor”. O tânără, Fatima Askari ne mărturisește: ”La început, înainte să fiu membră a clubului, obișnuiam să fiu nervoasă și înfricoșată să stau în fața oamenilor, dacă luam parte la discuție sau îmi indicam opinia. Oricum, în faza a doua, mi-am îmbunătățit stima de sine și personalitatea energetică pentru a conduce și desfășura sesiuni de păreri și de a-mi împărtăși opinia. Am scăpat de anxietate și griji în timpul discuțiilor și împărtășesc ideile”. Altă fată, Tala Alfahel, spune: ”Am avut de a face cu cluburile de tineret într-o a doua fază. Nu puteam să mă înscriu în club din motive de instabilitate și nu aveam nicio idee despre activitățile clubului. În plus, sunt un migrant din Alep.”

            Asociația Campania Siria face un gest de solidaritate cu protestele pentru libertate și anti-corupție din Liban din Beirut, Tripoli sau Sour. Sunt preluate cântecele și sloganurile de la revoluția din Siria și adaptate pentru Liban.   Cei din Liban, la rândul lor, protestează și scandează în favoarea refugiaților: ”Bine ați venit, refugiați|!”      

În Raqqa sunt proteste împotriva regimului (când regimul urmează să reia controlul de la Forțele Democrate Siriene (FDS) ce îl cuceriseră de la Statul Islamic). Iată ce spune Hussam, activist din Raqqa; ”Dacă regimul vrea să ia controlul asupra orașului, prefer să plec ca mulți alții care ar face același lucru. Nu avem încredere în regimul Assad, fie ne va aresta, fie ne va lua în armată. NU vreau să-mi părăsesc orașul, nici familia mea, dar, dacă trebuie, o voi face. Nu știm detaliile înțelegerii dintre Forțele Democrate Siriene (FDS) și regim. Ne temem de ce va urma”.

Profesorul Mahmoud al-Abbi din Kafranbel, Idlib predă engleza copiilor refugiați la centrul New Day (Noua Zi) în ciuda bombardamentelor. Este o inițiativă a activistului Raed Fares, asasinat în noiembrie 2018. Li se alătură Marc Nelson, profesor de desen prin lecții pe Skype. De asemenea, Hiba Aboud oferă suport psihologic pentru copiii greu încercați de război. Încep și orele de arabă și turcă și franceză. În ciuda bombardamentelor, se prezintă la ore. Mahmoud crede că prin aceste ore le oferă copiilor un sentiment de normalitate.

James Le Mesurier, fondatorul Mayday Rescue și co-fondatorul și finanțatorul ”Căștilor Albe” a ajutat echipele de salvare siriene încă de la înființarea lor în 2014. A oferit training și bani echipelor de salvare. Din păcate, a fost găsit mort pe 10 noiembrie 2019 (căzut de la balcon, din apartamentul său din Istanbul). Rușii prin Maria Zaharova au spus că e spion britanic și afiliat al-Qaida. Serviciile de (dez)informare rusești (cu Agenția de Cercetare a Internetului, Rossia Today sau Sputnik) au spus de nenumărate ori că și ”Căștile Albe” sunt teroriști și că au înscenat atacuri chimice. Fabrici de troli!

Basel, Hamada și Zakour al-Othman au fost directori ai stadionului din Kafar Slijnah. Atacurile i-au făcut să fugă, dar s-au întors să vadă stadionul, însă au fost uciși de bombele-butoi. Mama lor îi plânge și își amintește de eforturile lor pentru binele comunității.                       

Artiștii Aziz al-Asmar și Anis Hamdoun din Binnish, Idlib, fac un gest de solidaritate (printr-un banner uriaș) cu jurnalistul palestinian Moath Amarneh care și-a pierdut ochiul stâng în urma împușcăturii unui soldat israelian în timp ce transmitea despre proteste.

Sâmbătă pe 23 noiembrie 2019 se împlinește 1 an de la asasinarea lui Raed al-Fares, activist pentru o Sirie modernă, liberă, democratică și tolerantă, protestatar celebru prin bannerele lui și directorul postului de radio independent ”Radio Fresh” din Kafranbel (ucis împreună cu prietenul său Hammoud). Kenan Rahmani spune despre el:           ”Am petrecut un an fiindu-mi dor de el. Mi-e dor de râsul lui. Mi-e dor de cum mă numea el morsa. Mi-e dor de cum cânta el. Mi-e dor de mirosul țigărilor lui. Mi-e dor de glumele privind nasul său mare. Mi-e dor de sfatul său. Mi-e dor de modul în care îi explicam ce se întâmpla la Washington. Mi-e dor de sentimentul optimism și speranță ce le transmitea către mine”. Lina Sergie spune: ”A desenat viitorul unei țări pe care fiecare și-l dorea, chiar să-l experimenteze. O țară unde era spațiu pentru fiecare. O țară unde frica și opresiunea nu există și un ideal este campion deasupra tuturor.” Ammenah Sawwan mărturisește: ”Astăzi inima mea se gândește la tine, la glumele tale și tot ce ai făcut ca să ne aducem aminte”. Mustafa Abu Shams ne spune: ”Doi oameni obsedați care au refuzat să părăsească Kafranbel, tăiați de mâna perfidiei pentru că au vrut să-i amuțească. Vocile lor, zâmbetele lor i-au provocat pe ucigașii lor, bannerele libertății și critica lor curajoasă a oricui a rănit revoluția”. Mohammed Alhammadi mărturisește: ”Raed a stabilit o provocare către toți sirienii ca cineva liber din primul moment. A fost întotdeauna în prima linie a activismului și a fost așa din prima clipă până la sfârșit”.          

Fotograful și activistul media Delil Souleiman a fost nominalizat pentru ”fotograful anului” de editorii de la the Guardian. După Reporteri fără Frontiere, Siria este una din primele 3 țări ca grad de periculozitate pentru jurnaliști. Activiștii media prin curajul lor arată impactul războiului asupra civililor. Delil a colaborat cu agenția France Presse despre învingerea Statului Islamic la Baghuz ori atacurile turcilor asupra kurzilor din nord-est.         

Doctor Amani Ballour, personaj al filmului ”Peștera” nominalizat la Oscar pentru documentare, a condus un spital aflat la subsol în Ghouta de Est în timpul blocadei între 2012 și 2018. Dr. Amani a primit și premiul european Raoul Wallenberg ”pentru curajul personal, bravură și dăruire ceea ce a dus la salvarea a sute de vieți”. Spitalul a adus un strop de speranță pentru cei aflați sub blocadă și victime chiar ale atacurilor chimice.

Bissan Fakih, activist la Campania Siria mărturisește despre filmele siriene nominalizate la Oscar pentru documentare (”Pentru Sama” și ”Peștera”): ”Tocmai mi-am reînnoit abonamentul la cablu pentru a urmări eroii din blocadele din Alep și Ghouta mergând pe covorul roșu la premiile Oscar de diseară. Soldații regimului profanează mormintele în teritorii ocupate în Idlib. Nu mă voi uita la asta, mă voi uita la copiii revoluției strălucind, asigurându-se că povestea și adevărul a ceea ce s-a întâmplat vor trăi pentru eternitate. NU este vorba neapărat de acolade, ci este realitatea care este atât de dureroasă și brutală încât singurul lucru de celebrat sunt supraviețuitorii care au trăit pentru a spune povestea. Și platforma pe care o au, mă voi alătura în a o duce pe umerii mei. Noroc pentru ”Pentru Sama”, sunteți deja câștigătorii și eroii noștri și strălucirea în întuneric.”           

Pe 20 ianuarie 2020 sunt proteste în zona regimului în as-Suwayda împotriva crizei economice cu riscul de a deveni un câine terorist arestat și torturat până la moarte. Lira siriană a scăzut la 1.200 dolari, cauzând creșterea prețurilor pentru bunurile de consum vitale. Guvernul sirian nu tolerează nici o formă de protest. Dar sărăcia e atât de mare încât scoate oamenii pe străzi. Sărăcia e atât de gravă pentru șomeri și lucrători cu ziua care se zbat pentru a aduce pâinea acasă. Criza a crescut de asemenea cazurile de furt și răpiri în oraș. Ca răspuns, regimul a anunțat pedepse pentru oricine face tranzacții în valută. Cei prinși riscă șapte ani de muncă silnică și amendă.      

Amina Khoulani, cofondatoare a Familii pentru Libertate, primește premiul Premiul Internațional de Curaj pentru Femei. Iată declarația ei: ”Vă mulțumesc pentru acest premiu. Sunt foarte mândră să primesc acest premiu și îl dedic prietenilor minunați de la Familii pentru Libertate. Acest premiu reprezintă o recunoaștere a muncii pentru a obține libertatea deținuților și tragerea la răspundere a tuturor vinovaților, cel mai important regimul al-Assad care stă la baza suferinței a mulți dintre noi. Vreau de asemenea să felicit și celelalte câștigătoare ale premiului. Este o onoare să fiu printre atâtea femei remarcabile și să le aud povestea. Vreau să dedic acest premiu femeilor și copiilor care sunt deținuți în prezent în Siria. Am propus să fiu o voce pentru ei în lume și sper că astăzi fac un pas înainte pentru a-mi îndeplini această promisiune. Dedic premiul dr. Rania al-Absi care a fost deținută cu soțul și cei cinci copii, dr. Faten Rajab, avocatei Razan Zeitouneh, Samirei al-Khalil, lui Samar Saleh și tuturor celor făcuți să dispară de Statul Islamic. În același timp vreau să dedic acest premiu curajoaselor femei din Idlib: minunatele Nevin Al-Houtari, avocata Ghada al-abbar, scriitoarea Iman Mohamed, artista Amani Al-Ali, inginera Mazna Al-Jundi, femeile eroice de la ”Căștile Albe”. Pentru fiecare femeie ce luptă pentru o Siria democrată și liberă. La fel ca alte femei siriene, nu am cerut premii din Statele Unite sau lume. Tot ce am vrut e să primim suport pentru o Siria democrată și liberă, unde deținuții sunt toți liberi și centrele de detenție sunt închise.”

Muzna Dreid este una din cele 231 femei de la ”Căștile Albe” din Idlib (3000 de voluntari). ”Anul trecut am reușit să includem o cotă de femei printre voluntari și să ne asigurăm că centrele pentru femei sunt conduse de femei. Femeile de la ”Căștile Albe” se confruntă cu provocări particulare pentru că acest tip de muncă e văzut ca o muncă de bărbat. Este foarte periculoasă și stresantă, așa că nu este văzută ca potrivită pentru femei.”                        Mouna este voluntară curajoasă la ”Căștile Albe” în Idlib. ”Numele meu este Mouna și sunt voluntar la ”Căștile Albe”. Aria noastră a fost sub bombardamente de mult timp. Fiecare se sperie când aude sirenele de alarmă pentru că înseamnă că moartea coboară din cer.” Pe 5 ianuarie 2020 regimul a bombardat o școală, o grădiniță și casele civililor în Ariha. 12 persoane au fost ucise, inclusiv 3 copii. În medie, un copil e ucis în fiecare zi în Idlib. ”Printre toate aceste corpuri și strigătele celor dragi, a fost corpul unei fetițe. Era singură, nu era nimeni cu ea. Era moartă. Orele au trecut și nu a venit nimeni din familia ei. Spitalul a cerut-o de mai multe ori, dar am refuzat să o dau. Mai târziu am aflat că pierduse de mare parte din familie la atac.            A fost una dintre cele mai rele zile din viața mea”. Mouna este una din cele 231 de voluntare femei, a început voluntariatul în 2017. E căsătorită și are patru copii. ”Sunt întotdeauna gata, purtând uniforma și casca. Bumbac, bandaje și sterilezator sunt uneltele pe care le port întotdeauna cu mine în caz că e un atac și trebuie să merg într-o operațiune de salvare. Inima mea e puternică. Știu că e înspăimântător  și vederea sângelui îți rupe inima. Dar știu că trebuie să rămân curajoasă și să nu mă sperii ca oamenii pe care îi ajutăm să nu se sperie nici ei. Trebuie să fim stânca lor în aceste tragedii.” Bombardamentul a făcut-o pe Mouna să-și părăsească locuința. Trăiește acum în nord și face voluntariat.

Doctorul Houssam Alnahhas a fost doctor sub blocadă în Alep |(a avut spitalul unde lucra bombardat), a fost arestat (și torturat) de regim și a ajuns în cele din urmă refugiat.

”Ayouni” este un nou film al lui Yasmin Fedda care include povestea lui Noura Ghazi Safadi, membră fondatoare a ”Familii pentru Libertate” (care luptă pentru eliberarea celor dispăruți forțat) și a soțului ei Bassel al-Safadi, activist și inginer de computere cu care s-a căsătorit la închisoare și care a fost executat de regim. De asemenea, este introdusă în film și căutarea părintelui Paolo Dall’O            glio, preot iezuit și activist pentru pace, răpit de Statul Islamic de către sora sa, Machi.

De Ziua Internațională a Sănătății pe 7 aprilie Campania Siria cere ca medicii să fie protejați de coronavirus și să se facă justiție pentru crimele de război împotriva medicilor: peste 900 uciși, peste 180 omorâți sub tortură și peste 500 de atacuri la spitale de la începutul războiului. Medicii au trecut prin atacuri chimice, bombardamente și blocade, au stabilit spitale în peșteri subterane, au făcut incubatoare și au făcut operații printre dărâmăturile rezultate în urma bombardamentelor. Dar raportul ONU vizând bombardarea spitalelor nu învinovățește și Rusia așa cum ar fi trebuit. Doar raportul ONU privind atacurile chimice se pregătește să recunoască vina regimului.                

Jurnalista Hiba Barakat a fost nominalizată pentru premiile One World Media ”New voice”. Jurnalista a transmis războiul din Siria și impactul asupra civililor și culturii. Și-a riscat viața pentru a transmite din bombardamentele din Idlib. Hiba la rândul ei a fost dislocată din Urem în vestul Alepului. Utilizează camera pentru a arăta cum e viața din Idlib. Fratele ei a fost torturat până la moarte de regim pentru participarea la un protest pașnic, iar tatăl ei, lucrător umanitar, a fost ucis de un bombardament rusesc asupra unui convoi umanitar.         Rapperul Amir Almu3arri a filmat un clip anti-dictatură și extremism în Idlib și l-a prezentat în concert în Germania.                                                             

Bassel Shehadeh a filmat revoluția și a fost activist. Inspirat de Jurnalele lui Che Guevara, și-a luat motocicleta din Damasc până în New Delhi în 2010. În 2011 era student cu bursă Fulbright la universitatea Syracuse din New York și a renunțat la cursuri pentru a veni în Homs, Siria pentru a filma protestele. Îi ajuta și pe alții să filmeze, trainuindu-i cum să filmeze. Bassel a fost ucis cu opt ani în urmă într-un atac al regimului în Homs. Prietenilor le e dor de el: ”Când îl vedeai, nu puteai să nu-i descoperi zâmbetul de pe față. La înmormântarea lui Bassel, regimul a atacat cu mortier. Înapoi în Damasc unde familia și prietenii vroiau să facă un serviciu memorial pentru el, bandele regimului și forțele armate au atacat biserica. Era dificil să-i vizităm familia acasă, dar totuși ne-am adunat să-i spunem un ultim la revedere lui Bassel în Homs, Damasc și alte părți din lume. Și acum în fiecare an ne amintim”. Să te odihnești în pace, Bassel.                                

Artiștii Aziz Asmar și Anis Hamdoun fac un gest de solidaritate și desenează pe ruina unei case din Binnish, Idlib un material în memoria lui George Floyd, persoana de culoare ucisă de polițist prin sufocare: #blacklivesmatter, imaginea lui George Floyd și cuvintele lui: ”I can’t breathe” (”nu pot respira”).                       

Rețeaua Siriană de Protecție a Copilului lucrează pentru a oferi educație copiilor prin mijloace creative. Fiecare kit costă 7 dolari și include cărți și conexiune internet. ”Ești gata pentru lecția noastră? Suntem conectați prin whatsapp. Cum ești? Sunt bine, mulțumesc. Ne iubim profesorul. Desenele în formă de inimă pe care le primim după lecție mă fac să continui.” Dalal al-Hassan, profesoara de engleză spune: ”Când un copil experimentează frică și instabilitate, e bine să le păstrăm rutina atât cât se poate. Rutina îi ajută să se obișnuiască și să se refacă într-un mod sănătos. Prima și a doua clasă au fost expuse la ani de traumă, pierzând persoane dragi, pierzându-și casele, fără să știe unde va cădea următoarea bombă. Chiar dacă e o pauză în bombardamente acum, coronavirus ne ține acum elevii acasă sau în corturile lor. Continuăm să predăm utilizând tehnologie de bază, oferindu-le rutina atât de necesară. Predăm utilizând whatsapp, distribuind lecții și exerciții și răspunzând la întrebările elevilor. Una dintre eleve, Barra a trebuit să lipsească ani de la studii pentru că era dislocată. De când am reluat predarea, am încercat să ajung la familia ei și este parte din clasă acum. M-am împrietenit cu multe mame, urmărind în același timp progresul copiilor. Îmi iubesc elevii foarte mult și le doresc să aibă parte de îngrijirea și suportul de care au nevoie pentru a sta în siguranță.” Yasmin e o elevă de 13 ani dislocată care vrea să devină medic. Se temea de bombe (fugea și plângea), inclusiv de cele care au distrus școala ei obișnuită. Școala online o ajută să găsească un strop de stabilitate și să-și depășească teama.             

Organizația Hurras oferă învățământ la distanță. Kiturile includ cărți, creioane, jocuri video. Abbudeh, de 10 ani, un băiat cu nevoi speciale, a fost distrus de închiderea școlii din cauza coronavirusului. Dar școala online i-a oferit un mijloc de integrare și învățare și mai departe. ”După închiderea școlilor, Abbudeh era devastat să stea acasă, dar profesorii au continuat să predea la distanță. Sunt foarte recunoscătoare Hurras și tuturor profesorilor uimitori care au grijă de copilul meu.”, spune mama lui Fatima. ”Am plâns când am văzut rezultatele excelente ale băiatului meu în examenele finale de luna asta. Nu-mi pot imagina cum învățarea la distanță l-a ajutat pe băiatul meu să țină pasul cu educația”.

Fadwa Mahmoud de la Familii pentru Libertate căreia i-au dispărut soțul și băiatul în închisorile regimului face un gest de solidaritate cu activista egipteană pentru drepturile omului          Alaa Abd El-Fattah care e deținută din septembrie 2019, fără a avea drept de vizite sau de a comunica în vrun fel cu familia. Mama Alei, doctor Lalia Soueif, merge în fiecare zi la închisoarea unde e ținută Alaa, uneori petrecând și noaptea și spunând ”vreau o scrisoare”. Dr Lalia și fetele ei Mona și Sanaa au venit în fața închisorii și au fost atacate. Când au făcut o plângere legată de atac, Sanaa a fost arestată și ea.

Artista și caricaturista Amany Al-ali a publicat prima expoziție în orașul Idlib: ”Speranța crește!” Artista expune 28 caricaturi inspirate de viața din Idlib ca prezentând probleme ca dislocarea, împiedicarea mass media să fie liberă, economia în derivă, accesul limitat la educație și sănătate. ”Nu așteptam numărul mare de oameni care au venit să-mi vadă operele. M-au făcut foarte fericită. M-am simțit mândră că am avut prima expoziție în orașul meu natal Idlib.”         

Familii pentru Libertate este în solidaritate cu victimele masacrului din Srebrenica care a avut 8732 de martiri. Aida Sehovici umple 8732 de căni de cafea în amintirea celor dispăruți. Încă mai caută răspunsuri despre cei dispăruți. ”Astăzi stăm în solidaritate cu femeile bosniace care încă încearcă să afle răspunsuri despre cei dispăruți. Stăm împreună în ciuda diferenței de timp și spațiu, dar cererile noastre sunt asemănătoare: justiție pentru cei dragi dispăruți”.    

 Campania Siria este în solidaritate cu victimele exploziei din Liban de pe 4 august 2020. Peste 170 de persoane au fost ucise, peste șase mii rănite, apartamentele și magazinele distruse și spitalele supraaglomerate. Peste 300.000 și-au pierdut locuințele.          

Familii pentru Libertate este solidară cu victimele din Liban de asemenea. ”Libanul e distrus, este o stație importantă a mișcării noastre pe care nu o uităm, pentru că a fost prima sămânță a mișcării noastre. Astăzi lumea încă suferă de coronavirus, dar îngrijorările privind coronavirusul sunt un lux în fața a ceea ce se întâmplă când ne uităm la Liban și Siria din cauza corupției devastatoare și a familiilor care suferă din cauza autorității care controlează tot, chiar și destinele noastre. Și visele și destinele băieților și fetelor noastre. Astăzi suntem cu inima alături de familiile din Liban care au pierdut          pe cei dragi în explozia îngrozitoare din Beirut, inimile noastre sunt alături de familiile care încă mai caută vești despre cei dragi și trăiesc cu durerea întrebării dacă cei dragi mai sunt în viață. Viața e viață. Din inimile noastre, pace pentru toți cei dragi din Liban”.                                                

”Basmeh și Zeitooneh” o fundație întemeiată de Fadi Halliso, din Alep, ajută comunitățile de refugiați din Liban, aducând haine sau saltele. Acum asociația e solidară cu victimele exploziei din Liban și încearcă să obțină adăpost, mâncare, apă și medicamente pentru ele. De aceea, donăm pentru ea.        

Raperul Amir-Almu3arri din Idlib a compus un cântec unde vorbește de crimele regimului și de corupție. ”Suntem semințele care nu mor niciodată. Dragostea de revoluție a înflorit în noi.”