Obama doar latră, nu mușcă!

Acum câteva săptămâni, s-a întâmplat ceva banal, ceva care intră în experiența de viață a oricărui bucureștean adevărat. Specificul local. Fi-miu, Alex, a fost mușcat de un câine. Pe stradă? Nu, chiar la intrarea în școala de muzică, în timp ce se ducea la ora de teorie. Câinele l-a atacat brusc, în timp ce urca treptele școlii, așa că nu a apucat să se sperie înainte. Abia după. Acum, de fiecare dată când vede un câine, fuge mâncând pământul. Exact de asta mă temeam: el, un mare iubitor de animăluțe, să ajungă să se teamă de câini. Și nici nu vrea să mai audă de școala de muzică.

Acasă, nu lăsăm problema nedezbătută, vedem apoi dacă putem rezolva ceva. Discut cu copilul, clarificăm împreună că nu e de vină câinele, el e doar un biet animal care-și apără teritoriul, ci oamenii care i-au permis să stea acolo. Doar nu o să responsabilizăm câinele pentru asta. Atunci pe cine? Păi să-i luăm la rând, de la portar la primar. Scriu o reclamație pentru doamna directoare și ne apucăm să facem investigații la școală. Doamna profesoară de pian a lui Alex e speriată, spune că și pe ea au mârâit-o niște câini, că au mai fost și alții mușcați și că nimeni nu face nimic. Un bunic vine la școală cu bâta. După ea, pot fi și 5-10 câini în școală. Un alt domn profesor ne atrage atenția că un câine nu mușcă niciodată degeaba: câinele simte, poate că lui fi-miu i-a fost frică. Alex repetă că nu i-a fost frică deloc (pentru că totul s-a întâmplat prea brusc și s-a trezit cu câinele înfipt în picior). Abia acum îi este. Și nu mai vrea să meargă la școală. Un portar declară că numai unii câini sunt agresivi din cei cinci pe care-i știe acolo în școală. Alt portar ne confirmă că a fost și el victimă, poate chiar a câinelui care l-a mușcat pe Alex, dar nu sunt cinci, sunt trei. O căutăm pe doamna directoare, nu o găsim și, în lipsa ei, ne ducem la administrator. Bună idee, administratorul știe mai multe detalii. De fapt, sunt patru câini: doi frați, Al Gore (maro) și Obama (negru, bineînțeles), Michelle (soția lui Obama) și o altă cățelușă, fără nume săraca, ce-i dă târcoale lui Obama și ea. Se pare că Al Gore și Obama, culmea, au stăpân: o tanti de la minimarketul de lângă școală. Le dă drumul noaptea și dimineața, teoretic, îi pune în lanț. Doar teoretic. Michelle a ajuns în familia lui Obama prin alianță. Mâine-poimâine și puii lor o să fie acolo – tot în școală, evident. Poate și ai cățelușei fără nume care se ține după Obama. Mai aflăm un amănunt important: administratorul nu crede că Obama și Michelle sunt periculoși, chiar dacă mai latră ei, dar ne avertizează că Al Gore e rău: l-a atacat și pe el, și pe portar.

Așadar, mergem la minimarket la tanti pentru recunoașterea infractorilor. Fi-miu nu prea vrea să-i revadă, dar îl asigur că vor fi legați când va face identificarea. Tanti ne primește cu un zâmbet larg și ne mărturisește că nici ea nu știe ce să mai facă cu Al Gore. Nu o ascultă deloc. Obama e mai cuminte, săracu’. Michelle nu e a ei, e bagaboantă și, contrar vorbelor administratorului, mușcă. A mușcat-o chiar pe ea. O știe și pe cealaltă cățelușă care-l curtează pe Obama, dar se pare că nu e singura admiratoare. A mai văzut și alte cățelușe disperate după Obama. Deci, în școală, trebuie să fie o haită întreagă.

Și acum, marea confruntare! Alex rămâne încremenit la intrarea în curte, în timp ce tanti ne linștește că băieții sunt legați. Obama doarme liniștit, în schimb Al Gore țâșnește din coteț lătrând furibund, cu bale la gură și ochii injectați. Alex tresare și face un pas înapoi. Nici urmă de îndoială, Al Gore l-a mușcat. Tanti confirmă și ea: ”Al Gore e rău. V-am spus că nu-i cuminte, nu știu ce să mă mai fac cu el”. Tanti ne promite să-l pună pe Al Gore în lanț de seara (imediat după ce-și face nevoile) și să-l țină legat în timpul zilei, când sunt copiii la școală. Noi mulțumim și apoi cumpărăm niște țigări și chipsuri de la minimarket ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. La urma urmei, am identificat vinovatul: Al Gore, cine altminteri? Iar tanti ne jură că-l va supraveghea pe Al Gore foarte strict.

Fumând și ronțăind chipsuri, plecăm de la minimarket frământați de întrebări metafizice. Oare câți câini trebuie să fie într-o școală: 1, 2, 3, 4, 5 sau mai mulți? Cum vor evolua relațiile în familia lui Obama și Michelle și cât o să crească haita din școală? Să le permitem accesul doar celor cuminți și studioși ca Obama sau și celor mai obranici și violenți ca Al Gore, în speranța că educația o să-i îndrepte? Oricum, tot am aflat ceva. Al Gore e rău. Feriți-vă de el! Și, o veste bună: Obama doar latră, nu mușcă!