Examen cu BIG BROTHER (XVII): Nenea Cronos amenință să înghită universul, cu tot cu noua închisoare de fițe, STARTAR

Construcția noii închisori din Tartar, realizată de Bebe unicornul după planurile lui Promy, avansează în ritm rapid: în două zile va fi gata. Dacă s-ar construi și la noi cu aceeași viteză! Autostrada București-Constanța a durat circa un sfert de secol. Deocamdată, Chiron se ocupă de anchetă, Bebe supervizează, iar Promy monitorizează pe iPhone 7: nu a avut dreptate Antenuța, se vede bine și infernul cu tot cu Tartar pe mobil. Poate că imaginile au fost bruiate intenționat atunci când Promy, Her și Pegas erau captivi. Bebe l-a sfătuit pe Promy să stea la distanță: îi face rău să meargă acolo, nu e credibil și ar pune paie peste foc. Mai bine să se abțină o vreme să se joace cu focul. Fie el și sacru. Promy vrea să viziteze totuși închisoarea, moare de curiozitate să o inspecteze cu ochii lui, să vadă cum a ieșit. Mai e puțin până când vor fi eliberați aproape toți din lipsă de probe, poate chiar și Hermes care l-a torturat pe el. L-au văzut toți cu ochii lor când îl trăgea de păr, îl lovea, îl scuipa și îi fixa mai bine pironul. Dar cine ne crede pe noi chiar când suntem la putere?

Coborâm în infern la ultimul subnivel și ne izbește lumina primăvăratică din Tartar: cred că e de la terasa și părculețul plin de flori din noua închisoare. Aceasta nu are Ziduri care să o înconjoare, ci doar un scut energetic (dublat de unul mental) de protecție exterior de care nu pot trece decât anchetatorii. Deținuții pot circula liber în interior. E imensă, de mărimea unui orășel și cu un cer simulat de un albastru intens, fără nor, ce griji au ei? Poate de a nu rata ultima promoție de la mall, căci închisoarea e dotată cu hypermarketuri, malluri, hoteluri de fițe, parc de distracții (inclusiv acvatic), săli de sport, săli de conferințe, agora, amifiteatre/săli de spectacole, bibliotecă, părculeț cu lac și hidroscutere, cluburi și terase. Infractorii stau la hotel de 7 stele. Ăsta nu e Tartar, e STARtar. Cum o fi o anchetă la terasă, la un pahar de bere, vin sau nectar?!

Promy arde de nerăbdare să vorbească cu Pan, așa că mergem la terasă, unde zeul-țap bea un pahar de vin cu Hefaistos. Noroc că e aproape de scutul de protecție. Promy încearcă să ignore privirile prietenoase care-l tranșează mărunt și să discute doar cu Pan. Măcar 5 minute. Ne așezăm la masă, sub o umbreluță de Pepsi, dar nu apucă Promy să comande ceva, că cineva se repede asupra mea și îmi sfâșie hainele. Hermes! Promy îi dă brânci și îl azvârle cât colo, apoi activează dispozitivul de teleportare pe care-l luase, prevăzător, cu el. Ajuns acasă, se agită toată noaptea, fără a închide un ochi. Tremură de furie, se răsucește, se zvârcolește, îi vine să urle, dar își mușcă buzele și se abține. Cum e posibil?! Să încerce să te violeze în fața mea, la terasă, când noi suntem la putere?! În fața mea?!

Reacția lui Hermes și perspectiva eliberării Olimpului în bloc, îl fac pe Promy să caute iar soluții, fie și din cele mai originale. Să sperăm că nu la fel ca ”democrația originală” a lui Iliescu de pe vremuri. Așadar, Promy discută cu Chiron centaurul, cu Her, cu Bebe, apoi cu familia și muritorii. El consultă de obicei alte opinii, chiar dacă, în cele din urmă, decizia îi aparține. Astfel, încep să se contureze perspective noi. Ce-ar fi dacă zeii (cu excepția lui Hermes și a Antenuței împotriva cărora există probe și mărturii clare), cu perspective frumoase de eliberare din lipsă de probe, să nu mai vrea să plece din închisoare din noul Tartar? Sau mai bine zis Startar?

– Să le dăm olimpienilor două alternative, spune Promy, privindu-ne cu ochi săi mari, negri tot mai jucăuși și mai strălucitori. 1. rămâneți în Startar cu tot ce aveți (și veți mai primi în timp) și 2. plecați din Startar, sunteți liberi, dar renunțați la toate privilegiile din închisoare (hotel de 7 stele, iPhone 7 și alte gadgeturi, țoale de fițe din mall, cel mai tare parc de distracții din univers etc.). Dacă voi considerați că vă puteți procura singuri de pe pământ gadgeturile, hainele trendy și distracțiile, da, într-adevăr e posibil, dar nu veți beneficia de aceeași calitate (și voi vă dați seama de asta, că aveți simțurile fine), și, în plus, veți trăi umilința cumplită de a vedea că muritorii vor avea acces înaintea voastră la toate (o să mă asigur de asta, știți că prefer muritorii și o să le dau lor primii, abia aștept). Va trebui să vă cumpărați țoalele și gadgeturile din magazin, veți sta la coadă la casă, veți aștepta la rând, în urma muritorilor. Vă veți călca în picioare la Black Friday pentru o reducere și nu veți reuși să prindeți mai mult de 1% din ce v-ați propus.

Fraților, trebuie să facem închisoarea irezistibilă, continuă Promy, făcându-ne cu ochiul (cel stâng – care devine albastru-fosforescent ca al extratereștrilor rebeli din ”Dune” sau precum coralul din presse-papierul de pe Gliese). La cât de proști, șmecheri și fițoși sunt, ar trebui să meargă. Și respectăm, în același timp, justiția și dreptul individual de a alege. Iar apoi (imediat după anchetă) facem ”alegeri libere” (noi, cei care am rămas) și votăm pe cineva cel puțin la fel de bun ca Her, eventual cu și mai multă experiență, înțelepciune, încredere în sine și în viitor (nu ca mine care îmi număr mereu minutele și secundele de libertate și fericire), o persoană cu rețele sociale cât mai largi și, ”the last but not the least”, cu cea mai mare susținere sau, mă rog, cu cel mai mic potențial de respingere (pe Her, dar în special pe mine ne urăsc pentru că suntem mai apropiați de muritori și i-am sfidat mereu).

– Ai grijă, Promy, să nu numeri voturile ca Roberta Anastase! sar eu.

­

– Nu, că mă vede mami!

Între timp, trebuie să păzim și tronul de pe Mytikas, pe muntele Olimp de potențialii pretendenți inopinați. Într-o zi, îmi vine și mie rândul să stau de veghe pe Mytikas, în Olimp să păzesc tronul și sceptrul cu fulgerașe. N-am scăpat. Scaunul (ergonomic, rabatabil, reglabil, din piele) e așa de confortabil că adorm imediat, noroc că e Promy cu mine și prinde sceptrul căzut din mâna mea. Mai e și Rocinante de pază, dar acum mănâncă o porție de trifoi cu patru foi (preferatul ei), iar apoi se va odihni. De voie de nevoie, rămâne și Promy de veghe. El are obsesia confortului, după câte a suferit. Disconfortul fizic și pshic prelungit e devastator, dar și prea mult confort strică. Uite, dormi în sala tronului, la birou sau la Parlament.

– Mai bine să dormi decât să faci porcării, zice Promy. Bine, eu aș prefera totuși altceva, continuă el, zâmbind cu subînțeles. Mai sunt și alte lucruri de făcut. Am o fantezie din copilărie, de când eram cu mâinile pe țâțele Antenuței: să mă joc de-a ”Bill și Monica în Biroul Oval” pe tronul lui Știi tu cine, pe Mytikas, în Olimp. Am și havane cubaneze, iar sperma mi-o pot face cu gust de whiskey (doar îi schimb aroma când am chef). Dacă nu mi-ar fi atât de scârbă de tot Olimpul, mai ales de locul unde a stat Știi tu cine... Compensația se anunță însă irezistibilă. Merită să fi așteptat mii de ani pentru asta, e ceva aproape la fel de bun ca Maretti. Și cred că mi-ar mai trebui o secretară permanentă, poate una asiatică. Am văzut niște spoturi XXX pe youtube foarte edificatoare care mi-au confirmat performanțele asiaticelor. Frate-miu, Meneceu a învățat deja chineza în dimineața asta: poate din același motiv.

– Zâna Speranță Made in China?

– Nu, e prea mică, doar nu sunt pedofil. Și e deja consumată de atâta muncă, în pragul sinuciderii. Sunt milioane care abia așteaptă. O să-i dau și un iPhone 7 de serviciu.

– Îmi vine să înnebunesc: când o să am nevoie de tine, o să o apelez pe secretara asiatică?! mă impacientez eu.

Într-o seară, îl luăm și pe Meneceu să stăm împreună de veghe pe Mytikas, în Olimp, în sala tronului. Avem la noi prăjituri cu vișine, cu mere, cu caise și pască cu brânză dulce și stafide de la maică-mea. Meneceu e în delir: îi place la nebunie prăjitura cu vișine și-i mulțumește maică-mii de milioane de ori pentru ea, cu lacrimi în ochi. Abia așteaptă următoarea porție. Eu mă bucur pentru el, arată din ce în ce mai bine, se reface într-un ritm ultrarapid cu ajutorul siropurilor revitalizante și energizante ale lui Bebe și ale lui Promy. Nu vreau să-i întrerupă nimeni procesul de recuperare, nici să mai strice liniștea lui Promy. Cum e târziu și scaunul mă îmbie la somn, ne hotărâm să ne uităm la un film. Mi-e deja atât de somn că n-aș mai putea procesa Tarkovski, Terry Gilliam, Woody Allen sau chiar Charlie Chaplin, așa că optăm.... adică optez pentru un film siropos cu vampiri, ”Twilight – Breaking Dawn 1”. Meneceu adoarme în timpul filmului, dar eu și Promy rezistăm eroic până la sfârșit. S-a făcut iar patru dimineața, iar Promy începe să-și pună întrebări dacă și-a valorificat timpul satisfăcător. Îl rog să nu se mai gândească. Locul ăsta nu e unul care să te predispună la așa ceva. Mai bine să-l ducă pe Meneceu la culcare, apoi să vină cu altcineva care să preia tura, poate Atlas, n-a mai fost de mult. Promy pleacă împreună cu Meneceu, iar eu rămân de pază, cu mâna încleștată pe sceptrul cu fulgerașe.

După nici zece minute, văd o ființă umanoidă în zona interzisă, înaintând implacabil spre tron. Am halucinații? N-am mai zărit pe nimeni de trei zile, credeam că toți sunt în Startar și că niciunul nu mai vrea să plece de acolo. Ființa umanoidă se apropie suspect de mult, așa încât îi văd îmbrăcămintea (clasică, olimpiană) și chiar fața (mai creol, cu părul șaten-roșcat, nu foarte înalt și solid, seamănă ciudat de mult cu Meneceu, doar că are barbă). Nu știu cine e. Îl avertizez verbal să se oprească și să se întoarcă, altfel voi folosi fulgerașele. Cum nu mă ascultă, ridic sceptrul și încep să arunc fulgerașe. În cele din urmă, pleacă, iar eu răsuflu ușurată pentru câteva secunde. În timp ce-l urmăresc cum se retrage, simt deodată gheare ascuțite, parcă metalice, înfigându-mi-se în spate. Fac o sforțare să mă întorc, cu sceptrul ridicat, aruncând întruna fulgerașe. Sceptrul e gata să-mi cadă, deși îl țin atât de strâns că am făcut deja febră musculară. Un ciclop! Face un pas înapoi când vede sceptrul și simte fulgerașele, dar, înainte să dispară, întinde o labă păroasă și-mi sfâșie pieptul cu ghearele, apoi se volatilizează.

Din fericire, Promy apare imediat cu Atlas, înainte de a apuca să-l strig. Îi explic ce s-a întâmplat, Promy mă felicită pentru reacția fermă, apoi verifică rănile, mă asigură că nu e nimic grav, mă unge cu cremă cu ambrozie și nectar de-a lui și mă trimite la culcare. Atlas se așează pe jos, lângă tron (că nu are loc) și începe să joace ”Plante vs. Zombie”. A doua zi, Promy mă întreabă din nou ce s-a-ntâmplat și mă roagă să-l las să se mai uite o dată la urmele ghearelor ciclopului. Ciudat! Nu doar că ciclopul avea gheare, dar acestea au lăsat parcă un mesaj, din păcate, prea șters, pe care nu-l poate descifra singur. O să-l cheme pe Bebe care, cu această ocazie, mă poate scana, să vadă dacă nu sunt și eu cumva intoxicată cu cine știe ce substanțe nocive. Ar putea să-mi preleveze sânge și să recurgă la analize de laborator obișnuite, dar asta durează. Bebe vine imediat și mai întâi mă scanează: totul e în regulă, pot să stau liniștită. Apoi, detectează mesajul, îl intensifică și-l luminează astfel încât să fie vizibil. Promy a avut dreptate, e un mesaj, ba chiar mai multe: pe spate, ”Ce căutași aici, olteanca lui Dracula? Cară-te!” (în română) și ”Your time is running out!” (în engleză), iar pe piept, ”vacă proastă” (în greaca veche, câte un cuvânt pe fiecare sân - βοῦς & ἀμαθής). Uau, un mesaj destul de subtil și de targetat, un avertisment și pentru Promy, nu doar pentru mine. ”Casa de copii Olimp nu e acasă!”.

Pentru o clipă, Promy se întunecă la față și capătă iar mutra acră de Harry Potter. Își ia iPhone-ul și mă roagă să verificăm în baza de date tridimensională persoanele rămase afară din Startar, inclusiv pe titanii din familia lui, proaspăt eliberați, poate reușim să identificăm agresorul. Când îl văd pe titanul mai slăbuț și mai tras la față (doar a stat mult în Tartar), cu barbă și care seamănă cu Meneceu, tresar ca electrocutată. Nu mai încape îndoială, el e! Cronos sau, mai exact... nenea Cronos, unchiul lui Promy, ăla care și-a devorat copiii ca să nu-i ia tronul. Bebe îi aruncă lui Promy privirea lui ironic-superioară ca de la houyhnhnm la yahoo, iar Promy se ia cu mâinile de cap. Atâta ne mai lipsea: să-l avem acum adversar pe nenea Cronos, parcă nu era destul că ne făcea de rușine cu purtarea lui de căpcăun. Cronos e isteț, abil, înșelător și foarte fluctuant (de-aia e și stăpânul timpului). A asimilat în câteva zile cunoștințe de IT la un nivel aproape de Promy. Îi place să întindă capcane, să vâneze, să facă farse, are un spirit ludic, investigator și-și bagă nasul peste tot la fel ca Promy, asta e moștenire genetică. Mai mult, e capabil de orice. Aici nu mai seamănă cu Promy. Și nici nu împărtășește dragostea lui Promy față de muritori, ba dimpotrivă. În fața lui Cronos, nu trebuie să dăm dovadă de slăbiciune, încă și mai mult decât în fața zeilor.

– Trebuie să apărăm tronul din Olimp, să-l sfidăm pe nenea Cronos și, în același timp, să comunicăm clar și consecvent poziția noastră favorabilă muritorilor și reformei, spune Promy, suflându-și bretonul. Din păcate, avem și noi, titanii, talibanii noștri. Nu că mănâncă coaie, dar pot să ne înghită pe toți dintr-o suflare. Nenea Cronos n-are milă nici de bebeluși, doar și i-a devorat pe ai lui fără să clipească. Și cred că zeii jubilează acum, că sunt conflicte chiar între noi, titanii. Și când te gândești că tocmai noi l-am eliberat din Tartar! Ce răsplată! Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. I-am dat drumul nemernicului ăstuia din Tartar cu toate că știam că e capabil de orice și că se poate întoarce oricând împotriva noastră. Îmi reproșez asta acum. Nici nu înțeleg cum a atras ciclopii de partea sa, înainte ciclopii au luptat de partea zeilor, contra titanilor, poate i-a captat cu noul iPhone 8, al meu s-o fi perimat deja. Avansul tehnologic cred că e acum de partea lui, ce întorsătură! E un șmecher și jumătate, ne întrece pe mine și pe Hermes la un loc. Ia te uită cum ni s-au dat peste cap toate planurile din nou! Iar îmi număr minutele și secundele? Dar nu renunțăm, vom continua să ne facem planuri. Singura șansă e să ne ținem ferm pe poziție, folosind toate mijloacele... admise. Tu trebuie să-ți reiei paza, instalată pe Mytikas, în Olimp. Pregătită să-ți reiei locul pe tron, măcar să facă spume nenea Cronos?

– Nu știu, Promy!

– Păi, eu zic să te instalezi comod pe tron, pe Mytikas, chiar cu riscul de a trece de la filme siropoase cu vampiri la telenovele ca Madam Hera! Să-i arătăm lui nenea Cronos că pe tronul din Olimp poate să stea... și, sincer, chiar are mai mult dreptul (comparativ cu nenorociții și ticăloșii ăștia, inclusiv din familie)... o femeie, muritoare, olteancă de-a lui Dracula, golancă, ciumpalacă și teroristă pe deasupra! Eu sunt mândru de tine și sunt alături de tine. Îl voi urmări permanent pe nenea Cronos, am capacitățile tehnologice necesare, va fi filat în continuu și înregistrat, oricâte măsuri de precauție și-ar lua. O să-l luăm și pe Atlas cu noi la pază, el e mai puternic decât Her și îi dăm jocul video ca să nu se plictisească. La nevoie, apelăm și la Her, cred că a rămas ”prietena” mea în străfundul sufletului. Iar Bebe ne va monitoriza pe toți non-stop (chiar dacă acum supervizează și ancheta din Startar). Bine că Bebe era negru deja când a venit, altfel se înnegrea în Olimp într-o oră și mă înjura pe mine.

Îi strâng mâna lui Promy: e fierbinte și umedă acum. Nu vreau ca ea să înghețe în Tartar sau pe Elbrus. Vreau ca Promy și Meneceu să trăiască, să nu mai fie în lanțuri, scuipați, sfâșiați și umiliți, să respire, să se bucure (fie și de o plăcintă cu vișine de la mama), să ciocnească un pahar de vin sau de nectar cu ai lor acasă, să se uite noaptea la cei dragi cum dorm (lui Promy îi place la nebunie asta), să țină în brațe femei, fie și pe afurisitele de secretare asiatice! E ca și cum aș vrea ca Bebe să fie alb din nou. În ce mă privește, mă voi ține cu dinții de tronul de pe Mytikas, mă voi lega de el (până la alegeri), îl voi apăra cu disperare, cu sângele meu dacă trebuie. La urma urmei, sunt o olteancă ciumpalacă, golancă și teroristă, urmașă a lui Dracula. ”Pe-aici nu se trece!”

– Ce nu fac eu pentru tine, Promy? Nu doar că mă lupt cu tot Olimpul și, mai nou, cu... nenea Cronos al tău, dar o să mă tâmpesc complet pe tronul ăla, chiar că ajung la telenovele.

– Ce nu fac eu pentru tine, Ile? Uite, mă fac și Big Brother acum pe bune, din dragoste pentru tine și pentru Olimp.

Așadar, îl luăm pe Atlas cu noi și plecăm din nou pe Olimp să stăm de pază. Eu pun filmul ”Twilight Breaking Dawn 2” pe căști, ca să nu-l deranjez pe Promy. E clar, de data asta mă voi uita singură: Atlas vrea să joace jocul video ”Plante vs. Zombie”, iar Promy trebuie să se concentreze să-l găsească pe nenea Cronos. Atlas e atât de absorbit de joc că nu aude nici dacă urli la el sau îl zgâlțâi. Am permisiune de la Promy să folosesc fulgerașele să-l trezesc la nevoie. Pe cât de insensibil (nereceptiv) e Atlas, pe atât de delicat e fra-su, Promy atât fizic, cât și sufletește. Are o acuitate perceptivă uluitoare: poate recepta cel mai mic zgomot, cel mai delicat miros, cea mai fină schimbare de nuanțe, dar și cea mai ușoară tristețe sau melancolie.

Așezat pe jos, lângă tron, pe o saltea, Promy se pregătește să-l intercepteze pe nenea Cronos. Începe surâzând cu ”Salut, Obama! Ai citit deja pe mail sau pe Facebook că mama lui Ile a făcut plăcintă cu vișine și că lui Meneceu i-a plăcut foarte mult, că tu știi că eu nu mănânc asemenea porcării, doar nectar, ambrozie și Maretti! Vrei și tu un pic de plăcintă cu vișine? Nu știu dacă meriți. Ajung imediat la tine să te servesc personal, cu nenea Cronos am ceva de furcă, ai cumva vreo sugestie?” Promy se chinuie să-l găsească pe Cronos, dar intervin mereu blocaje. Cronos parcă se joacă cu noi. La un moment dat, îl detectează pe Cronos în infern, în Startar, dar îl pierde în câteva secunde. ”Afurisita de tehnologie! Se întoarce împotriva mea, îmi scapă de sub control”. Își suflă bretonul cu furie, îi tremură buzele, bărbia și mâinile, e alb ca varul la față, încordat, iar corpul îi e acoperit de o sudoare rece. Nu reușește să treacă de filtre, blocaje și scuturi, oricât s-ar strădui, dar continuă. Nu-i asta toată filosofia până la urmă: să mergi mai departe, indiferent ce s-ar întâmpla? ”There must be an answer / Let it be” Beatles – Let It Be

După-amiază, Promy pleacă să vorbească cu Bebe și Chiron, să se intereseze de avansarea anchetei și să caute sugestii pentru spargerea blocajelor lui Cronos. După două ore, îl chem pe Promy. Necontactabil. Să o sun pe secretara asiatică? Mai încerc, dar fără rezultat. Intru și eu în panică și nu e bine. Mi-e teamă pentru Promy, e la marginea prăpastiei. Dar poate va sări peste ea. Parkour. E un ”sport” la modă. Deocamdată o să aștept, poate dă el un semn curând. Nu mi-a zis chiar el că trebuie să învăț să am răbdare?

Seara, ajung pe Mytikas, în Olimp Bebe cu Her, Rocinante și Pegas. Surpriză: Rocinante zboară. Bebe i-a dăruit o pereche de aripi ca să poată zbura cu Pegas. I s-au cam aprins călcâiele... copitele după Pegas. Nu-mi vine să cred că zboară. Doar că are mania vitezei, la fel ca și Pegas. Cu acordul lui Her (”stăpân” interimar până la alegeri), Bebe instalează scuturi mentale și energetice și în Olimp, pe Mytikas, astfel încât nimic să nu mai fie interceptat/înregistrat și numai noi să avem acces. De ce nu existau până acum? Păi, nu erau legale. Doar cu acordul explicit al lui Her se poate lua o decizie privind Olimpul și tronul. Măcar în problemele importante să respectăm legea.

Apoi mergem acasă la Promy, la ședință. Ce bine, Promy e acolo! Îmi făcusem atâtea griji. Stă la masă încruntat, cu corpul contorsionat bizar, așa că Alex îi amintește de fața de Harry Potter și de ”zâmbetul fals-autentic american”. Dar Promy nu-și mai găsește ”smiling face”-ul. Poate că nenea Cronos i l-a înghițit. Nenea Cronos l-a devansat deja sub toate aspectele (mental și tehnologic), pregătește probabil superoferte pentru cei din Startar, nu doar pentru ciclopi, inclusiv noul iPhone 8. Nu a reușit să-l detecteze și poate n-o s-o facă niciodată. Mai încearcă totuși. Îmi cere scuze: nu putea să vorbească, era cu Bebe, Chiron, apoi cu părinții și, la urma urmei, nu e întotdeauna indicat să simt ce simte el.  Nici pentru el, nici pentru mine. Poate că nu sunt pregătită, ori el nu e, ori nu e momentul. Acum puteam fi și interceptați. Aici acasă au fost amplasate scuturi energetice, pe muntele Olimp nu erau. Acum sunt.

Bebe ne privește cu o ușoară condescendență. Doar ușoară. E aproape prietenos. Ne încurajează să găsim soluții, el ne susține. Nu vrea să ne spună dacă l-a scanat bio-chimic și mental pe Cronos și știe acum lista ingredientelor din sânge sau din gânduri. Și astea se schimbă, oricum, mereu. Mai ales în cazul lui Cronos care e foarte alunecos și flexibil. Inspirat poate de propria experiență, Promy propune să-l provocăm pe Cronos astfel încât să-l aducem pe marginea prăpastiei, folosind psihologia titanilor. Ce ar fi insuportabil pentru el?

– Uite, de exemplu, ce a fost insuportabil pentru tine, Mene, în închisoare?

Meneceu se înroșește și tace îndelung. Apoi spune cu glas scăzut, înecându-se și tușind:

– Nimic nu e insuportabil.

– Da, asta o spune și Malraux, singurul lucru insuportabil e că nimic nu e insuportabil, totuși... insistă Promy cu glas întretăiat.

– Păi, pentru un titan (din familia noastră îndeosebi) sunt foarte greu de suportat lanțurile și pironul, Promy, tu știi, zice Meneceu.

Promy se contorsionează și mai puternic și îi strânge mâna spasmodic lui Meneceu, aproape să i-o rupă. Apoi, își revine brusc și continuă tot mai hotărât:

– OK, Chiron o să îl aresteze pe nenea Ocean, fratele mai mare al lui nenea Cronos, la care chiar ține... pentru tolerarea exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice de pildă, nu știu, orice, îl punem în lanțuri cu un piron simulat, iar nenea Cronos va fi nevoit să spargă scutul închisorii ca să-l salveze și așa va exista pretextul legal să fie arestat. A dat deja târcoale închisorii, e curios, se gândește poate și la alte oferte mai tentante pentru zei și arde de nerăbdare să-și încerce forțele cu scutul.

– Voi slăbi și eu puțin scutul atunci când Cronos va ataca. Vreau să-l ajut, mi-e milă de el, spune Bebe. Până atunci, Promy, poate reușești să-l detectezi. Dacă nu, măcar îl înfurii și-l obosești un pic. În același timp, toți vom încerca pe diferite căi să-l extenuăm și să-l aducem pe Cronos la exasperare, să comită o greșeală gravă.  Uite, de pildă, Her... sper că vei interzice și mai multe lucruri, fie și pentru 3 zile...

– O, da, abia aștept, zice Her râzând. De exemplu, să nu poată să deschidă laborator/centru de cercetare fără licență de la Promy și să-și facă analizele zi de zi la laborator la Promy. Apoi, pe lângă pizza, ketchup și snackuri, vor fi interzise gogoașele ”înfuriate”, pateurile cu brânză, shaorma, iar rațiile de ambrozie și nectar vor fi reduse (că-s nocive pentru sănătate și e criză). Mai mult, e interzis consumul propriilor copii (pentru consumul copiilor compatrioților se va plăti o amendă foarte mare) și, de asemenea, interzisă violarea nimfelor minore. A, și interzisă viteza... ba nu, interzisă circulația complet, că riscul de accidente e prea mare. O să fiu aproape la fel de iubit ca Promy, iar Promy însuși o să organizeze proteste la mine la palat, ha-ha-ha!

– Cum, Her, ai înnebunit de tot? sare Promy. Interzisă circulația și pe sus în zbor, și pe jos cu mijloace de transport (fie și o tricicletă) sau cu picioarele, și pe apă, și sub pământ?

– Da, Promy, exact, riscul de accidente e prea mare.

– Nu se poate, Her. În cazul ăsta, olimpienii, inclusiv tu nu se vor putea deplasa decât prin parkour: prin sărituri de pe un munte/stâncă/palat pe altul, iar asta va spori numărul accidentelor. Cei mai norocoși vor ajunge șchiopi ca Hefaistos.

– Ba nu, Promy, accidentele se vor reduce.

– Ba vor crește. Facem pariu pe un pachet de Maretti, interzis evident, Her?

– Bine, Promy, te sparg. 

– Vezi că mai am un pic și o să-ți compun o ”Odă pentru Kim Jong Her” să mă ții minte.

Promy râde iar. Din păcate, îi îngheață râsul curând. Cronos devine din ce în ce mai puternic de la o secundă la alta, în două-trei zile ar putea ajunge pe altă planetă sau în alte dimensiuni, poate chiar pe Gliese, iar obsesia lui pentru control e tot mai mare. Promy nu a reușit încă să-l detecteze, dar continuă eforturile. E foarte dificil pentru că are niște programe de tip malware (mereu altele) care atacă, virusează și dezintegrează aproape instantaneu orice soft de detecție, iar apoi se autoneutralizează. De fiecare dată, apar alte astfel de programe, mereu noi și năucitoare pentru Promy. Nu poate să detecteze niciun pattern comun, nu există niciun model recurent, nicio amprentă personală. Și nu poate învinge softul de distrugere sub nicio formă, oricât s-ar strădui.

Dar poate că tocmai în asta constă stilul lui Cronos. După nenumărate încercări eșuate, când e pe punctul de a exploda, Promy realizează: dacă, în loc să se lupte disperat și absurd și să fie distrus întotdeauna, ar apela la altă tactică? Pur și simplu, să lase softul de tip malware să-i facă praf – aparent sau nu – softul de detecție, să-l convingă că e distrus, să aștepte ca programul lui Cronos să se autodezintegreze, iar apoi să resusciteze propriul soft, să atace brusc și să-l localizeze pe ”nenea”? Moarte și reînviere. (Auto)devorare. E mai în spiritul lui Cronos. Așa poate va învinge timpul. După două nopți și două zile de eforturi continue, Promy, palid, dar cu ochii strălucitori ca niște supernove, vine să ne anunțe că a reușit. A atacat, programul lui Cronos l-a ”ucis”, mai exact Promy s-a prefăcut ”mort” în mod foarte credibil, softul lui ”nenea” s-a autoanihilat, Promy a ”înviat”, a revenit și a câștigat. Cronos bântuia pe undeva prin Patagonia: poate căuta oase de dinozauri, titanii au gusturi mai excentrice. Yeah! ”We are the champions!” Queen – We Are the Champions . Promy e obosit, dar fericit. Dar și Cronos e extenuat și îl știe acum de adversar redutabil pe Promy, exact cum ne-am dorit.

– Sunt oboshit, suspină Promy.

Se așează cu picioarele pe masă și se întinde un pic. Tot timpul are impresia că nu are loc (la București se plânge și că nu-i încape scula în baie). Parcă totul îl strânge, îl apasă, îl sufocă. Obsesia lanțurilor și nevoia de a compensa?

– Obosit? Credeam că titanii nu obosesc niciodată, spune Bebe, aruncându-i lui Promy o privire caldă, protectoare, aproape părintească. Tocmai vroiam să-ți mai dau o mică sarcină, nimica toată pentru tine, Promy.

– Vai, Bebe, și tu mă chinuiești? Lasă-mă să respir o secundă.

– Nu, nu eu te chinuiesc, Promy. De data asta a fost chiar unchiul tău, nenea Cronos. Eu nu sunt Știi tu cine, nenea sau vreo muritoare enervantă, cu pretenții exagerate. Sunt un houyhnhnm. Și-așa m-am făcut destul de râs până acum. Toată lumea se întreabă: ”Ce mai caută și calu’ ăsta aici?”. Încă o dovadă pentru ei că Promy iubește mai mult animalele și muritorii decât zeii și chiar titanii. Iar aerul de aici e aproape irespirabil. Dar vreau să te ajut, chiar dacă asta îți depășește capacitatea de înțelegere. Așa că te rog să mă asculți. Totul merge perfect, nenea Cronos e pe cale să cedeze și să cadă în capcană. Vreau să-l arestăm mâine seară, așa că ne vom asigura că am pregătit totul cum se cuvine, cum îți place și ție, de altfel. Uite, acum, în seara asta, vreau să-ți instalezi un scut mental și să-l lași pe nenea Cronos să ți-l spargă. Nu imediat, în circa o oră, trebuie să te lupți cu el, să fie convingător. Să-l lași să-ți citească gândurile și viitorul... care ne interesează pe noi: până la arestarea lui Ocean inclusiv, fără restul, doar n-o să ne deconspirăm. Și mai bagi unu-două gânduri de putere, doar ești obsedat de control, Promy și vrei să-ți iei partea ta de ciolan... dacă nu pe tot. De-aia îl arestezi pe Ocean... nenea Ocean. Cred că poți fi credibil, ai talent dramatic... chiar și în softuri. Dacă nu știi cum să-ți izolezi gândurile și să arăți doar ce ne interesează pe noi, îți arăt eu imediat. Tu prinzi repede și reții pe termen lung, am văzut. Și te concentrezi bine. Eventual, mă voi conecta cu tine, la nevoie, și te voi ajuta să direcționezi fluxul gândurilor, păstrându-mi invizibilitatea pentru Cronos. După aia, nenea Cronos, fericit că te-a învins pe tine și că-ți știe intențiie, își va încerca puterile cu mine. Vom lupta până la răsăritul soarelui sau până la prânz, apoi o să-i permit și eu să-mi spargă scutul și să vadă același lucru. Minunat! Nenea Cronos va crede în planul nostru (mai ales dacă vede două versiuni similare), va fi și mai ahtiat după ciolan, se va simți mai puternic, mai sigur pe el și mai decis să acționeze: să ajungă în Startar și să dezactiveze scutul de la închisoare. Chiar dacă va fi epuizat. Titanii nu renunță niciodată, nu? Propria lui siguranță de sine, beția succesului, curiozitatea morbidă, dorința disperată de control și surmenajul îl vor pierde. Sunt convins.

– Vai, Bebe, m-ai șocat iar, nu știam că unicornii houyhnhnmi pot fi așa de machiavelici!

– Cine vorbea, Big Brother! zice, Bebe făcându-i cu ochiul lui Promy.

Un ochi albastru fosforescent ca al extratereștrilor rebeli de pe Dune ori precum coralul din presse-papier-ul de pe Gliese.