UNIȚI, SALVĂM ROȘIA MONTANA!

Povestea cu Roșia Montana e veche din anii ’90, dar destul de controversată. Eu una citisem de-a lungul timpului articole mai curând favorabile proiectului inițiat de RMCG în ”Capital” (ex. Tot ce trebuie să ştii despre proiectul minier de la Roşia Montană ) și chiar ascultasem acum câțiva ani opinia de expert a unei cunoștințe de la Ministerul Mediului, persoană serioasă, competentă și incoruptibilă care fusese la început contra exploatării miniere de la Roșia Montana, iar ulterior pro, după o vizită pe teren (care-i dezvăluise mizeria șocantă a oamenilor de acolo, lipsa lor de perspective în afara locurilor de muncă oferite de RMCG, precum și tehnologiile performante de neutralizare a cianurii, văzute direct, la fața locului).

M-am decis, totuși, să particip la protestele de stopare a proiectului ”Roșia Montana” după ce am citit (relativ recent) raportul Academiei Române, defavorabil inițierii exploatării miniere din motive de afectare a patrimoniului cultural-istoric (ex. zona arheologică Alburnus Maior, comunitatea Roșia Montana veche de 2000 de ani) și a dezvoltării durabile (problemele (reale!) ale populației locale care se zbate în sărăcie, fără perspective de viitor, pe termen mediu și lung, în loc să se rezolve, se vor agrava). Roșia Montana se va confrunta cu probleme de mediu, și ele la fel de reale ca cele curente ale populației din zonă: poluarea (pătrunderea cianurii în pânza freatică, indiferent de neutralizarea cianurilor, potențialul poluant al apei reziduale separate în iazul de decantare), riscuri de microseisme care sunt nocive pentru structura clădirilor din vecinătatea carierei etc. Mai mult, se constată și alte aspecte negative: lipsa de garanții pentru barajul construit din rocă sterilă din apropierea orașului Abrud (care, în cele mai pesimiste scenarii, ar putea ceda, în urma volumelor mari de steril acumulate în spatele său, iar orașe mari ca Alba Iulia, Deva, Arad ar putea fi în pericol), organizare/planificare defectuoasă a extracției și procesării, chiar în ce privește gestionarea deșeurilor (care ar putea contribui la o poluare suplimentară), încălcarea convențiilor europene de mediu și absența unei evaluări comparative efectuate de institutele de specialitate (ex. Institutul Geologic al României) etc. Raportul Academiei Române este elocvent, bine structurat și apreciază că pe ansamblu: ”Beneficiile economice directe ale Statului Român, rezultate din redevenţele de 4 % asupra exploatării şi diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele negative ale proiectului.” (pct. 15) Analiza Academiei Romane - riscuri privind mediul si dezvoltarea durabila a zonei Rosia Montana .

Atitudinea politicienilor a fost și ea una oscilantă, iresponsabiă. De pildă, premierul Ponta, dottore Copy-Paste a trecut de la contra la pro, apoi iar la contra, uneori chiar pro-contra (nu sunt de acord cu proiectul, dar va fi un dezastru dacă nu se va face) și tot așa, însă nu mă mai miră nimic la veverița Scrat din ”Ice Age” care face totul praf cu zâmbetul pe buze și o privire inocentă de cățeluș, numai să prindă ghinda... osul, diploma sau șpăguța. Sigur, contează locurile de muncă, populația din zonă este realmente într-o situație disperată, fără perspective, aurul se exploatează numai cu cianuri (nu există alte metode de extracție), tehnologiile de neutralizare a cianurii sunt performante. Dar la noi, se știe, tehnologiilor de calitate le corespunde munca de calitate, sunt mulți profesioniști gen Dorel, cum a spus și Sorin Ioniță la un talk-show despre Roșia Montana Făcut de Dorel. Despre nepăsarea la români . Iar economia României nu stă în locurile de muncă oferite de RMCG (care se vor diminua în timp), a recunoscut-o și Băsescu ( Băsescu: Soros a renunţat la Roşia Montană. Nu este adevărat că el e în spatele ONG-urilor ). Indiferent de avantajele mai mult sau mai puțin aparente, trebuie să gândim pe termen mediu și lung, să dezbatem, să analizăm și să ne implicăm pentru a mai exista un viitor (inclusiv al celor din Roșia Montana). Tăcerea poate fi cumpărată cu aur, dar viitorul nu poate fi câștigat decât prin proteste. De aceea, mi-am și scris pe pancarte, la manifestație:

”TĂCEREA E DE AUR. PROTESTUL E DE VIITOR”.

La protestele din Piața Universitățiii, eu am participat cu pancarte și sloganuri inspirate din proverbele românești: ”Tăcerea e de aur. Protestul e de viitor”, ”Nu da Roșia Montană din mână / Pe cianura de pe gard”, ”Când guvernu’ nu-i acasă, / joacă RMCG pe masă” și ”MineRÂTul e brățară de aur” (cu o poză cu cătușe... din aur, normal). Lumea din Piață era pestriță (asta și datorită umbrelelor colorate ca steagul național). Unii fluturau steagul României ca și mine. Predominau tinerii, atmosfera era încinsă (deși ploua), iar Piața Universității vuia nu prin sloganurile scandate, ci datorită fluierelor și peturilor lovite ritmic, sistematic. Se scanda puțin, doar sloganul emblematic al protestelor de până acum: ”Uniți, salvăm Roșia Montana!”, un îndemn, din nou, la solidaritate și implicare. Mă uitam în jur ca să mă feresc de eventualele persoane care împart pizza și/sau ceai protestatarilor ca la manifestațiile din Piață din 2012, nu cumva să aflu ulterior că sunt plătită cu o felie de pizza, cel puțin dintr-o ”anumită parte a presei”, căci mediatizarea e la noi întotdeauna corectă și echilibrată. Din fericire, n-a fost cazul. Apropo de mediatizare, pentru o informare cât mai puțin distorsionată, consultați surse alternative. De exemplu, imagini de la proteste, pancarte haioase, originale, cu poveștile lor puteți găsi și la ”Povestea pancartei”, realizată de Petru Leonte Povestea pancartei, episodul 1, Povestea pancartei, episodul 7 . Am inserat doar primul și ultimul episod. Telenovela continuă. Următorii intervievați, vedetele episodului, puteți fi voi.



Așa că, vorba Pieței Universității, ”Ieșiți din casă / Dacă vă pasă!” Cred că, oricum, până se va drumul la căldură, în casă e acum mai frig ca afară, așa că nu e mare diferență. Dacă nu vreți să muriți (altminteri glorios) de hipotermie acasă, ieșiți să vă încălzească atmosfera din Piața Universității! Iar până atunci semnați petiția adresată parlamentarilor români pentru a vota împotriva proiectului de lege, dacă nu ați făcut-o deja: Uniți, salvăm Roșia Montana! .