De Crăciun ne-am luat CONSPIrația de injustiție

Moș Spurcăciun de la USL ne-a adus cel mai frumos și mai inspirat cadou de sărbători: modificarea salutară a noului Cod Penal. Sau, parafrazând un vechi slogan al Revoluției (că și așa am sărbătorit 23 de ani de atunci), ”De Crăciun ne-am luat rația de libertate”, de Crăciun ne-am luat CONSPIRația de injustiție.

Într-o manieră conspirativă demnă de Brutus sau Lucrezia Borgia, parlamentul (mai exact, Camera Deputaților) s-a reunit noaptea târziu sub bagheta magică a lui Zgonea pentru a dezbate și propune amendamente la noul Cod Penal. Grație noilor propuneri, politicienii (parlamentari, Președinte, cu statutul schimbat, excluși din categoria funcționarilor publici) devin practic intangibili pentru DNA și anchetele anti-corupție, inaccesibili ca zeii olimpieni. Practic, DNA, ”fă-te că lucrezi”!

Președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea e un fel de consultant de imagine și life style al mai puțin conformistului coleg, Remus Cernea, pe care l-a apostrofat în repetate rânduri pentru că respectivul nu avea cămașă și cravată ( Zgonea te vrea tuns, rockere!) . Era cât pe-aci să suspende ședințele din acest motiv. Surprinzător, Zgonea e mare fan Pink Floyd, încă din adolescență. Urăște așa de mult Zidurile încât a dărâmat simbolic împreună cu Roger Waters Zidul din jurul Casei Poporului - Valeriu Zgonea şi Roger Waters au dărâmat zidul Parlamentului  (când a făcut-o (cu mult zel patriotic, de altfel), interesant, Zgonea nu purta cravată). Atunci de ce a organizat pe ascuns ședințe noaptea în Parlament pentru a ridica Zidul inexpugnabi al imunității absolute a politicienilor? Ce dovadă mai bună de deschidere, bunăvoință și transparență? Să-i cerem să-și dea demisia? Dacă nu pentru modificările aduse noului Cod Penal, măcar pentru că nu avea cravată când a dărâmat Zidul împreună cu Roger Waters.


De fiecare dată când descoperă o instituție cât de cât funcțională în România (și asta e ceva cu totul special care ar trebui încurajat și promovat... rara avis), clasa politică se înverșunează să o facă praf: nu e vorba doar de DNA, ci și de comasarea muzeelor Antipa, Muzeul Țăranului din România (MȚR) și Muzeul Satului. Reacțiile politicienilor sunt, ca întotdeauna, prompte și responsabile. Căcărău Antenescu s-a bâlbâit întâi că nu știa de noul Cod Penal și de întâlnirea conspirativă din Parlament, apoi că da, că e de acord, apoi că nu e (integral, cel puțin)(Declarații Antonescu ), iar Ponta Scrat Copy-Paste continuă seria dezastrelor, surâzător, calm și relaxat ca întotdeauna, atenționându-i pe cei care l-au tras de urechi pe bună dreptate (Ambasada SUA, Ambasada Olandei, Ambasada Marii Britanii, Comisia Europeană, Comisarul European pentru Justiție, Viviane Reding, ambasadorul american la OSCE, chiar și socialiștii europeni ai lui Ponta însuși, prin Hannes Swoboda etc.) să nu se mai bage și să-i blocheze drumul spre ghinda de aur (otrăvită, oricum, de cianURĂ). ”Să nu ne mai atragă atenţia niciodată! Nici Moscova nu o mai face”, spune halucinant Ponta: Declarații Ponta Chiar așa! Ce vă băgați? Cum vă permiteți? De ce vă luați în gură cu mine? Ce vă pasă vouă? Asta-i politica, ăsta-i șistemul, ce e corect, toată lumea face așa, o să vă obișnuiți.

Protestele din București au beneficiat de data asta și de ingrediente speciale, gen gaze lacrimogene, i-aș ruga pe politicieni să aducă și tancuri, bombe și gaze letale, ca să putem savura complet dragostea tandră și protectoare a conducătorilor noștri pentru popor. Mediatizarea a fost, ca de obicei, echilibrată și impecabilă: Antena 3 nu a observat nimic (deși carvana ei a fost scuipată), TVR e ocupată cu alegerea unui șef agreat de toți din USL (așa că nu a putut aloca mai mult de două minute la telejurnal pe 15 decembrie, fără comentarii), România TV, condusă de Sebastian Ghiță, apropiat al lui Ponta, nu a precizat motivele manifestațiilor (”rebeli fără cauză”, nu?). Jurnaliștii de la B1 TV au fost îmbrânciți de Jardarmerie. Realitatea a făcut iar gafe, un reporter i-a luat interviu unei jurnaliste protestatare cu care nu a căzut de acord asupra motivelor, iată ce spune ziarista respectivă: „Sunt jurnalist ca dumneavoastră, documentaţi-vă! Nu cerea nimeni demisia preşedintelui, se cere demisia Guvernului..."
Declarație jurnalistă protestatatară. 

Oricum, Realitatea a reușit performanța incredibilă de a nu mai omorî niciun protestatar. Deocamdată.


Încă o dată se demonstrează că realitatea mediatică e una construită, spectaculară, metonimică (parțială, selectivă, în acord cu interesele trustului și ale aliaților politici, inclusiv în cazul canalului public, din păcate), asta în cazul în care abordează subiectul și nu-l ignoră complet.
Cu alte cuvinte, în termenii lui Descartes, fan al Antenuțelor:
Vă condamn, deci gândesc.
Gândesc, deci exist.
Exist, chiar dacă nu apar la TV.


Dacă aveți timp, între două runde de shopping sau până vi se fac sarmalele, vă rog semnați petiția Avaaz:
Nimeni nu e mai presus de lege