Examen cu Big Brother (23): Ce spun supereroii nebuni, paranoici și masochiști, dar cu simțul umorului când reforma merge prost? ”Barzăcopilviezure!”

După cucerirea Olimpului și organizarea primelor alegeri libere, reforma continuă, atent monitorizată de Bebe inorogul. Mama lui Promy se ocupă de Constituție: s-a mutat parcă la palat și lucrează zi și noapte, sperăm să avem prima constituție din Olimp până la Crăciun, poate ne-o aduce moșul, dacă e eliberat de la NSA unde a descoperit Eric Cartman din ”South Park” că e ținut prizonier ( Let go, let gov – South Park ). Pandora răspunde de Startar și de relațiile din mediul acvatic, încearcă s-o atragă pe Amfitrita și s-o coopteze pentru realizarea unor proiecte de exlorare/exploatare a unor resurse energetice alternative, menite să asigure independența energetică a Olimpului. Her are în sarcină politicile în sfera alimentației publice, sportului și turismului, iar Promy – pe cele în domeniul sănătății, plus eventualele proiecte de dezvoltare a infrastructurii și de explorare/exploatare a resurselor energetice noi, în Marea Mediterană.

Deși Promy se jură pe noua Constituție că nu va afecta sub nicio formă mediul prin proiectele de infrastructură și cele de explorare/exploatare a resurselor energetice alternative, Olimpul vuiește de proteste. În fruntea protestelor, Apollo, normal, care coordonează deja zeci de ONG-uri și a băgat-o și pe sora lui, ecologistă din naștere, Artemis, zeița (încă) virgină a pădurilor și a vânătorii. La fel ca și sora lui, Apollo e ”God created ecologist”, ”natural born ecologist”, așadar foarte credibil. Ai vândut țara, Promy! Ai luat ambrozia și nectarul de la gura copiilor noștri! Ai intoxicat aerul, pământul și apa! Ai băgat în buzunare șpăgi de milioane! Vine sfârșitul lumii noastre. Vor fi cutremure de se va prăbuși Olimpul.

Infrastructura pune probleme chiar între Promy și Her. Mai țineți minte că Her dăduse o lege a circulației care ajungea la performanța de a o interzice complet și te obliga să faci parkour, adică sărituri de la un palat la altul peste prăpăstii, numere acrobatice pe care doar Her le putea executa!? Her este îngrozit de poluare, trafic greu, lipsa locurilor de parcare, accidente și distrugerea peisajului urbanistic, așa că ședințele de la palat continuă să fie tensionate, iar Her se ascunde la budă ore în șir, își sună prietenii pe iPhone 7 și-l bârfește pe Promy.

În curând, o să fie și la Olimp jde mii de proteste simultan, cum se întâmplă la București, în Piața Universității: contra exploatării cu cianuri, contra gazelor de șist, contra câinilor vagabonzi, contra taxei auto, contra derapajelor antidemocratice și anticonstituționale din justiție, contra rușilor care mai au pretenții în Basarabia, contra americanilor, NATO, FMI, BERD și Banca Mondială, pro-medici și profesori și anti-medici și profesori, pro-mineri și anti-mineri etc. Piața Universității nu are Ziduri: e largă, încăpătoare, oricine își găsește locul aici. Cu siguranță vor apărea și în Olimp câțiva care să urle cu spume la gură, indiferent de temă: ”Jos Băsescu! Jos dictatorul!”

Laboratorul e pe cale să dea faliment, nu a avut decât o singură clientă care și-a făcut analize: Mi Ko, prietena lui Mene, și asta pentru că e însărcinată. Promy personal îi face control ginecologic. Cu toate că are grețuri, Mi Ko mai poftește la hot dogs și la aripioare picante de la KFC: cu siguranță asta nu e carne, poate sta liniștită, o asigură Promy. Într-adevăr, meniul de la KFC nu se poate compara ca valoare nutrițională cu meniul anterior al lui Mi Ko din China: viermi, râme, gândaci și păianjeni. Promy poate demonstra simplu asta printr-un scan sau o analiză de laborator a ingredientelor. Personal, Promy urăște carnea, de-abia se atinge de souvlaki și asta numai când sunt invitați. Carnea îi provoacă scârbă: el nu prea e obișnuit să mănânce, ci să fie mâncat. Văzând-o pe Mi Ko cu meniu de la KFC, mușcând din aripioarele apetisante și lingându-și degetele lipicioase, am poftit și eu foarte tare la aripioare crocante cu sos de casă, Sweet Chilli de la Bibi, din Vamă. Sper că nu sunt însărcinată. În Olimp, orice e posibil.

Her are o nouă prietenă, o nereidă, dar deocamdată nu vrea să ne spună numele. De fiecare dată când vede burta lui Mi Ko, se face alb ca varul la față și îl apucă tremuratul. El, care trece cu sabia prin dragoni, hidre, lei, mistreți și iepe carnivore fără să clipească și aproape fără să-i observe, leșină dacă vede un test de sarcină pozitiv. Nu-i mai arde de copii după ce și i-a ucis pe-ai lui din vina lui Madame Hera, ingenios și liber aleasă zeița protectoare a familiei de către olimpieni. În loc să aibă compasiune pentru mămica lui Her, victimă a abuzurilor lui Știi Tu Cine, Hera a trimis nebunia să-i întunece mințile lui Her și să-l facă să-și omoare copiii. De-aceea, s-a dus Her la Euristeu, a acceptat să-i fie sclav și a făcut cele 12 munci: ca să ispășească păcatul acela înspăimântător. Și acum se simte vinovat. De atunci, nu mai vrea să audă de copii.

Acum, Her se consolează cu noua lege a alimentației publice: ar vrea din nou să interzică toate produsele de tip fast-food, dar Promy, Asclepios și Bebe, experți în medicină și nutriție, preferă să le suprataxeze, să aducă și bani la buget și să acopere gaura din Startar, închisoarea de unde nimeni nu vroia să plece.
– Ia uite, băi nene, cine îmi dă mie lecții de nutriție! Unu’ care mănâncă fân... ăăă... și titani! se înfurie Her și-și varsă nervii bombănindu-l pe Bebe.

Jill, blonda din ”Brazil”, în ciuda avertismentelor repetate ale lui Promy și Her, pleacă tot timpul de acasă, așa că ne îngrijorăm foarte tare din cauza ei. Se plimbă uneori cu tirul în Olimp. Tocmai aici, unde infrastructura e atât de dezvoltată! Ca să nu mai vorbim de mentalități! Parcă nu erau destul animalul negru, mare și cu coarne... corn, băiatul cu armura care-și ține mâna la ochi când apar nimfele, sirenele și nereidele, ca să n-o trădeze pe Dulcineea, fie și în gând și... eu, Madame Dezastru, golanca, ciumpalaca, terorista, trădătoarea și Vampi din țara lui Dracula. S-au adunat aici toți ciudații! Iar Jill este oficial conștiința mea. I-auzi, băi nene, conștiința mea blondă din ”Brazil” umblă cu tirul în Olimp. Iar Alex, intelectualul sofisticat și rafinat care l-a scuipat pe Știi Tu Cine și care ar fi putut da acum ceva prestanță ”găștii” de la putere, s-a săturat și el să se uite în ”Cutia neagră” sau în ”Cutia Pandorei” și apoi să fie resuscitat cu forța, așa că a plecat din Olimp înapoi în Israel și ulterior în State. Nu mai vrea să facă nici măcar citostatice, sperăm totuși să-l convingem să-și reia tratamentul.

După ce Mene s-a înduioșat și i-a dat lui Atlas un încărcător pentru consolă, nu l-am mai putut opri din joc, așa că a fost nevoie de o intervenție specială. Bebe a pătruns în mintea lui Atlas (ce-o fi aia nu știe nimeni exact), l-a iluminat, l-a ajutat să termine nivelul 4 la care se blocase, iar apoi Atlas a picat lat și acum doarme. Apropo de jocuri, Promy, după ce a văzut cât de stimulativ sexual poate fi jocul Minecraft pentru părinții copiilor de vârstă școlară în ”South Park” ( Informative Murder Porn – South Park ), s-a gândit serios să renunțe la politică și să se excite exclusiv cu Minecraft, colectând unelte, inventariindu-le și ridicând tot soiul de clădiri, inclusiv malluri. Și eu am anumite bănuieli că tot el e în spatele jocului ăsta constructiv: nu înțeleg de ce nu se mai uită copiii noștri la TV la chestii porno și/sau foarte violente, numai Al Gore e de vină.

Cum se apropie lansarea Startarului turistic și trebuie să completăm lista de invitați, ne gândim că n-ar strica să participe și personaje din mitologia germană. Pe unele le-am văzut chiar la festivalul ”George Enescu”, în ”Inelul nibelungilor”. Pe Wotan, stăpânul cerului, nu-l invităm, prea seamănă la intelect și rezultate cu Știi Tu Cine. Poate îi chemăm totuși pe Brunnhilde și pe Siegfried.

Promy își aprinde tacticos o havană, inspiră adânc și suflă rotocoale de fum, împreună cu șuvița din bretonul lung, franjurat, asimetric, îndreptat cu placa și care îi atârnă până la bărbie, își scarpină tâmpla stângă discret, fără să-și strice coafura, apoi spune pe un ton declamativ:
– Uite, știi ce zic eu cu Siegfried... porcul de Siegfried, hai să-i facem o invitație în Startar, că tot are părul încâlcit ca firele unui mop și habar n-are de trenduri, să se coafeze la cel mai tare beauty salon din univers. Poate îi facem și un abonament cu discount la sala de fitness, cu Her – antrenor personal, ei doi se vor înțelege. Seamănă și la fapte eroice, și la stil... mai exact absența lui. O să am eu grijă. Să ne lase nouă Siegfried aici ”Aurul Rinului”, inelul puterii și coiful ăla cu funcție de teleportare. Nici lui Dio (Dionysos) nu i-ar strica o vizită la coafor cu lațele alea și moaca aia de alcoolic...
– Dar lui Dio și lui Her le stă foarte bine așa. Doar ei mai au plete în Olimp și nu vreau să se schimbe.
– Taci, Ile! Habar n-ai, nu știi trendurile. Tu te pricepi exclusiv la coafat ”Cântărețe Chele”. Nu mai lucrezi în studii de piață și sondaje de opinie cu baze de date și rapoarte?
– Ba da, ocazional. Bine, dă-mi mie să coafez ”Cântărețele Chele”. Și pe unde intră Siegfried în Startar: pe poarta clasică, pe la Cerber sau prin gaura din Zid făcută de Bebe când v-a eliberat pe voi? Să-i spunem să-și ia la el prăjituri pentru Cerber? Eventual plăcintă cu vișine...
– Vai, Ile, normal că se intră pe la Cerber. Am astupat chiar eu gaura din zid.
– Cuuum?! Nu mai e gaura aia făcută de Bebe în Zidul infernului? Era super. Avea și o valoare simbolică, puteau să meargă copiii de titani, zei, nimfe, fauni și centauri în pelerinaj ca la Muzeul Holocaustului. Era o gaură în Zid, în ”The Wall”. Și semăna și cu gaura din steagul Revoluției din Decembrie de la noi. Îmi pare așa de rău!
– Care copii și ai cui?! Lasă, Ile, doar nu era să creadă lumea că a căzut un meteorit sau tocmai au avut loc atentatele de la 11 septembrie. E zonă turistică.

Eu mă îmbufnez, dar Promy îmi aruncă privirea rugătoare și înduioșătoare de cățeluș și apoi mă sărută ușor pe gât, să-mi treacă supărarea. Chiar regret dispariția gaurei din Zidul infernului, trebuia să rămână acolo ca mărturie. Parcă Promy fuge iar de memoria lui. Apropo de memorie, brusc, îmi vine o idee legată de invitați, dar mai întâi voi tatona terenul:
– Promy, tu mai știi de daci? Ți-i mai aduci aminte? zic eu ușor ezitant, dar privindu-l în ochi.
– Cine!?
– Dacii, mă, strămoșii românilor! Decebal, Burebista, viteazul rege Dapix și fiica lui Gebila... Sau îl știi numai pe Dracula ca Mi Ko?
– Du-te, mă, Ile, cu dacii tăi! Cine-și mai aduce aminte de daci?
– Băi, Promy, sunt unii care zic că dacii au inventat și piramidele, și templele și statuile voastre, și Marele Zid chinezesc, înaintea voastră! Și că latina, greaca și chineza se trag din dacă.

Promy e gata să scape paharul de vin de la Chiron din mână. Izbucnește într-un râs isteric, de se zgâlțâie scaunul și podeaua:
– Foarte tare, mai zi-mi povești din astea cu daci, sunt foarte amuzante, spune Promy, prăpădindu-se de râs.
– Păi, chiar nu știi?! ”Ză dacs cam from ză tracs”, cum explica răbdător și inspirat pe vremuri Iliescu, păcat că lumea nu a înțeles. De la tine aveam pretenții. Ți-am povestit și eu de Dapix, mă rog, de motanului lui taică-miu. Motanul ăla care se dădea în vânt după Topârceanu și știa ”Rapsodii de toamnă” pe dinafară. Își căuta cărțile în bibliotecă și întorcea paginile cărților singur, era disperat după Topârceanu.
– Băi, Ile, îmi pare rău, dar chiar nu-mi aduc aminte de daci. Spune-mi ceva în dacă, poate-mi împrospătez memoria.
– Păi, stai să mă gândesc, cred că nu sunt mai mult de 10-20 de cuvinte rămase. A: barză, copil, viezure.
– Uau: barză, copil, viezure, barză, copil, viezure, barză, copil, viezure... repetă Promy fascinat, de parcă ar fi în transă. Asta nu o s-o uit prea curând. Când o să vină momente grele și nu o să mai știu ce să spun (adică chiar acum 5 minute când m-ai întrebat de daci), că și eu trăiesc ca-n cercetarea ta de piață de azi până ieri, nu o să mai zic ”Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză” sau ”Supercalifragilistic”, ci ”barză, copil, viezure”. Cu asta chiar îi încurc pe toți.

Promy bea o gură de vin și apoi zâmbește mândru. Un surâs superior, omniscient de autentic olimpian ca Bebe. Repetă apoi o vreme încântat, parcă nevenindu-i să creadă: ”Barză, copil, viezure, barză, copil, vizeure, barzăcopilviezure, barzăcopilviezure”. Fericită de performanțele lui lingvistice, mnemotehnice și istorice, îl aplaud, îi strâng mâna și îl sărut dulce. Oops, mai aveam să-i dau o veste bună:
– A, Promy, știi că am mai descoperit un titan? Nu ați fost toți exterminați, vezi, uite și o veste bună!
– Ce-ai pățit, Ile? Ce-ai băut? Al-Cola?!
– Da, mă, pe bune, e adevărat.
– Crezi toate prostiile? Toate legendele? Nu cumva crezi și că oamenii au fost creați din țărână?
– Păi, tu n-ai făcut așa?
– Da, și iPhone 7 e făcut din țărână. Totul are la bază țărâna. Numai că acum mă aflu într-un impas creator.
– De ce?
– Nu mai găsesc țărână de calitate pe pământul ăsta poluat. Uite, dacă tu descoperi o palmă de țărână curată, necontaminată pe planeta asta, cred că o să iei premiul Nobel.
– Hm, nu prea cred că mă încumet la asta, nici pentru premiul Nobel. Dar, Promy, pe bune, chestia cu titanul e adevărată. Am citit în ziar, în ”Adevărul”. Scria că mai există un titan.
– Atunci se schimbă treaba. Normal că-i adevărat dacă scrie în ”Adevărul”. Cine?
– E un loser de succesuri. ”Are, are”... Miliarde! Și un suflet mare, de titan adevărat. Un geniu, un vizionar și un mare filantrop: George Soros.
– Unii cu succesurile, alții cu hapocalipsurile. Haida să vă ghicești baba Promida: dacă dai două milioane dă parai, îți ghicești dă succesuri, să moară mama, să moară tata, să moară soțu’, să moară și hamantu’, să moară și mătușa Tamara a lu’ Bombo să li moștenești pi tăți. Doar luna hasta super-ofertă! Dacă nu dai, îți ghicești numai dă hapocalipsuri ca la Al Gori, să hajungeți tăți El-Goli că hașa meritați și voi!

Într-o zi, cum Pandora are nevoie să-i verifice cineva contabilitatea (și ghiciți cine se pricepe la toate: Promy, nu?) și mai e puțin până la lansarea oficială a Startarului turistic, mă duc cu Promy iar în infern. M-am obișnuit, nu mai tresar ca altădată. Acum e destul de sigur, căci majoritatea olimpienilor se află în Tartarul nou (cu program de bibliotecă și mâncare bio obligatorie, în sfârșit, o pedeapsă reală pentru ei!).

Biroul Pandorei se află la ultimul etaj într-o clădire înaltă, futuristă, de sticlă. Pandora ne întâmpină zâmbind, îmbrăcată într-un taior albastru mini, cu un decolteu sexy și țăcănind din tocurile cui, foarte înalte. Din părul ei auriu, bogat, lung, prins la spate s-au desprins câteva șuvițe rebele care îi încadrează senzual fața ovală, de o perfecțiune clasică. Promy o privește vrăjit și înaintează ezitant spre biroul ei, dotat cu un scaun directorial ergonomic, uriaș, din piele albă și aranjat impecabil, cu dosarele în perfectă ordine. Miroase a parfum Channel no. 5, parcă inclusiv ficușii, azaleele, mapele de plastic, paharele și dosarele îl emană. Pandora bea un cappuccino cu aromă de ciocolată de la dozator, buzele ei pline au marcat ceașca argintie, filigranată cu rujul ei aprins, lăsând o urmă ca o petală de azalee.

Când Promy vine spre birou, Pandora își scoate sacoul și rămâne într-o bluziță albă, transparentă, cu un decolteu generos. Se așază apoi pe birou, în așa fel încât să i se muleze hainele și să i se remarce fundul bombat, ispititor și se apleacă ușor în față, pentru a-și pune în valoare sânii mari și apetisanți. Promy o privește pierdut, parcă a uitat de calculele contabile, dar face eforturi să-și revină: se uită pe fișiere cât ai clipi, de parcă le-ar scana. Nu e decât o eroare în calculele Pandorei, pe care Promy o corectează imediat. Ei, ar mai fi ceva de îndreptat la listele de participanți la lansare: conțin aproape numai invitați, fără invitate! Pandora vrea să se asigure, probabil, că va reuși să pună gheruța pe vreun invitat ilustru, în cazul (puțin probabil) în care a ratat pe cineva până acum. Epi închide ochii, ca de obicei. Dar lui Promy nu-i scapă nimic, așa că vom actualiza lista, adăugând... invitate.

La plecare, Pandora îl mângâie ușor pe păr, cu grijă să nu-i strice coafura (la care muncește minim o oră pe zi):
– Sper că nu ești supărat de chestia aia veche cu cutia!
– O, ba da. Nu te-ai uitat și tu puțin înainte! Păi, dacă nu era mall sau hypermarket acolo! Numai tu ești de vină. O să te exilez în Startar pentru totdeauna ca pedeapsă.
– Abia aștept! Nimeni nu vrea să mai plece din Startar. E locul potrivit pentru orice persoană la modă. Vedetele de la Hollywood sunt invidioase. Când începi shoppingul în Startar, pur și simplu nu te mai poți opri. Ile, nu te supăra că pun mâna pe Promy, sunt cumnata lui, nu se întâmplă nimic, spune Pandora, privindu-l lasciv cu ochii ei mari albaștri, coborându-și mâna spre pantaloni și continuând să-l mângâie.

Promy zâmbește încurcat, îi ia mâna discret, i-o sărută și i-o pune înapoi pe poșeta Vuitton. Apoi, din ce în ce mai roșu la față, spune cu glas înăbușit:
– I’m wanted. Sunt irezistibil. Pe toți îi excit. Asta-i politica, ăsta-i sistemul. Toată lumea m-a văzut gol, toată lumea pune mâna pe mine. E ca aia cu ”Puneți mâna pe Vasilică”, numai că eu aduc ghinion, râde Promy nervos, tremurând ușor.
– Lasă, Promy, uite, de-acum încolo să pună mâna pe tine numai gagicile, zâmbește Pandora, coborându-și din nou mâna pe fundul lui Promy.
– Nu chiar toate gagicile... unele ”e periculoase”, dându-i jos Pandorei mâna de pe fund și rânjind. Chiar aici simt un nivel ridicat de hormoni! Să scot scannerul sau mai bine alt instrument? O fi de la politică sau de la Antenuța? E și ea în zonă. În Zonă? Mă așteaptă în Camera din Zonă unde se împlinesc toate visele sau în Camera 101?
– Nu-ți mai face griji, te apăr eu la nevoie. Nu trebuie decât să strigi ”Help, Pando, help!”
– Păi, cred că o să accept: ești mai bună ca Atlas care nu se oprește niciodată din jocul video, nici dacă arunci în el cu fulgerașe.

Interesant, Antenuța s-a mai obișnuit cu Tartarul: după o scurtă grevă a foamei, acum mănâncă bio. Cel mai tare o deranjează că i-a fost ridicat iPhone 7 și că are acces la net numai o dată pe săptămână, așa că protestează vehement. Coiful ei (cu funcție de teleportare ca al Brunnhildei) este dezactivat, iar Antenuța nu dispune de condițiile tehnice necesare pentru a-l încărca și utiliza. Hm, la urma urmei, de unde are ea coiful ăsta și de ce stă tot timpul cu el pe cap? Dacă i-a furat chiar ea coiful Brunnhildei? Cred că așa se explică proveniența lui, dar poate că sunt paranoică. M-am molipsit de la Promy și Her. Indiferent de asta, Antenuța are tot ”temperatură mare între picioare”, încă o mai excită politica și oricând ar putea evada din închisoare. Ar putea șterpeli dispozitivul de teleportare al lui Promy de acasă și ar mai fi în stare să dea 10 lovituri de stat în timpul în care Promy își aranjează părul la baie. Și o să-l aresteze la rândul ei înainte ca el să apuce să-și termine coafura.

Și Mene a fost abordat de Pando, chiar de față cu Epi și cu Promy. Pando l-a invitat să-i demostreze că s-a refăcut și că are o forță titanică. Și asta, de preferință, după ce Promy i-a făcut sex oral. Poate așa Promy va avea o șansă în plus să moară de cancer de la sex oral (cum zicea Michael Douglas).

Cum Bebe junior e pe drum, vorbesc deseori cu Mene de copii și de viață. Mene m-a auzit că n-am cu ce plăti amărâta de asigurare privată și m-a întrebat ce-i aia. Apropo, n-am nicio șansă să primesc pensie de la stat: nu am lucrat prea mult cu carte de muncă și acum, după două demisii în semn de protest, nu mă mai angajează nimeni. Aș vrea eu să-mi dau a treia demisie în semn de protest! I-am explicat lui Mene cât de cât ce înseamnă o asigurare și l-am atenționat asupra excluderilor: orice accident din sport (de exemplu, de pe bicicletă sau role sau dacă te împușcă Bombo la vânătoare), orice accident auto, orice boală, sinuciderea și așa mai departe. Nu mai poți să te sinucizi ca Willy Loman, comisul voiajor și să încasezi banii pe asigurare! Regulile sunt stricte. Nu știu dacă intră la excluderi și dacă te împușcă cineva la o manifestație sau revoluție: nu e sinucidere, nu e accident. Sau poate fi interpretat? Trebuie verificat cu atenție, eventual împreună cu un avocat. Promy prinde și el frânturi din discuție și-i vine o idee. Ce-ar fi dacă și-ar asigura fundul lui apetisant, irezistibil, mereu în pericol? J. Lopez a făcut-o pentru 5 milioane de dollari. Fundul lui Promy merită, cu siguranță, mai mult.
– Dar, dottore El-Gol, să nu uiți că, indiferent de zona corpului, mușcătura de vampir intră la excluderi!
– Taci, Ile, nici curul tău nu e asigurat! Și, dacă rămâi cu mine, așa va fi mereu!
– Nu știu de ce, când sunt cu tine, chiar dacă am curul în pericol și neasigurat, mă simt totuși protejată. Tu ai grijă de sufletul meu.
– Da, dar să știi că, dacă mă întrebi pe mine, mie îmi place mai mult la tine curul decât sufletul.

Promy e, în continuare, foarte agitat și anxios, nu reușesc sub niciun chip să-l determin să respecte cele ”5 minute de liniște pe săptămână”: noaptea se sucește și se răsucește non-stop și dă din picioare de zbor chiar eu din pat, nu numai obiectele mai mult sau mai puțin de valoare. Cred că, dacă va continua așa, o să-i fac reclamație la palat. Am și eu dreptul la somn! Din păcate, nu doar situația din Olimp e foarte stresantă, ci și cea din familie. Într-o zi, în timp ce ducea gunoiul, Mene a simțit nu doar oboseala, dezgustul și disperarea lui Promy care se afla într-o scurtă grevă gol sub chador, ci și durerile lui de ficat. Și-a dat seama brusc că e conectat cu Promy într-un mod foarte subtil: nu doar că știe ce gândește el, dar și simte tot. Iar Promy la fel. Dacă vor împărtăși și de acum încolo senzațiile pe care le-au trăit până acum... Senzații tari, gratis.

De câteva luni, Promy poartă doar tricouri albe și blugi albaștri, pentru că, pe de o parte, seamănă cu uniformele și mă scot pe mine din sărite, iar, pe de altă parte, se distinge astfel de Steve Jobs care se îmbrăca exclusiv cu helancă neagră și blugi. Am găsit tricouri albe și acasă, la București, în Titan, unde nu încape nici coada pisicii: mi-a burdușit sertarele și dulapurile, le-a pus vrafuri pe jos și chiar pe birou. Cred că o să-i arunc toată colecția, că doar nu pot să donez așa ceva sau să le vând. Nu reușesc să-i scot tricoul nici când face terapia ”Bill & Monica”. Iar eu am început să am pretenții de arome, de pildă: îl provoc să-mi facă ceai de conifere cu rom cum beam eu la cabana Mălăiești în tabere, la liceu. Niciodată nu nimerește concentrația potrivită. Cred că ar fi trebuit să-i spun: rom cu ceai de conifere.

După nenumărate planuri și ajustări de modele, Mene a terminat casa lui Her, așa că mergem s-o vizităm: un turn de 7 etaje, modern, din sticlă reflectorizantă, cu un design dinamic și sus, pe acoperiș, cu o terasă plină de cactuși albaștri ca pe Gliese. ”Titanii au talent”, dar, din păcate, nu prea sunt lăsați să și-l pună în valoare. Reguli stricte la Her: fără alcool, fără pizza, fără țigări și... fără să stăm prea târziu, să-i stricăm somnul de frumusețe, că s-a săturat să-și piardă nopțile inutil. Toate camerele sunt de un alb imaculat, cu canapele din piele, paturi mari, acoperite cu cuverturi matlasate din puf de gâscă, parc-ar fi din reclama la bomboanele Raffaello. Obiectele decorative sunt foarte elegante și dispuse cu gust, iar oglinzile uriașe. Și, bineînțeles, nu lipsește o sală de sport ultraperformantă, dotată cu cele mai tari aparate. Spațiu și comfort ca pentru super-eroi, să nu se mai sufoce, săracii, după atâta trudă. O baie tot albă complet, cu o cadă imensă cu hidromasaj și jacuzzi, doar Her (ca și Promy) petrece mult timp la baie ca să se aranjeze sau să se relaxeze. Un pic de răsfăț nu strică, mai ales pentru ei care fac atâtea sacrificii.
– Mi-e dor de vechea mea casă, se plânge Her, în timp ce bea un suc bio de portocale roșii.
– Aia nici nu era casă, îți cădea în cap. Iar Mene ți-a făcut-o p-asta gratis. Ce ai, mă, ești masochist? sare Promy.
– Păi, dacă eu sunt masochist, tu ești paranoic complet, mi-ai scanat și sucul de la propria seră bio. Și buda.
– Iartă-mă, Her, cred că așa sunt toți super-eroii: paranoici și masochiști. A, și nebuni, bineînțeles. Bine că nu suntem și ciudați ca muritorii ăștia, ca Ile sau Don Quijote. Noi suntem doar nebuni, nu și ciudați. Ia să-i dăm lui Ile să facă o cercetare, să analizeze (și comparativ eventual) mitologiile din toate epocile, să vedem ce rezultate ies. Dar mai bine nu aruncăm banii pe așa ceva, că nu avem buget de cercetare și se observă cu ochiul liber.
– Mai bine aruncăm banii pe altceva, de pildă pe Startar, râde Her. Toți super-eroii sunt atât de cheltuitori? Sau numai ”prietena” mea? Uite, gaura aia din buget mi-a stricat cel mai rău somnul de frumusețe. Și acum am coșmaruri.
– Ăia nu sunt bani aruncați, sunt investiții.
– Promy, când ți-oi investi eu un pumn de zbori pe planeta SPP1001 fix la tăticuțu’ în brațe! Bine că super-eroii au simțul umorului! Cred că asta e cea mai mare calitate a lor.
– Așa e. Spune-mi... când ne-o prezinți pe noua ta prietenă, nereida, aia pe care o lași să-ți strice somnul de frumusețe?
– Păi, pe noua mea prietenă v-o prezint numai dacă îi vine ciclul!
– Barzăcopilviezure, barzăcopilviezure, barzăcopilviezure...