Poezii

      Poftă de Big Mac

Dacă stai cuminte

și nu mă superi,

o să-ți iau un smartphone cu Pokemon instalat și un Big Mac

la sosire,

mi-a spus tati.

Apoi, barca s-a răsturnat

și ne-am scufundat.

Însă, când am ajuns pe fundul Mediteranei,

părul meu s-a transformat în mătase verde de alge,

scheletul – într-unul de coral orange,

iar ochii au devenit două perle.

Acum stau liniștit

pe fundul Mediteranei

și aștept

ce mi-a promis tati.

Și, gândindu-mă la Big Mac,

salivez de poftă. 

      Cașcaval

Când eram mică, puteam rezista ore în șir

predicilor mătușă-mii, Nana,

pentru o bucățică de cașcaval,

de care nu vedeai la telejurnal,

nici în magazinele din epoca de aur,

unde erau rafturile goale,

iar vânzătoarele ciufute și urâcioase

mormăiau printre dinți ”n-avem”,

orice întrebai.

Încă mă dau în vânt după cașcaval,

chiar dacă îmi intră în cont și în farfurie mai greu

(și are prea multe grăsimi, nu e dietetic).

Iar cea mai frumoasă fantezie de moarte și înmormântare a mea

era să mor împușcată

(de un terorist / jihadist)

la o fabrică de brânzici,

strângând brânzicile pufoase și aromate în mâinile lipicioase,

complet îngropată în brânzici.

Această fantezie mi s-a părut o fiță și o sfidare

când am văzut câți refugiați se scufundă în Mediterana,

după ce au dat ultima bucățică de cașcaval de-al lor

pe un bilet de drum.

Însă, bizar, pe fundul Meditaranei,

când își fac selfie 

ori când vine la ei un delfin-fotoreporter,

zâmbesc pentru poză,

spunând ”cheese”.

  

      Spuma valurilor

Valurile mării,

albul ochilor unui orb,

albul ochilor unui profet orb ca Tiresias.

Valurile mării,

ceasurile topite ale lui Dali,

ieșire din timp,

moarte și reînviere pentru eternitate.

Valurile mării,

cântecul de sirenă al dragostei:

abandonată de prințul pe care-l iubea,

mica sirenă s-a aruncat în valuri

și s-a preschimbat în spumă.

Există, așadar,

o corelație între valuri și dragoste.

Până și Afrodiata, zeița dragostei

s-a născut din spuma valurilor.

Noi, restul, dintr-a balelor.