Poezii

      La fereastra următoare

Cu aripile șiroind de sânge,

clătinându-se,

fluturele zboară încet

spre o fereastră.

Se așază pe pervaz,

iar proprietarul îi spune:

ce vrei să demonstrezi?

E doar vopsea pe aripile tale,

și încă una ieftină.

E numai un show

și încă unul prost.

Am văzut altele mult mai tari.

Șterge-o!

La următoarea fereastră,

stăpânul casei îi zice:

Ce cauți aici?

Ești bolnav,

uite cum șiroiești de sânge!

O să-mi dai toate bolile și mie.

O să iau SIDA, cancer, ciumă și holeră de la tine.

Valea!

La a treia fereastră,

proprietarul îi spune:

pleacă de aici,

sângele tău curge peste tot

și-mi face mizerie.

Ești, oricum, un gunoi,

un vierme și un șobolan împuțit,

un bandit, un dușman al poporului,

un trădător și un terorist.

Așa-ți trebuie.

Și nu ar trebui să vorbesc cu tine.

Cară-te!

A patra fereastră e închisă.

Fluturele privește în jur rătăcit,

cu ochi mari și triști.

Și totuși, pleacă încet,

în zbor,

spre fereastra următoare.

     O urmă în zăpadă

Am zburat

cu aripile șiroind de sânge

și nimeni nu m-a observat,

nici măcar când sângele meu

curgea pe anvelopele lor de la autoturisme,

pe pervazul ferestrelor lor,

în bagaje,

în pantofii

sau pălăriile lor.

Acum zac împietrit

într-un sicriu de gheață

și singura mărturie

a zborului meu însângerat

e o urmă în zăpadă.

     O limbuță să ne lingem rănile

Dovadă ce mult iubește pastilele,

guru Guru,

mâța noastră,

nu vrea să ia niciuna 

și râcâie foliile de aluminiu de pe medicamentele mele,

scoate pilulele,

joacă fotbal cu ele,

mă driblează (ce să fac, nu mă pricep la fotbal),

se duce într-un colț strategic din holocătărie

și apoi aruncă mingiuța în tăvița ei cu nisip, printre răhăței.

Gol!

Spre deosebire de ea,

motanul Pesi (Piersicuță),

bolnav de ficat,

se dădea în vânt după pastile.

Lua și câte zece pilule odată

și apoi ne mulțumea,

lingându-ne din cap până-n picioare.

O limbuță aspră și lipicioasă,

să ne lingem rănile,

să le curățăm

și să le alinăm.

Apoi, după ce Pesi a devenit îngeraș cu mustăți și codiță,

am continuat să-i simt

limbuța aspră și lipicioasă

și am învățat de la el să ofer și eu

o limbuță pentru a ne linge rănile.

Și să vă zic ceva:

chiar acum mă linge pe picior,

deși i-am spus să ia loc în brațe

și, desigur, nu mă ascultă.