Examen cu Big Brother. Vol. 2. XXI. Ce facem cu mama și cu Beligan: îi decapităm că l-au ales pe Ponta sau îi trimitem la vot în diaspora?

Bine că am căutat pe net în Olimp, într-o seară, știrile din Românica și am văzut, cu această ocazie, apelul lui Ștefan cel Mare, că altfel, răvășită și epuizată de emoțiile festivalului (și ale lui Promy), aș fi uitat complet de alegerile prezidențiale din țară și nu m-aș fi prezentat la vot. Cum unii (hipsteri sau nu, cu tricouri și accesorii inscripționate ”mă piș pe el de vot”) refuză să voteze că așa e cool sau au oboshit să o facă la vârsta de 18 ani, după atâtea experiențe traumatizante, au apărut spoturi de motivare civică pentru a stimula participarea electoratului la alegerile prezidențiale de anul acesta. Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Dracula, tatăl nostru în persoană, rămași singuri, fără armată, ne cheamă cu toții să nu ne pișăm pe el de vot și să mergem să alegem președintele țării. Eu una nu mă piș pe el de vot: indiferent cât sunt de dezamăgită, când mă gândesc câți mor pentru dreptul la vot în alte părți și că, practic, democrația nu poate funcționa fără voturile noastre, mi se face rușine, mă târăsc până la cabina de vot și trântesc o ștampiluță pe partidul/personajul cel mai puțin toxic pentru Românica (în concepția mea). Promy a stat în balele și pișatul zeilor mii și mii de ani pentru ca noi să ne pișăm pe el de vot? Și mi-e teamă că, dacă nu mă duc, vine muma lui Ștefan cel Mare cu furcoiul după mine!

Hm, nu știu dacă apelul lui Ștefan cel Mare a funcționat, dar mulți din diaspora au vrut să voteze și, din păcate, n-au mai apucat, după ce guvernul a modificat amplasarea secțiilor de votare existente și nu a acceptat să suplimenteze numărul de secții (oricum insuficient). Au fost cozi ca-n vremea comunismului. Și numai Băsescu e de vină. În țara mea, Stracciatella (pe care mi-am instalat-o în cadă, umplând-o cu iaurt cu straciatella, pentru ca să fiu și eu la modă, căci în ziua de azi fiecare își face țară, pretutindeni pe glob) nu se întâmplă așa ceva, e totul impecabil organizat, observatorii OSCE pot confirma. Și să vedem dacă muma lui Ștefan cel Mare ar fi stat ore în șir pe drumuri, apoi la coadă, în frig și zloată, ca să pună o șampilă. I-ar fi înțepat frumușel cu furcoiul pe toți. Ce să mai vorbim de tatăl nostru, Dracula! Cred că el i-a inspirat pe cei din echipa de campanie a lui Ponta să arunce cu 58 de găini moarte în curtea contracandidatului său, Iohannis, la sediul ACL. Doar nu o fi fost părintele Arsenie Boca, guru lui Ponta (cu care acesta se identifică potrivit ”icoanelor” electorale), la originea acestui gest creștinesc.

Din nefericire, în această campanie, nu au lipsit atacurile la persoană, mizeriile de campanie negativă (ex. Iohannis nu e bun de președinte pentru că nu-i ”om complet” (n-are copii), e ”lucru”, neamț, protestant sau chiar traficant de copii). Dacă temele votului din diaspora (de mare actualitate), corupției, independenței justiției, plus unele aspecte economice (ținând mai curând de guvernare decât de președinție) au fost amplu discutate în dezbaterile TV dintre Ponta și Iohannis, tocmai subiectele legate de politica externă și afacerile europene (principala ocupație a președintelui), foarte fierbinți în contextul ascensiunii partidelor extremiste și tendințelor secesioniste în UE și al crizelor din Ucraina și din Orientul Mijlociu, nu au fost abordate corespunzător (la B1 TV – absență completă, iar la Realitatea TV (aproape la fel de amețită ca pe vremea când ”omora” protestatarii) – o singură întrebare referitoare la politica externă). 

În schimb, băsismul a rămas o temă de campanie. Cine nu e cu noi e cu Băsescu. Puțin surprinzător și contradictoriu pentru un președinte care ”unește” România ca Ponta. Sau România nu e pentru băsiști? Ponta nu vrea să fie și președintele lui Băsescu? Ori al băsiștilor? Iohannis, la rândul lui, și-a subminat imaginea de neamț ”serios”, omul ”lucrului bine făcut” și exponentul unei Românii ”normale”: a venit cu răspunsuri improvizate, a părut nepregătit, paralel cu subiectele (mai ales la Realitatea TV, dezbaterea de la B1 TV fiind mai echilibrată, iar Iohannis ceva mai ofensiv). Nu că ”veverița Scrat”-Ponta-”Copy Paste” ar fi capabilă să producă altceva serios în afară de atacuri grave la adresa democrației și statului de drept din România, cum au fost cele din 2012. Pentru mine una, Iohannis a devenit uman și și-a recâștigat demnitatea când a cântat prima strofă din imnul României, la provocarea jurnaliștilor și când a apărat discursul civilizat, în spiritul respectului față de adversar, cu orice riscuri: ”Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”.

Indiferent de prestație, cei doi candidați s-au acuzat reciproc de băsism: Ponta pe Iohannis fiindcă e aliat cu oamenii lui Băsescu (ex. Blaga, Videanu, MRU) și are stilul lui Băsescu, Iohannis pe Ponta pentru că a semnat pactul de coabitare cu Băsescu în calitate de premier, iar Băsescu l-a acceptat pe Ponta ca prim-ministru, nu pe Iohannis. Băsismul e încă de actualitate și naște reacții virulente la televizor. Pământul arde și băsiștii se piaptănă. În direct. Și numai Băsescu e de vină. Băsiștilor, treziți-vă!

Știe cineva, domnitorii din spotul de mobilizare la vot sunt și ei băsiști? Cine nu e cu noi e cu Băsescu, Ștefane! Îl întreb acum pe Promy:

– Promy, știi cumva, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Dracula, ăștia care ne îndeamnă să nu ne pișăm pe el de vot, sunt și ei băsiști ca Ponta și Iohannis?

– Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză. Nu comentez, nu mă cobor la nivelul ăsta.

– OK. Oricum, să știi, Promy, sunt mari șanse să iasă Ponta președinte. Mai am un pic și o să devin nostalgică de-a dictatorului Băsescu.

– Foarte bine. Uite, dacă mă vezi vreodată nostalgic de-al lui Știi Tu Cine, să-mi dai 1000 de pungi de gheață în cap. Pentru campania ”Ice Bucket”, desigur, adică probabil. Îndată ce mă trezesc, mă leg singur și-mi mănânc organele.

***

Pentru că au luptat eroic cu așa-zisa pasivitate românească și, în același timp, și-au învins sila și oboseala ca să voteze, românii din diaspora au fost premiați de autorități cu cozi, gaze lacrimogene (la Paris, Torino etc.) și indiferență. Acest lucru putea fi evitat (măcar într-o anumită măsură, ca să se convingă toți că autoritățile sunt de bună credință) dacă s-ar fi organizat noi secții de votare pentru românii din străinătate. BEC a lăsat să se înțeleagă că există obligația respectării numărului fix de secții (același din turul I și pentru turul II) doar acolo unde sistemul electoral funcționează pe baza listelor permanente, adică în țară, dar nu și în afara ei, unde se utilizează liste suplimentare. Chiar Comisia de la Veneția admitea derogări de la practica numărului fix de secții în cazuri speciale în care era necesară stimularea și/sau eficientizarea procesului de vot. Sau acum nu era nevoie?

Indiferent de asta, cum sistemul actual de vot prezintă deficiențe insurmontabile și se putea anticipa că cererea va depăși halucinant oferta (inclusiv în urma antecedentelor din 2009, când românii din afara țării s-au confruntat cu dificultăți de vot, chit că atunci era PDL la putere), votul din diaspora trebuia reglementat printr-o nouă lege electorală, mai exact oferindu-se opțiunea votului electronic sau prin corespondență. Faptul că PDL-ul a greșit și el, nu scuză PSD-ul aflat acum la guvernare. Dacă alții au greșit, nu trebuie să perseverăm în greșeală. Cu atât mai mult, ar fi trebuit să învățăm din experiență și să căutăm soluții fezabile. Iar PSD-ul a adoptat aceeași atitudine arogantă față de cetățenii români și în turul II, prin ministrul de externe, Meleșcanu, care, constatând neregulile din turul I, a promis că va rezolva problema votului din diaspora în turul II și nu a făcut-o. A reușit doar performanța unei declarații hilariante și absolut scandaloase: dacă e coadă la Paris, să voteze românii la Nancy... la 385 de kilometri distanță de Paris. ”Cine nu are pâine, să mănânce cozonaci”.

Românii din diaspora au făcut eforturi titanice ca să-și exprime dreptul de vot: au parcurs sute de kilometri și au așteptat ore în șir, la cozi comuniste, în frig și ploaie, cu copii în brațe sau în cărucioare. Doi români din Canada (Alecsandru și Ioan) au mers 127 de kilometri pe jos ca să voteze, alt român din aceeași țară (George Latiș) a străbătut 1000 de kilometri ca să-și exercite dreptul de vot. La München, niște tineri au sosit la secția de votare, cu 12 ore înainte de deschiderea urnelor, înarmați cu steagul României și... periuţe de dinţi. Lucian Brujan din Germania a petrecut și el ore la rând în frig, la ”cozile umilinței” din Berlin, a reușit în cele din urmă să voteze și i-a scris președintelui proaspăt ales: ”Ne-a unit dorinţa de schimbare, pentru că, după 25 de ani de la Revoluţie, suntem sătui de sistemul corupt din ţară, de instituţii care nu funcţionează, de aroganţă şi mârlănie, de furt şi pile, de incorectitudine şi neputinţă”. O ”cerșetoare... de voturi” de la Paris, Eva Ferriere, a stat 11 ore la coadă pentru a vota și a transmis românilor de acasă "Nu suntem un popor de victime. Suntem un popor de încăpăţânaţi, de oameni care nu abandonează, care au un cromozom în plus, cromozomul frigului şi al foamei prins în lanţul genetic după ani de întuneric. La asta poate nu v-aţi gândit, că nu am uitat şi încă mai ştim să stăm în frig".

Acestea sunt doar câteva exemple. Practic, sute de mii de români din diaspora s-au încăpățânat să voteze, chiar dacă nu au reușit efectiv s-o facă. Și-au asumat riscul și disconfortul așteptării până la capăt, cu răbdare titanică. Nu au renunțat. Ei sunt adevărații supereroi ai votului de duminică, noi, ceilalți din țară, nu am făcut altceva decât să ne învingem dezgustul și să le urmăm exemplul. Cu ajutorul românilor din diaspora, dacă ne simțeam străini la noi în țară, rătăciți în hățișurile tranziției și confruntați cu ”meandrele concretului”, extenuați de frustrare și neputință, am ajuns să fim acasă, în exil. Datorită diasporei, am redescoperit eroii din noi și am redat România românilor.

Și, dacă cei din diaspora nu au putut vota, noi, cei din țară, am făcut-o, în locul lor. Am ales să protestăm în numele dreptului lor la vot și, mai mult, să votăm în număr mare, dincolo de orice previziuni. Astfel, am răsturnat situația – de la Ponta 40% - Iohannis 30% în turul I la Iohannis 55% - Ponta 45% în turul II. ”Spirala tăcerii” a funcționat, majoritatea tăcută și-a făcut auzită vocea. Au fost semne ale trezirii conștiinței civice încă din 2012, la protestele din Piața Universității, dar acum acestea s-au extins la nivelul unui public larg: electoratul s-a maturizat, România a devenit activă și implicată, au votat 62% comparativ cu turul I (52%). Eu una recunosc: eram (aproape) sigură că o să câștige Ponta, nu-mi făceam iluzii, m-am obișnuit să nu aștept nimic, să nu sper nimic niciodată.

Românii din țară au înțeles, în mod salutar, că indiferența înseamnă complicitate și s-au solidarizat cu frații lor de afară, evitând să-i considere ”dușmanii poporului”, ”băsiști”, ”trădători”, ”vânzători de țară”. La protestele pro-diaspora și pentru mobilizare la vot (începute pe Facebook, dar, de această dată, continuate și în stradă, și la secția de vot) românii din țară, foarte mulți tineri, au scandat: ”Fiți eroi în turul II”, ”Santa Klaus, Santa Klaus / Scapă-ne de Mickey Mouse”, ”Ghinon, ghinion / țara s-a trezit din somn”. Intrusul de altă etnie, religie, fără copii, un ”lucru”, nu o persoană, străinul rupt de lumea politică și clientela ei, a devenit, brusc, un erou salvator, providențial (”Santa Klaus”), iar românii din diaspora – frați nedreptățiți. Retorica naționalist-comunistă (promovată agresiv de echipa de campanie și canalele media aservite) n-a mai funcționat, ba, dimpotrivă, a produs efectul contrar. Ponta are, într-adevăr, meritul de a-i fi ”unit” pe români. Sper că va mulțumi într-o zi electoratului și DNA-ului că-i curăță PSD-ul de corupți și insolență.

Slavă Domnului, datorită presiunii electoratului și a lui Iohannis, legea amnistiei a picat deja în Parlament. ”Să fie într-un SAS bun”. Și nu numai ea. Au mai căzut niște Ziduri în România. Fantoma comunismului care mai bântuia România prin sistem și mentalități a fost, în sfârșit, exorcizată. Oglinda spartă în mii de cioburi, de rușine că reflecta monstruosul ”portret al lui Dorian Gray”, s-a refăcut și o arată acum nu pe ”Albă ca Zăpada”, nici pe ”Maștera”, ci o Românie mai normală, mai frumoasă și mai curată. Votul anti-sistem de duminică a adus o gură de aer românilor. El demonstrează că România își dorește și e pregătită pentru o altfel de politică: a responsabilității, transparenței, corectitudinii și a respectului față de cetățean. O Românie civilizată, de bun simț. O Românie unde să te simți acasă. S-a relansat adevărata Revoluție (din minte și din suflet), iar aceasta nu va mai putea fi furată.

***

Cum nimeni nu e perfect (ca Aligică), multe personalități l-au susținut pe Victor Ponta la alegerile prezidențiale din 2014, de pildă: Radu Beligan, Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Gabriela Szabo, Florina Cercel, Alexandru Irimie, Irinel Popescu, Ioan Hollender, Helmuth Duckadam, Iurie Leancă, Sorin Ilfoveanu, Florin Bodochi etc. Primii doi au fost și aspru criticați pentru opțiunea lor, mai exact înfierați cu ”mânie proletară” în diverse media de către jurnaliști sau de alte personalități indignate. Cum? Nu ai dreptul să-l susții și/sau să-l votezi pe Victor Ponta? Într-o țară în care opiniile sunt încă foarte divizate și se manifestă, în continuare, polarizarea societății, 5.264.383 de români l-au ales pe Ponta președinte. Mama mea se numără printre ei.

Ce să facem? Să-i omorâm, să-i decapităm eventual, ca Statul Islamic, că e iar la modă? Să-i linșăm mediatic la B1 TV sau la Nașul, după modelul de succesuri al Antenuțelor? Să le fac reclamție Antenuțelor că mi-au furat mama? Precizez, între paranteze, că nu, nu e cazul, mama nu e posedată, spălată pe creier ori telecomandată de Antenuțe, e o femeie educată, informată, puternică și independentă, care a mizat la aceste alegeri pe tandemul Tăriceanu-Ponta. Să le interzicem votul celor care au preferat un ”neispravit dezaxat”, în termenii lui Aligică: ”Ce om ești tu ca să accepți de lider pe acest neisprăvit dezaxat?!” Sau, mai eficient și mai subtil, să-i trimitem să... voteze în diaspora? Ce-ar fi să-i expediem să voteze la Londra (unde rudele mele și o parte dintre prieteni n-au reușit acest lucru)? Va fi foarte tare, lui Nigel Farage o să i se facă părul măciucă atunci când va vedea Londra asediată de peste 5 milioane de vampiri-invadatori. Eu zic să-și rezerve de pe acum loc la coadă și să-și pregătească steagul și periuța de dinți.

Dragoș Paul Aligică, primul și singurul intelectual adevărat, autentic și original, unic și inegalabil, omniscientul, omniprezentul și omnipotentul Aligică, îi condamnă stalinist pe votanții lui Ponta și își adjudecă unilateral victoria României și învingerea sistemului: ”Nu uitați că suntem o minoritate și că am învins un partid-stat și o majoritate populară alcatuită din iresponsabili prezenți sau absenți, în mod egal de periculoși social. Merităm să fim mândri de noi. Și am câștigat dreptul să spunem lucrurilor pe nume. Să nu ne mai furăm singuri caciula. NU suntem toți o apă și-un pământ, nu e victoria “poporului”, nu pupăm piața endependenței toți în hora mare a fraternității în care canalia și omul corect, cei care au stat drept și au rezistat și oportuniștii și iresponsabilii fără coloană vertebrală iși dau mâna într-o iertare și uitare generale, revenind cu toții la forma și starea inițială, la cel mai mic numitor. Adică la ei, la standardele lor de pigmei și deformati moral si politic.”  

Destul! Nu mai suport să ne confiște cineva revoluția, fie și Aligică. Se vede că Aligică e născut la PMS (sindrom premenstrual) ca mine. Aștept să intre la menopauză și să aibă o bătrânețe liniștită. Sau să-i dea cineva o scutire de dismenoree acută. Bună și frustrarea la ceva! Dacă mai iese vreodată Aligică din mine sau mă posedă, vă rog să fie cineva drăguț să-mi trântească o pungă de gheață în cap. Pentru campania ”Ice Bucket” de strângere de fonduri în domeniul sclerozei, desigur. Fie-vă milă de o biată fată a lui Dracula, născută protestatară, ce și-a dat trei demisii în semn de protest! De fapt, repet, nu eu sunt anti-sistem, ci Big Brotherii care au produs, amplificat și perpetuat entropia (haosul și instabilitatea) prin corupție și manipulare. Eu sunt pro-sistem, pentru un sistem al ordinii și stabilității, unde se aplică logica normalității și ”2+2=4”.

În ton cu Aligică, Dan Tapalagă recurge și el la un discurs al urii, decelabil chiar din titlul articolului publicat la scurt timp după aflarea rezultatelor: ”Nu vă vom uita!” Acesta condamnă vehement nu numai partidul PSD, televiziunile partizane (RTV, Antena 3) și BOR, ci și pe susținătorii lui Ponta, propunând o listă neagră a colaboraționiștilor, unii dintre ei proveniți din rândul artiștilor: ”Nu vom uita apoi numele propagandiștilor puși în slujba imposturii și minciunii, de la artiști la ziariști. Nu trebuie uitate nume în general. Numele celor care au abdicat de la apărarea unor principii și valori, dar lista e prea lunga pentru a o deschide aici. Ne va lua ceva timp dar tot îi vom afla pe toți cei din afara țării care l-au ajutat pe Ponta să pară altfel decât este, fiind gata să lase un popor pe mâna unui iresponsabil.” Dacă au manipulat, de acord, să fie sancționați jurnaliștii respectivi, dar nu și artiștii care au sprijinit un candidat sau altul în campanie. Știți cum am procedat eu în fața manipulării, imposturii și a vulgarității agresive (a otevizării media din România, în general)? Eu am renunțat, pur și simplu, la televizor atunci când Handicapatos a arătat fundul premierului Boc în cadrul programului TV ”Un show păcătos”, în vreme ce liderul PNL de atunci, Crin Antonescu, a comentat live, cu aCURatețe și spirit ANALitic, imaginile transmise.

În rest, susțin ce spune Tapalagă în acest articol, trebuie să menținem presiunea (inclusiv prin acțiuni de stradă) asupra clasei politice pentru a avea garanția unei schimbări de sistem, așadar să fim și mai departe cât mai ”băgăcioși”: ”Le vom aminti mereu celor de la Putere ce așteptări avem de la ei, ce datorii au față de public și dincolo de orice vor trebui să probeze integritate și eficiență. Așteptăm cu toții de la voi, cei aflați trecător la comanda destinelor noastre, să votați la fel de rapid și de acum incolo ridicarea imunității parlamentarilor suspectați de corupție, să nu-i mai apărați de justiție, să adoptați rapid votul prin corespondență, să adoptați legea bugetului și să dați socoteală pentru împarțirea banilor, să construiți autostrăzi, să faceți servicii publice funcționale, să nu mai vindeți dregătorii, să administrați mai bine statul, să vă pese ceva mai mult de noi, ceilalți, să furați mai puțin și să puneți în general osul la muncă, pentru că de asta v-am trimis acolo și de asta vă plătim. Vă vom aminti asta mereu, deoarece a început să ne placă strada, presiunea publicului, ne bucurăm de frica voastră de politicieni în culpă și vom profita din plin de ea, vrem sa ne băgăm tot timpul de acum încolo nasul în afacerile voastre. Nu vom uita nimic din promisiunile noului președinte ales. Noi, cel putin, nu vă vom uita la fel de ușor ca înainte și nu vă vom lăsa în pace.”

Și care este cel mai eficient mijloc democratic de a fi ”băgăcioși”? Simplu, votul. Timp de aproape 20 de ani, deși tot mai dezgustată și mai demotivată, am continuat să votez (uneori cu sacrificii). Trebuie să admit că am votat negativ – anti-FSN, FDSN, PDSR, PSD, căci eu nu puteam să accept un partid nereformat, colcăind de corupție și de mizerie morală, unde președinte de onoare e încă un personaj cu mâinile mânjite de sânge la revoluție și mineriade, Ion Iliescu. Sper ca, de acum încolo, să-i premiem mai puțin pe cei care ar trebui condamnați și să-i condamnăm mai puțin pe cei care ar trebui premiați. Iar modul în care sancționăm și/sau premiem cel mai bine în democrație este votul. Sincer, mi-ar fi plăcut să voteze toți românii pentru Monica Macovei, candidata mea preferată, care a obținut sub 5% la primul tur. Era primul candidat în care mă regăsisem și pe care l-am votat pozitiv în România (cu excepția lui Nicușor Dan la locale, în 2012). Dar e dreptul constituțional al românilor să voteze și să susțină pe cine vor, fără să dea vreo explicație (fie și lui Aligică) și nu ar trebui să antagonizăm peste 5 milioane de români pe motiv de opțiuni electorale. E momentul să ascultăm efectiv principiile unei altfel de politici și să dăm dovadă de bun simț, respect și toleranță față de cei din jur.

În sfârșit, o primă reacție umană autentică de la Ponta (până acum fals și convențional, năucitor doar prin duplicitatea și impostura lui) – o invitație la reculegere și tăcere, recomandabilă tuturor liderilor PSD înainte de marile reforme din partid (pe care le așteptăm de mai bine de 20 de ani): ”Să avem toţi decenţa şi bunul simţ de a tăcea” Așa da atitudine! Vorba internetului ”bagabont”, ”să fie într-un SAS bun!”