De parcă nu ajungeau legile
INjustiției, ivite dintr-o explozie a inspirației divine (poate di... vină) a
marilor scriitori și savanți - martiri-penali din pușcării, au mai apărut și
alte mărețe și glorioase propuneri, incredibile (sunt, de fapt, lucruri banale,
obișnuite, dar ”obișnuit” nu înseamnă și ”normal”): PSD vrea să dezincrimineze
şpaga pentru altul. Doar şpaga pentru sine mai rămâne incriminată. Legea e
iniţiată de Andreea Cosma, fiica lui Mircea Cosma, condamnat pentru şpagă. La
rândul său, Vlad Cosma (fratele Andreei, condamnat penal) a furnizat
televiziunii Antena 3 niște înregistrări audio care redau presupuse discuții
între el și un procuror DNA din Ploiești. Miezul discuției ar fi fost
"plantarea" de dovezi pentru incriminarea lui Sebastian Ghiță.
Adevărata petardă a înregistrărilor este însă menționarea doamnei Kovesi și
subminarea activității DNA. S-a ajuns până la proceduri de revocare din funcție
a doamnei Kovesi de către Tudorel Toader, un apărător al sărmanilor persecutați
de DNA.
Sigur (nu probabil) că se face
poliție politică, iar penalii din închisori sunt victime și martiri ai
opresiunii. Ei, dar măcar au o șansă să producă o carte pe secundă pentru
scurtarea pedepsei și să devină mari scriitori și savanți în închisori. Noroc
că noi, cetățenii, o susținem pe Kovesi prin petiții, proteste și campanii pe
rețelele de socializare, iar președintele refuză revocarea șefei DNA. Din
nefericire, într-un final, Curtea Constituționlă decide că președintele nu are
drept constituțional de a se opune unei cereri de revocare a șefilor DNA din
partea ministrului Justiției. Deci decât, avem decât pupat din nou piața
independenței procurorilor, logic, nu?
În acest sens, Dragnea amenință
direct procurorii (în special pe cei care au primit o plângere referitoare la
Viorica Dăncilă): pentru aceasta DIICOT sesizează CSM. Din fericire, Santa
Klaus și CSM apără mai departe independența procurorilor. Însă decizia CCR îl
determină în cele din urmă pe Santa Klaus să o revoce pe Kovesi. Aceasta pleacă
trimițând un mesaj de luptă și rezistență: ”Corupția poate fi învinsă. Nu
abandonați!” În momentul părăsirii funcției, Kovesi atenționează cu privire la
posibilitatea subordonării procurorilor-șefi față de Ministrul Justiției, cum
se sugerează în motivația CCR. Din păcate, CCR pare să abuzeze de poziția de
arbitru constituțional (încălcând principiul separației puterilor în stat) și
acționând la comandă politică (nu e cu totul de mirare, membrii CCR sunt numiți
politic). Pentru depolitizarea CCR, am semnat și noi o petiție Declic prin care
cerem ca:
·
judecătorii
Curții să nu fi fost într-o funcție de conducere sau să fi reprezentat în
ultimele două mandate un partid politic la nivel local, național sau european.
·
transparentizarea
procedurii de numire a judecătorilor constituționali, audierea în comisia
juridică cu implicarea opoziției și audierea candidaților în plen, în văzul
cetățenilor.
·
numirea
judecătorilor constituționali să se realizeze cu votul majorității calificate,
astfel încât aceștia să aibă o susținere cât mai largă a societății.
***
Dacă puterea a dorit să o
îndepărteze pe șefa DNA din funcție, la fel de inspirată inițiativă (... parcă
inspirată de operele marilor penali și torționari din închisori) este cea a
numirii directorului Institutului Revoluției: Gelu Voican Voiculescu, acuzat de
crime împotriva umanității în dosarul mineriadei (propus de Cazimir Ionescu,
cercetat și el pentru crime împotriva umanității în același dosar).
***
Pe lângă foarte inspiratele
inițiative ale lui Vlad Cosma și ale Andreei Cosma (cred că mediul penitenciar
i-a iluminat), demiterea lui Kovesi de la DNA și numirea lui Gelu Voican
Voiculescu la Institutul Revoluției, mai sunt și alte propuneri interesante. De
pildă, noul cod penal aduce alte modificări inimaginabile, făcute, desigur,
adică probabil că nimic nu e sigur, în interesul “celor mulți”. Așa a și spus
Nicolicea: ”Punctul meu de vedere era acela că odată condamnat, toţi
condamnaţii sunt egali şi au de ispăşit nişte pedepse”. Da, toți sunt egali, numai
că unii sunt mai egali decât alții.
Așadar, cu dedicație pentru toată
lumea, sunt propuneri precum:
1. închisoarea de weekend (pentru cei cu
pedepse de maxim cinci ani, condamnați pentru fapte fără violență și
nerecidiviști:
·
închisoare
doar în weekend și în rest acasă
·
închisoare
acasă
·
o
variantă mixtă – închisoare acasă plus muncă în folosul comunității)
2. înjumătățirea timpului de executare a unei
pedepse
3. amânarea la infinit a procesului dacă
avocatul nu se prezintă
4. transformarea prezumției de nevinovăție
într-una de vinovăție (în numele prezumției de nevinovăție, ești condamnat tu
dacă divulgi informații din anchetă despre o persoană suspectă / inculpată și
așa ajungem doar la ode pentru măreții și glorioșii suspecți / inculpați)
5. revenirea la pragul pentru abuzul în
serviciu (propus de Cătălin Rădulescu - 200.000 de Euro... deși a mai fost
respins și cu ocazia protestelor din 2017 cu privire la legea grațierii și OUG
13!).
În total sunt 100 astfel de modificări care
subminează statul de drept.
La un moment dat, deputatul PSD Cătălin
Rădulescu a declarat că și-a retras propunerea legislativă care stabileşte un
prag de 200.000 de lei la abuzul în serviciu, dar apoi această inițiativă a
reapărut la noul cod penal. Când CCR solicitase prag valoric, societatea civilă
ceruse atunci unul simbolic, de 1 leu. Apoi, după ce ziarul Adevărul a obținut
din partea Comisiei de la Veneția că aceasta nu a solicitat niciun prag, iar
societatea civilă a cerut un aviz oficial de la Comisia de la Veneția, în
dulcele stil clasic al sistemului, responsabilitatea consultării Comisiei de la
Veneția a fost pasată de la unii la alții. Lucru care iar nu ne miră: ne-am
mira să se poarte cineva responsabil.
În ce privește noul cod penal,
avantaje sunt doar pentru penali: acum vor avea timp să stea tolăniți în
fotolii și să înghită telenovelele expectorate zilnic de canalele TV
prieten(oas)e ca Antenuța Motanului Felix. Canalele ce ne oferă în mod obișnuit
telenovele nu de dragoste, ci de ură. La nesfârșit. Noi am renunțat la TV din
România de peste cinci ani, de când Handicapatos a arătat în emisiunea sa
subtilă, cu mult CURaj, fundul premierului Boc, iar marele Crin Căcărău
Antenescu a ANALizat cu multă aCURatețe imaginile. Și încă n-am găsit-o pe
Elodia, vorba lui Senzaționescu. S-o mai căutăm atunci, deși, știm, suntem
îndemnați mereu să nu mai fim băgăcioși și s-o lăsăm baltă. Tocmai de aceea, am
plecat la proteste iar (împotriva codului penal și a legilor justiției). Și o
căutăm pe Elodia justiției.
Protestele nu vizează doar codul
penal (și legile justiției cu un statut încă neclarificat), ci și:
·
încercarea
de a schimba în mod nejustificat conducerea Parchetului General și pe cea a
Direcției Naționale Anticorupție
·
reprimarea
dreptului la protest prin amenzi abuzive și acțiuni în forță ale Jandarmeriei
·
schimbarea
legilor cu dispreț față de procedurile parlamentare firești și față de
consultarea publică
·
sabotarea
surselor de finanțare a ONG-urilor prin noul Cod fiscal
·
cauționarea
televiziunilor care fac propagandă anti-justiție și calomniază pe cei care
protestează împotriva abuzurilor PSD și intoxicarea cu bună știință a
populației cu mesaje anti-europene
·
denigrarea
instituțiilor europene, a ambasadelor străine și a reprezentanților României la
Bruxelles care se opun abuzurilor PSD (of, câinii ăștia de trădători de neam și
agenturili străini!)
·
proiecte
precum Legea defăimării, adresate trădătorilor de neam și țară ca Monica
Macovei care denigrează România (cum a spus explicit Dragnea), menite să limiteze
libertatea de exprimare (pentru Antenuțe nu s-o aplica?).
Scandăm
dominant ”PSD / ciuma roșie”, după aceea ”demisia”, ”hoții”, ”rezistăm / nu
plecăm”, ”România / trezește-te”, ”ieșiți din casă / dacă vă pasă” și ceva mai
rar ”mai am un singur dor / Dragnea scriitor” (slogan foarte pe gustul nostru),
apoi cântăm imnul golanilor, al Europei și al României (și ne dau lacrimile) și
aprindem lanternele telefoanelor mobile la ora nouă (să mai fie și lumina
focului sacru al protestelor cu noi). Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana și Mihai
Șora se alătură protestelor. Adrian Țuțuianu spune că ar fi cazul ca parchetul
general să verifice sursele de finanţare ale mişcării #rezist şi dacă membrii
ei fac trafic de droguri (veche poveste). La fel consideră și premierul Dăncilă
protestatarii drogați. Tăriceanu ne face ”fasciști” la fel ca Vâlcov (nimic
nou, e o veche etichetă, doar Vâlcov mai aduce un element inedit – fișa
medicală a unui protestar pentru a demonstra că e nebun și e desigur, adică
probabil, logic, nu?). Tăriceanu consideră oricum că ”DNA, în frunte cu doamna
Kovesi, a făcut ca România să pară cea mai coruptă ţară din Europa; este un
deserviciu imens”. În același timp, cei de la Declic (autorii campaniilor
#rezist, ”Toți pentru justiție”, ”100 de ani în Penalistan” (simbolul
centenarului... în lanțuri) etc.) încearcă și ei să deștepte și să implice
civic O.I-le (ă, adică organismele inteligente) ca să nu o facem de oaie și să
ne trezim în Penalistan peste 100 de ani.
Din
păcate, jandarmii o fac de oaie: la unele proteste, jandarmii se molipsesc de
la cei din Siria și acționează violent, folosind lovituri, îmbrânceli, gaze
lacrimogene și spray cu piper (trimițând o femeie la spital!) și reținând
inclusiv jurnaliști străini. Până și filosoful centenar Mihai Șora, prezent la
proteste, e bruscat de jandarmi, zicându-i-se: ”Mișcă-te mai încolo, moșule!”.
Mihai Șora răspunde pe Facebook: „Dacă un jandarm îmi spune "Mişcă-te mai
încolo, moşule!", nu mă supăr: pot înţelege că Jandarmeria română vrea să
elibereze cutare metru pătrat din Piaţa Victoriei; nu e cea mai fericită
formulă de adresare, dar treacă! (am auzit atâtea, într-o viaţă de om). Însă
când 10-15 băieţi (musculoşi, bine hrăniţi şi echipaţi) mă turtesc în
pătrăţelul meu, ceva îmi spune că Jandarmeria română este, în clipa de faţă, altceva
decât ar trebui să fie”. Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu declară că e
normal ca jandarmii să procedeze așa și postează o poză din Venezuela cu
jandarmii împrăștiind protestatarii cu tunuri cu apă (în Venezuela e un stat
autoritar, nu democrație!). Rușinică, rușinică, rușinică! Din solidaritate cu
Mihai Șora și alții care au fost binecuvântați cu mângâierile Jandarmeriei, cei
de la Declic au conceput pancarte cu ”Rușine, Jandarmeria română!”
Apropo, de aproape oriunde am veni din
excursie, și nouă ni se pare România nu doar Penalistan (și atunci ni se face
rușinică, nouă deocamdată, politicienilor și jandarmilor când oare?), ci și o
țară mică și de căcat (asta o fi vreo defăimare?), dar de ce ne mai întoarcem?
Și de ce o iubim cu atâta disperare? ”Şi totuşi, te iubesc cu disperare,
Patrie! / Dar nu pot să nu te întreb: totuşi, de ce pământul tău / mă ia în
braţe şi mă leagănă, numai la cutremur?” (Lucian Mănăilescu, ”Pământul care mă
leagănă”).
Ia uitați ce revelație am avut chiar acum
legat de aceste lucruri. Aici am avut parte de cea mai mare durere și de cea
mai mare fericire, uneori în același timp. Și, după ce atâția au plecat (de
prea mult bine, normal... (să) trăiți bine), vom rămâne noi, fie și singurii,
să-i savurăm elixirul unic de abjecție și sublim. E valabil și pentru Olimp
(noi facem naveta între cele două țări, în timpul săptămânii stăm în Olimp, iar
în weekend în România, în București, în Titan... lui Ile îi place în Titan, inclusiv
Titanul Prometeu).
Să revin la România. Noul Cod
Penal e adoptat de comisia Iordache pe 18 iunie 2018 și validat de deputați
imediat după. Noile prevederi includ printre altele următoarele aspecte
adresate tuturor cum zice Nicolicea (logic, nu?):
1. reducerea urmăririi penale la maxim 1 an
2. denunţurile vor aduce reduceri de pedeapsă
doar dacă sunt făcute în maximum 6 luni de la comiterea faptei
3. pentru arestarea preventivă nu va mai fi
necesară suspiciunea rezonabilă, ci va fi nevoie de indicii temeinice
4. convorbirile interceptate care nu privesc
fapta ce formează obiectul dosarului în cauză, nu pot fi folosite sau ataşate
la dosarul de urmărire penală
5. probele referitoare la alte infracțiuni
decât cea pentru care s-a emis mandatul nu vor avea nicio valoare, deoarece nu
vor putea fi folosite în instanță
6. dezvăluirile în timpul urmăririi penale
referitoare la faptele şi persoanele care fac obiectul procedurii sunt
interzise, cu excepția cazului în care se justifică interesul public
"prevăzut de lege"
7. recursul în casaţie în favoarea inculpatului
poate fi declarat oricând
8. cererea de liberare condiționată poate fi
făcută din 6 în 6 luni, nu la un interval de un an cât este în prezent
9. controlul judiciar se poate realiza pe o
perioadă de maxim 30 de zile, prelungit cu cel mult 160 de zile (în loc de
termen nespecificat)
10. audierea martorilor în prezența
inculpaților
11. dreptul inculpatului de a fi informat cu
privire la data și ora urmăririi penale (urmărirea penală devenind publică și
lipsită de confidențialitate)
12. limitarea termenului în care o persoană poate
să denunţe o infracţiune (maxim 1 an)
Apoi, se propune un nou OUG ca OUG 13, OUG-ul lui Iordache (fostul ministru
al Justiției, ministrul ”altă întrebare”, autorul OUG 13 și al multiubitei și
stimatei legi a grațierii... atât de iubite încât au scos în stradă sute de mii
de oameni pentru că grațiau penalii și propuneau pragul de 200.000 de lei
pentru abuzul în serviciu) pentru salvarea mărețului și gloriosului lider al
PSD, altfel mare savant și scriitor, martir din pușcării, Dragnea, cuprinzând
următoarele aspecte:
13. impunerea unui prag de 200.000 de Euro
14. scăderea limitelor pedepsei, de la 2 la 7
ani cât este în prezent, la 1 – 5 ani.
Ambele sunt propunerile
lui Cătălin Rădulescu care sare iar calu’, pardon pragu’ pentru Dragnea. Automat, noi ieșim din nou în stradă.
Și nu suntem singurii care reacționăm. Legat de noul cod penal, DNA critică
modificări ce îngreunează activitatea procurorilor precum imposibilitatea
folosirii înregistrărilor ca probe, audierea martorilor în prezenţa
inculpaţilor sau limitarea termenului în care o persoană poate să denunţe o
infracţiune (maxim 1 an). Apoi noul cod penal se dezbate în parlament până pe
19 iulie 2018. Se discută propunerea lui
Tudorel Toader, ministrul Justiției: prag de 1.900 lei (salariu minim brut). Se
vorbește ulterior, tot la inițiativa ministrului Justiției, despre închisoare
de la 2 la 5 ani sau amendă (în loc de închisoare de la 2 la 7 ani) și de
condamnare în caz de faptă săvârșită pentru sine, rude sau afini (aici Dragnea
ar scăpa pentru că a săvârșit fapta în
interesul partidului). Aceste schimbări sunt adoptate în comisia Iordache pe 1
iulie, iar pe 2 iulie noul cod penal e avizat și de senat și după aceea de
deputați pe 4 iulie.
Unii parlamentari PSD întrebați de modificările noului cod penal recunosc:
”nu mă pricep”, ”am votat, mă duc partidul, atâta știu eu” (Cornel Resmeriță).
Însă reacțiile profesioniștilor sunt rapide și negative. De pildă, APADOR-CH
consideră că astfel abuzul în serviciu se dezincriminează parțial și devine
imposibil de dovedit practic. DNA crede că procurorii vor fi forțați să închidă
multe dosare. Forumul Judecătorilor spune că noul cod penal ne îndepărtează de
statul de drept. Declic inițiază acțiuni de conștientizare și sensibilizare la
CCR direct (”stăm noi la soare ca să intrați voi la răcoare”), prin fax, poștă
sau mail (prietenii curții, amici curiae - pentru verificarea constituționalității
codului penal) sau prin Zone Libere de Corupție (acasă la membrii săi). ICCJ, Santa
Klaus și opoziția contestă noul cod penal la
CCR. Aceasta va dezbate pe 17 septembrie
primele sesizări ale opoziției, Santa Klaus și ale ICCJ.
Între timp, Dragnea presează pentru un nou OUG referitor la amnistie și
grațiere care mai poate fi emis doar până pe 18 iulie, când se încheie sesiunea
parlamentară. Dar, la nevoie, sesiunea extraordinară parlamentară se poate
prelungi până spre mijlocul lui august: în acest sens, a fost convocată
reuniunea conducerii senatului pentru a decide programul (printr-un SMS, la
două noaptea, ca unul dintre foștii șefi-Big Brotheri ai lui Ile). Din
fericire, se opun Viorica Dăncilă, Toader (care nu sunt apărați de imunitate și
ar putea fi victimele unei anchete), chiar și ALDE din coaliție și noi ieșim
din nou în stradă.
Apoi, în spiritul deschis și democratic tipic autorităților, primăria din
București interzice într-o primă etapă (din cauza numărului prea mare de
manifestanți anunțați!) protestul diasporei din 10 august. Și Maria Grapini
gratulează diaspora înscrisă la protest cu calificativul de ”proști”: ”Fără
certificat de prost nu puteţi participa la miting”. Iar la protestul din 10
august jandarmii folosesc după-amiază bastoanele, sprayul cu piper și gazele
lacrimogene (după ce unii protestatari forțează intrarea în guvern) și produc peste
20 de răniți. Seara continuă asaltul cu gaze lacrimogene, petarde și tunuri cu
apă (din cauza câtorva protestatari violenți), ducând la rănirea a peste 500
sute de persoane (vedem gazele, dar nu le simțim căci suntem undeva mai în
spate). Sunt răniți inclusiv jurnaliști austrieci (bătuți ca să rămână cu o
amintire plăcută din România). Un protestatar din Turnu Măgurele, Ilie Gâzea,
moare la spital după ce leșină și are hemoragii digestive superioare (fiica lui
spune că nu a mai avut hemoragii înainte).
Carmen Dan, ministru de interne, nu are niciun regret și nimic să-și
reproșeze (decât poate că a mai scăpat cineva întreg); doar un șef de jandarmi,
Laurențiu Cazan, își cere scuze pentru ce s-a întâmplat. Iar pentru unii analişti, eternii și fascinanții
tenebroși, protestul de pe 10 august ne aruncă în plină teorie a conspirației. Astfel,
Bogdan Chirieac, fost jurnalist de politică externă, consideră că interesul
americanilor a provocat ciocnirea dintre
jandarmi şi protestatari. Colonelul Mircea Dogaru se duce şi mai departe: Piaţa
Victoriei a fost un câmp de luptă între „serviciile franco-germano-olandeze şi
tabăra americano-rusă“. Ion Cristoiu, la
rândul său, declară: „România este, din nou, victima unui război hibrid, menit
să dea jos Guvernul legitim ales al acestei ţări. Nu ştiu unde se vor opri, se
vor mulţumi cu un nou Guvern sau va fi dat jos şi Klaus Iohannis.” Antenuțele
vorbesc și ele de protestatari plătiți, ”mercenari veniți în România pentru
proteste”, anarhiști din gruparea Antifa, oamenii lui Soros (eu sunt tata lui
Soros, să nu uitați). Ah, știam că agenturili străini e di...vină și
protestatarii agenți plătiți (deși pare că numai cu bătăi, gaze lacrimogene și
tunuri cu apă).
Bacalbaşa face comparaţii între violenţele din Fâşia Gaza şi cele din Piaţa
Victoriei: ”Acolo au împuşcat 171 de persoane. Nu am văzut să se spună că se
încalcă legi”. Și, în același registru, deputatul Cătălin Rădulescu, ”deputatul
AKM”, spune că e tentativă de lovitură de stat (știam, veche poveste, logic,
nu?) și că are acasă o mitralieră pe care o poate folosi asupra protestatarilor
(vai de noi, n-a ajuns intervenția jandarmilor? Se pare că nu, e nevoie de
mitraliere ca-n Siria. Sau poate de atacuri chimice tot ca acolo în loc de gaze
lacrimogene? Ori să inhalăm vânturile cu arome de parfumuri pariziene ale
inorogului Bebe (din echipa noastră și tatuajul lui Ile)? Ori să ne intoxicăm
toți cu Chanel no. 5, cea mai tare armă chimică decretată și interzisă în
UE?).
Însă comisia UE are o reacție dură după mitingul din 10 august: violența nu
poate fi o soluție în politică. Și Declic produce un spot video cu violențele
jandarmilor, face un raport și cere ONU (printr-o petiție pe care o semnăm) să
demareze o analiză proprie a dovezilor și să evalueze acuzațiile de încălcare a
drepturilor omului și, nu în ultimul rând, să reconsidere oportunitatea
prezenței jandarmilor români în programele internaționale de menținere a păcii.
Iar în piață, oamenii mulțumesc pentru gazele gratis și cineva lansează o nouă
inițiativă: covoare expediate jandarmilor ca să aibă ce să bată. Rușinică,
rușinică, rușinică jandarmilor apărători ai țării (ori poate ai marilor
scriitori și savanți din pușcării)! Deși știm că nu le e.
Însă toate ne ambiționează și mai mult să ieșim din nou pe stradă în
următoarele zile. Și exemplele din jur ne motivează. Astfel, ne întâlnim în
metrou cu mătușa unei fete aflate în stare gravă la spital (care își dorește să
se facă bine și să meargă iar la proteste), apoi în piață cu o fostă colegă de
doctorat de-a lui Ile, Corina, care s-a întors la manifestații împreună cu
soțul ei deși s-a sufocat din cauza gazelor, aproape a leșinat și a căzut,
strivită de mulțime. La fel, alți foști colegi de birou de-ai lui Ile și o
mămică bătută împreună cu fetița ei.
Dar de ce ne agităm atâta noi, băgăcioșii și nebunii ăștia? Ce-i asta? Altă
întrebare cumva? Nu, că ne-am săturat fie de tăcere (a pumnului în gură) ori de
minciunele la care sunt masteri-chefi politicienii.
***
Singurul lucru bun e că
ministrul sănătății a ordonat deblocarea fondurilor pentru îngrijirea paliativă
(odată cu publicarea Ordinului de Ministru care reglementează îngrijirea
paliativă în Monitorul Oficial în timp util). Și a venit să discute cu Daniel
și Mariana, greviștii foamei de la Spitalul Universitar (aceștia au ieșit apoi
din greva foamei). Dar toate să ne motiveze și mai mult, să ne continuăm lupta
și mișcarea de rezistență: ”La început te vor ignora, apoi vor râde de tine,
apoi vor lupta împotriva ta și apoi vei câștiga” (Mahatma Gandhi).
Apropo de luptă și de mișcarea
de rezistență, o mare parte din ele au fost prin scris. Din motive ”est-etice”,
vorba Monicăi Lovinescu, pentru că restul, mlaștina cu broaște râioase și porci
cu diplome, șobolani la costum și șerpi cu mașini scumpe, fantome și zombie cu
pantofi și genți de firmă ne repugnă. Frumusețea va salva lumea, zicea și
prințul Mâșkin. Și vrem să dăm dreptul la poveste celor care au avut dreptul la
dezastru (începând cu noi înșine, Madame și Monsieur Dezastru). ”Scriitorii dau
cei mai mulţi disidenţi în toate regimurile politice şi sociale“ (cum spunea
Magda Cârneci).
Așa a făcut și Monica Lovinescu,
amintită mai înainte. Ea a activat anti-comunism (și în sprijinul victimelor
comunismului) la radio Europa Liberă din Paris (emisiunile ”Actualitatea
culturală românească” şi ”Teze şi antiteze la Paris”) în ciuda tuturor
dificultăților, chiar dacă a fost bătută de agenți trimiși de securiști în
grădina casei sale și adusă în stadiul de comă (după ce militase pentru
eliberarea lui Paul Goma). Cinci zile după trezirea din comă, a participat la
conferința lui Paul Goma (ajuns la Paris).
Monica Lovinescu, frumoasă şi
emoţionată, plecase din Bucureşti pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la
propriu şi la figurat) către lumea liberă, cu doi trandafiri roşii în mână, iar
mama rămăsese – după cum i-o va spune în emoționantele scrisori de mai târziu –
«cu spinii lor înfipţi în inimă». Mai mult, mama ei, rămasă în România, a fost
ea însăși un exemplu de demnitate și rezistență: deși a fost arestată, a
refuzat șantajul securiștilor de a o îndemna pe Monica Lovinescu să revină în
țară și să colaboreze cu securitatea, ceea ce a dus la sistarea medicamentelor
și la moartea ei.
Deși ne săgetează inima ca
spinii de trandafir, frumosul poate avea rol cathartic, numai că trebuie să ne
deschidem mintea și să facem eforturi să dărâmăm Zidul pușcăriei pentru a evada
(fie și într-o altă închisoare mai largă și tot așa): ”Real e și visul, reale
sunt și primele amintiri, reală (cât de reală!) e și ficțiunea, și cu toate
acestea le simțim străine patriei cenușii, tari, țepene, încăpățânate, fără
imaginație, sens sau izbăvire, celula în care am fost aruncați după ce am
sorbit apele întunecate ale râului Lethe. Realul, patria noastră legitimă, ar
trebui să fie cel mai fabulos tărâm, dar este cea mai apăsătoare pușcărie.
Destinul nostru ar trebui să fie evadarea chiar dacă spre o pușcărie mai vastă
ce dă spre una și mai vastă într-un șir nesfârșit de celule, dar pentru asta
ușile ar trebui să se deschidă în peretele gălbui al osului nostru frontal. Voi
scrijeli aici, cu un cui ruginit, în luni sau ani de sforțare mizerabilă,
animalică ușa asta pe zidul ce până la urmă (am semnele mele) va trebui să
cedeze” (”Solenoid”, Mircea Cărtărescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu