Bine ar fi să avem senzația că
zburăm când ne gândim la sistemul de sănătate din România, dar, deocamdată, în
acest caz, simțim mai curând prăbușirea, moartea și îngroparea. Da,
într-adevăr, unii dispăruți în / din Siria, la închisori, blocadele foamei,
atacuri chimice ori prin dărâmături (și din alte părți, nu doar Siria...
inclusiv refugiații pipăitori de funduri... de fundul Mediteranei) sunt
desigur, adică probabil că nimic nu e sigur, invidioși pe norocoșii posesori de
morminte din România: și-ar dori și ei pe cineva să-i găsească și să-i îngroape
și să aibă un mormânt măcar pe post de casă sau de adăpost. Bune și mormintele
la ceva! În România ai parte cel puțin de un mormânt, slavă Domnului, iar
sistemul de sănătate (chiar dacă nu e război, nici dictatură) te îngroapă
repede.
Iată, de pildă, (încă) nu se
respectă drepturi elementare ca dreptul la îngrijire paliativă a bolnavilor
incurabili, așa că mulți dispar rapid și chinuitor. În prezent, România nu are
un program național de îngrijire paliativă, deși are proiectul definitivat
pentru 100 de centre de îngrijire și banii necesari pentru asta (împrumut de
250 milioane de euro de la Banca Mondială pentru reforma sistemului sanitar).
Regulamentul care avizează dezvoltarea paliației a trecut de toate etapele. A
mai rămas ca toate astea să fie publicate în Monitorul Oficial sub forma unui
Ordin de Ministru (în timp util pentru a nu se pierde banii – 30 de zile).
În fiecare zi, 3 noi persoane
necesită îngrijire paliativă. Cel puțin una dintre ele este bolnavă de cancer.
150.000 de bolnavi au nevoie de îngrijire paliativă anual. Aproximativ 60.000
dintre aceștia sunt bolnavi de cancer. Aproape 40.000 dintre ei sunt copii. În
prezent, doar 7% din pacienții cu boli incurabile beneficiază de îngrijire
paliativă în România la clinici private. Această situație ne-a determinat să
semnăm (și eu și Ile) petiții pro-centre de îngrijire paliativă și totodată am
scris miniștrilor sănătății pentru publicarea Ordinului de Ministru care
reglementează îngrijirea paliativă în Monitorul Oficial în timp util. Dar poate
este iar o problemă nesemnificativă pentru care deranjăm degeaba guvernanții cu
eterna nesimțire a băgăcioșilor. Ce mai contează? Să ne lăsăm bolnavii (și pe
noi) îngropați de vii (ca Antigona), iar miniștrii îngropați în hârtii.
Îngropați de vii sunt și
bolnavii de la Spitalul Universitar (unde a născut Ile!) unde Mariana Luceanu
și Daniel Simion au intrat în greva foamei din cauza condițiilor infernale de
lucru, a lipsei acute de materiale și a salariilor mici. Aici medicii fac chetă
pentru a cumpăra var și becuri. Nu e dezinfectant, instrumentele se spală cu
apă și săpun. Se operează cu truse ruginite, asistentele se schimbă pe hol, nu
pot face duș și aduc microbii acasă. Se resterilizează firele de electro, deşi
au ţesut ars pe ele, şi aşa se folosesc. Plăcile de electrocauter se utilizează
una la 10-15 pacienţi, lamele de bisturiu sunt puține. Te taie binidităt... îți
taie cheful de a mai merge la spital. Să vedem când își va scoate ministrul
nasul îngropat în hârtii de acolo pentru a lua atitudine și măsuri!
***
Când ne simțeam mai debusolați
și îngrijorați, am primit deodată un exemplu de implicare civică, educație și
cultură capabil să o scoale și pe Antigona din mormânt și să dezgroape miniștri
din hârțogăraia lor. Astfel, în numele Domnului și al spiritului românesc,
niște protestatari au întrerupt proiecţia filmului cu tematică gay de la MŢR,
iar unul dintre ei, Adrian Grigoriu cere anularea proiecţiei „Soldaţii. Poveste
din Ferentari“. Felicitări pentru spiritul înalt patriotic, mânia revoluționară
și elanul muncitoresc (de tip miner mai curând decât de creștin)! Este clar
câtă toleranță și iubire creștină cuprinde. Regizorul Cristian Mungiu a
reacționat și el ferm: „Asociază din nou România cu termeni ca «primitivism»,
«fanatism», «intoleranţă»”. MȚR a rezistat presiunilor și a decis să
reprogrameze filmul.
Apropo de cultură și înalt spirit civic (sau să zicem mai bine elan
muncitoresc... ori mineresc), după loviturile inspirate ale lui Tăriceanu,
Băsescu, Rovana Plumb, Victor Ponta, Alexandrescu, după ce, în sfârșit, grație
Corinei Șuteu, Roșia Montana ajunsese la UNESCO, pe cale de a deveni patrimoniu
UNESCO, ministrul Culturii, George Ivașcu o dă în bară (în plin campionat de
fotbal!) prin încercarea de a retrage Roșia Montana din acest proces. Dar noi,
la inițiativa Declic, semnăm petiții, facem poze cu sloganuri pro-Roșia Montana
în UNESCO și trimitem mesaje, sperând să oprim lovitura în bară a ministrului
Culturii.
În același spirit înalt (parcă
desprins din focul meu sacru) casa din Sighetu Marmației a scriitorului și
activistului Elie Wiesel, supraviețuitor al lagărelor naziste, luptător pentru
memoria holocaustului și pentru a opri crimele împotriva umanității din diverse
locuri din lume, a fost mâzgălită cu mesaje antisemite gen „WC public antisemit
pedofil”, „Nazi jidanu zace în iad cu Hitler” şi „M… Merkel plus Trump şi
Putin”. Arză-v-ar focul meu sacru, poate vă iluminați!
***
Un alt exemplu de spirit civic
și iubire creștină vine din domeniul educației și este, de asemenea, o sursă de
inspirație pentru toți: în școlile speciale copiii sunt torturați, legați și
sedați chiar de cei care ar trebui să-i ajute. Și aceștia sunt unii dintre cei
mai vulnerabili copii. Dar poate așa le trebuie handicapaților ălora! În 30,76%
dintre județele din România, parchetele și inspectoratele de poliție au
înregistrat plângeri penale legate de abuzurile împotriva copiilor cu
dizabilități în școlile speciale doar în 2016. Centrul European pentru
Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) a depus numeroase plângeri penale
și petiții la Guvern și Ministerul Educației. Nu a fost luată nicio măsură. Noi
am fost atât de încântați încât am semnat și distribuit petiții. Ce să mai
spunem de autorități dacă există polițiști pedofili, violatori recidiviști ca
Eugen Stan care a agresat doi copii într-un lift în ianuarie, a recunoscut deja
un viol în 2012 asupra unei fetițe de 7 ani și e suspect în 15 cazuri de
agresiune sexuală? Să le urăm agresorilor să-și continue mărețele realizări ca
zeii din Siria, China ori Coreea de Nord ori ca foștii zei comuniști?
Și iată altă veste bună legată
de educație: Mircea Beuran (plagiator) e propus în conducerea instituției care
analizează plagiatele (CNATDCU). Omul potrivit la locul potrivit, logic, nu?
Și, deloc surprinzător (ne miră numai lucrurile normale), România se poate
lăuda cu cea mai mare rată de nașteri la adolescente între 10-19 ani din
Europa. Pentru a contracara acest lucru, pe lângă petiții, se duce direct, în
licee, campania pentru educație pentru sănătate sexuală și totodată se luptă
pentru introducerea educației pentru sănătate sexuală ca materie opțională în
școli. Altă știre bună din domeniul educației cu care ne mândrim: numărul de
copii aflaţi în afara învăţământului a crescut cu 23% faţă de 2013, ajungând la
391.000. Nu ne miră prea mult situația căci nașterile la adolescente au
contribuit la frecventarea și nu abandonul școlii (logic, nu?), iar bugetul
ministerului în 2018, chiar dacă a fost mărit cu 2,6 miliarde de lei faţă de
2017 (cu 0,12%) procentual rămâne mai mic faţă de cel din 2008 când a fost
4,24% din PIB (acum e 2,98% din PIB), iar Legea educației prevede 6% din PIB
pentru învățământ. Oricum, banii în plus de la buget merg la salariile
profesorilor, nu și la elevi și la școli (cu toalete în curte (30%),
majoritatea neconsolidate și peste 90% fără avize ISO). Ca la Colectiv...
***
Că tot vorbim de Colectiv, poate
flăcările de la Colectiv ard legile justiției în locul victimelor incendiului,
asta n-ar fi așa de rău. Acestea, legile 303 (privind statutul judecătorilor și
procurorilor), 304 (privind organizarea judiciară) și 317 (privind CSM și
Inspecția Judiciară), denumite la pachet legile justiției, reglementează câteva
probleme sensibile pentru cei cercetați sau condamnați de fapte de corupție.
Aceste legi au fost modificate în așa fel încât să politizeze justiția astfel
încât ca aceasta să își piardă independența. Spre exemplu, potrivit acestor
legi, instituția denumită Inspecția Judiciară trebuie să treacă în subordinea
ministerului Justiției. Iar Inspecția Judiciară este singura care poate cerceta
procurori sau judecători. Mai mult, președintele este scos din numirea
procurorului general, șefului DNA, DIICOT și a adjuncților lor (aceștia fiind
numiți tot de ministrul Justiției). Dacă astfel de instituții raportează și
primesc ordine pe linie de partid, prin intermediul ministerului, e clar ce
independente sunt... pupat toți Piața Independenței.
Până acum peste 4.000 de magistrați
s-au poziționat împotriva legilor justiției. S-au alăturat lor CSM (Consiliul
Superior al Magistraturii), ICCJ (Înalta Curte de Casație și Justiție), DNA,
DIICOT, Președintele României și chiar Comisia Europeană și Departamentul de
Stat din Statele Unite (of, băgăcioșii ăștia care nu lasă penalii să-și vadă de
treaba lor liniștiți). Dar poate că mormântul în care te bagă sistemul sanitar
și cel de hârtii al autorităților o să îngroape și legile INjustiției, dacă nu
le ard flăcările de la Colectiv.
Pentru început, am semnat și noi
(eu și cu Ile) o petiție Declic împotriva legilor justiției din România (https://facem.declic.ro/campaigns/toti-pentru-justitie), ”Toți pentru justiție”. Au fost și proteste la care am participat și eu
cu Ile de mai multe ori, deși ea era absolut convinsă că iar încurcăm Piața
Victoriei cu Piața Universității și cădem pe scări la metrou. Am rezistat chiar
aproape o oră în ciuda durerilor ei de circulație înnebunitoare și a anchilozei
mele (după mii și mii de ani de stat în lanțuri pe Elbrus și în Tartar),
încălzindu-ne cu focul sacru din suflet și datorită atmosferei. Am ținut sus și
propriile pancarte (”Justiție, fă-te că lucrezi!”, ”miner”, ”Intoxicați-vă cu
știrile false de pe Facebook... când nu aveți conturile blocate!”, ”Facebook,
fă-te că lucrezi!”) ori mânuța galbenă oferită de cei de la Declic cu textul
”Toți pentru justiție”.
Interesant, România nu e
singurul stat european cu atacuri asupra statului de drept. În Polonia există,
de asemenea, o tendință de politizare a justiției și un atac la statul de
drept, ceea ce a condus la proteste și la proceduri de suspendare a votului
Poloniei în UE. Totuși, imperturbabil, președintele Andrzej Duda a promulgat
legile. Astfel, Curtea Supremă va putea derula „revizuiri extraordinare“ ale
deciziilor finale luate de instanţele inferioare, inclusiv ale celor emise în
ultimii 20 de ani, scrie thenews.pl. Totodată, actul normativ prevede scăderea
vârstei de pensionare a membrilor Curţii de la 70 de ani la 65 de ani. Totuşi,
preşedintele ţării va putea alege judecători autorizaţi să-şi continue
activitatea până la vârsta de 70 de ani. În același timp, legea privind
Consiliul Superior al Magistraturii permite parlamentarilor să aleagă 15 dintre
cei 25 de membri ai acestui for, notează Deutsche Welle. Iar acest fapt se
numără printre cele care au alarmat serios Bruxelles-ul. Din fericire, Curtea
Supremă din Polonia a declarat ca neconstituționale noile modificări din
sistemul judiciar.
În România, odată ce au demarat
protestele, senatorul UDMR Marton Arpad a pus paie peste foc (care nu e cel
sacru cu puterea iluminării, ci cel care face scrum), considerând protestatarii
de la Parlament comparabili cu minerii care au spart capete, au bătut și au
ucis în anii ’90: ”Mi-am amintit de 1990, când, deşi nu i-a chemat, Iliescu
le-a mulţumit minerilor pentru că au venit.” (era vorba de mulțumirile unor
senatori de la USR pentru protestatarii de acum). O nouă etichetă de ”miner” de
adăugat cu mândrie revoluționară pe lista lui Ile pe care mi-o asum cu mândrie
revoluționară: ”șarpe cu clopoței (și cu ochelari), nebună, maimuță posedată,
bețivă, pupăză, femeie născută la sindrom premenstrual, catastrofă, dezastru,
cățea turbată, vacă proastă, șobolan împuțit, băsistă, intelectual de-al lui
Băsescu, sclavă obraznică, băgăcioasă, Vampiruță, Fata lui Dracula, golancă,
ciumpalacă, bulangiu / homosexual (care critică mari filosofi, deținuți
politici și martiri creștini ca Gigi Becali), teroristă, trădătoare, jegoasa de
la nouă, indian, fantomă, curvă finanțată din diaspora, animal nazist, mutantă,
miner”.
Pentru a nu agresa (iar) letal
lumea civilizată, minerii au fost opriți să protesteze pe rețelele de
socializare. După mărturia a zeci de persoane ca de exemplu Florin Bădiţă, unul
dintre administratorii paginii de Facebook ”Corupţia Ucide”, nu s-a putut posta
pro-proteste vreme de 48 de ore, deoarece sistemul platformei denunţa mesajele
ca fiind spam. Florin Bădiță a oferit o listă cu alte 90 persoane care nu au
putut posta, inclusiv filosoful centenar Mihai Șora. Facebook a fost, se pare,
atât de atent și vigilent la stabilitatea sistemului și a guvernului încât a
blocat conturi care invitau la proteste. Bineînțeles, Facebook neagă, susține
că a fost doar o eroare, logic, nu? Rămâne să se facă o anchetă serioasă de tip
”merge și așa” și ”feisbuc, fă-te că lucrezi”, cum mai sunt multe în România.
Iată și mărturia filosofului
Mihai Șora, alt miner protestatar: ”Dragi prieteni, am fost „raportat“ (se pare
că acesta este verbul corespunzător). În alte vremuri, sub alte stăpâniri,
exista turnătoria: foarte lucrativă pentru unii și, în orice caz, menită să
țină sub control orice fir de păr care ar fi avut apucături rebele, turnătoria devenise,
la un moment dat, în anii ceaușismului târziu, un reflex condiționat pentru
mulți oameni, – de la vecinul din bloc, șeful de birou ori colegul de serviciu,
la amicul ocazional, prietenul „de nădejde“ sau – în chip dramatic (căci
spulbera toate resorturile familiale) – la fiul care își turna tatăl, tatăl
care își nenorocea copilul. (....) Așa am aflat, de pildă, că niciodată Anei
Pauker și acoliților săi nu le-ar fi trecut prin minte să mă sechestreze în
România, în anul 1948, când am revenit din Franța într-o excursie, după zece
ani de absență, să-mi văd părinții, dacă nu ar fi existat o
scrisoare-turnătoare semnată „un grup de români patrioți“, expediată chiar de
la Paris. Așa am aflat (negru pe alb) despre „Angajamentul“ fiului meu,
recrutat de Securitate pe când era minor: avea 14 ani. Și tot așa am aflat (și
retrăit) răul pe care Securitatea poate să-l facă unui copil, iar copilul poate
să-l facă părinților săi. Prin urmare, dragii mei, am trecut prin multe, am
văzut multe. Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înțeleg și noile
tehnologii, începând cu feisbucul. Ieri am trimis o copie după buletinul meu
undeva, în eter, și iată că s-au redeschis porțile, iar contul meu a fost
deblocat. Este marți, 28 noiembrie 2017: cer negru deasupra României.”
Ce ne facem cu Facebookul ăsta?
Dar poate că are dreptate să saboteze protestele. Nu ar fi mai bine să renunțăm
complet la proteste, așa ca în epoca de aur ceaușistă... fără, fără, fără (ca-n
Siria, în blocade sau la închisori), fără nimic în afară de teroare, torturi și
mizerie? Ca pe vremea mărețelor și glorioaselor realizări când vânzătoarele
urlau sau mârâiau în magazinele goale ”N-avem!” N-avem nici proteste. Poate așa
o fi, dar, în prezent, dreptul de a protesta pașnic este garantat prin Constituție.
Probleme survin nu doar când Facebook blochează conturile protestatarilor, ci
și când Jandarmeria decide că nu faci ce trebuie și îți dă amenzi sau te
lovește cu pumnul în față. Din luna februarie 2017 până în februarie 2018, de
pildă, Jandarmeria Română a aplicat amenzi de aproape 100.000 lei celor care
protestează pașnic împotriva corupției generalizate din România. Asta s-a
întâmplat fiindcă legea e vagă și lasă loc de interpretare. Așa că noi am
semnat și distribuit petiția ce solicită interpretarea unitară a articolului 3
din legea 60/1991, care prevede că în exteriorul instituțiilor publice se poate
protesta fără o declarare prealabilă. Și susținem campania Declic de
interpretare unitară a legii, de contestare a amenzilor date de jandarmi și de
promovare a protestelor pașnice (nedeclarate în prealabil).
Indiferent de aprobări, reacții,
etichete și epitete, noi, minerii, ne continuăm protestele legate de legile
INjustiției. Și avem de ce căci, în urma protestelor, în varianta parlamentară
a legilor, dacă Inspecția Judiciară nu mai se subordonează ministerului
Justiției, ci e subordonată CSM, iar președintele rămâne în procedura de numire
a procurorului general, șefului DNA, DIICOT și a adjuncților lor, pe ultima
sută de metri a mai apărut un amendament trimis la ora 00.30 (se știe, la PSD,
au mai fost nopți ale minții la propriu și la figurat și cu legile grațierii
ori cu alte amendamente de la noul Cod Penal): Uniunea Naţională a
Judecătorilor din România (UNJR) vrea o Secţie specială de investigare a
magistraţilor care elimină DNA din anchetarea procurorilor și judecătorilor,
poate lăsa loc ingerințelor în activitatea procurorilor (după declarațiile
Parchetului General, DIICOT și CSM) și încalcă principiile egalității în fața
legii. În același timp, condițiile de admitere la DNA devin mai dificile (de
exemplu, vechimea crește de la 6 la 8 ani), iar activitatea DNA se restrânge:
nu va mai putea înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte
compartimente de activitate fără avizul CSM.
Mai mult, deși, inițial,
ministrul justiției Tudorel Toader a anunțat că va solicita chiar el un aviz
din partea Comisiei de la Veneția, mai apoi s-a răzgândit. Probabil declarația
lui Liviu Dragnea a cântărit greu: “Legile Justiției vor fi adoptate în această
sesiune parlamentară cu sau fără avizul Comisiei de la Veneția”. Prin urmare,
Toader a abandonat pachetul privind legile justiției în brațele unei alte
comisii, cea a lui Iordache, fost ministru al Justiției și inițiatorul OUG 13
(legea grațierii). Parlamentarii patronați de Iordache au respins imediat
propunerea sesizării Comisiei de la Veneția.
Altă întrebare cumva...
întrebări absurde, fără răspuns sau ori cu răspunsuri derutante ca-n romanul
lui Haruki Murakami, ”1Q84” (în loc de ”1984” al lui Orwell, ”1Q84”, unde Q
provine de la ”question mark”, semnul întrebării), într-o lume falsă, înțesată de
măști care ascund nimicul, alte măști / dubluri ori portretul lui Dorian Gray,
o lume supravegheată de Big Brotheri fundamentaliști, unde nimic nu e ce pare a
fi, iar comunicarea e, bineînțeles, imposibilă? Ce e real și ce e ficțional?
Cât din povestea asta e adevărat? E ceva adevărat? Ce înseamnă ”adevărat”? Nu
știu (ăsta da, un răspuns sincer). Și totuși trebuie să încercăm să facem
imposibilul - să comunicăm, să demascăm minciuna, să căutăm adevărul și drumul
către sine.
Dar toate acestea nu se pot face
fără justiție. Am văzut-o pe mami, zeița justiției, mai tot timpul în genunchi,
târându-se și rugându-se pentru fiii sau nepoții condamnați la chinuri veșnice
ori pentru Pământ, iar pe mine (și pe Ile uneori) în lanțuri pe Elbrus. Putem
accepta să mergem iar pe calea INjustiției cu ochii scoși și gura cusută de
trupele Berkut cu sula de cizmărie? Atunci, salvați legile INjustiției, penalii
și apreciați rolul stabilizator al Facebookului! Facebook, fă-te că lucrezi!
Bun și Facebookul la ceva! Nu uitați să pierdeți vremea pe el și să vă
intoxicați cu știri false... când nu aveți conturile blocate.
Și, apropo de știri false,
urmând probabil indicațiile trolilor din propaganda rusă, PSD dezinformează pe
Facebook, folosindu-se de un clip video filmat în China. Ţinta e mişcarea
#Rezist. Astfel, a circulat pe Facebook un clip video care ne arată cum se
fabrică like-urile fictive de pe reţelele sociale. În imaginile surprinse putem
vedea o fermă de smartphone-uri care lucrează la foc automat pe aplicaţia chinezească
WeChat. Paginile de Facebook ale organizaţiilor teritoriale ale Partidului
Social Democrat au distribuit „în bloc” un clip video ajuns viral pe reţelele
sociale zilele trecute. Acesta a fost filmat în China şi postat pe Facebook de
către un antreprenor rus, Artem Zhdanov pe numele său. El se afla într-o vizită
de lucru în ţara asiatică, acolo unde a văzut cum se promovează conturile
oficiale de utilizator de pe reţeaua WeChat cu ajutorul a 100 de
smartphone-uri. Russia Today a cumpărat și ea drepturile de folosință, iar
agenția afiliată, Ruptly, a redistribuit imaginile. PSD a preluat clipul și a
susținut pe paginile de Facebook că mișcarea #Rezist se folosește de aceste
imagini pentru a obține like-uri și pentru a scoate oamenii în stradă. În spatele
acestei afaceri necurate, stă, așa cum era de așteptat, nelipsitul Soros (în
România, nu e Statul Islamic de vină, ci eternul și fascinantul Soros).
Trăiască trolii de la PSD! Le dorim spor la propagandă! Și, dacă era vreun
dubiu, eu sunt Tata lui Soros și al lui Dracula.
Pe lângă faptul că a adus și
plătit minerii de la proteste, probabil tot Soros a selectat oamenii (mă rog,
eminențele cenușii) din comisia parlamentară care a generat legile justiției ca
să saboteze justiția și să subimineze statul de drept. Trădătorul! Da, comisia
parlamentară care a produs legile INjustiţiei este dominată de diletanţi,
probabil infiltrați de Soros. Din cei 24 de membri ai comisei numai patru au
făcut o şcoală serioasă de drept: Cătălin Predoiu (PNL), Robert Cazanciuc
(PSD), Adrian Ţuţuianu (PSD) şi Stelian Ion (USR). Restul ori au absolvit
facultăţi private, ori au cu totul şi cu totul alte profesii de bază. Fostul
ministru ”altă întrebare”, Florin Iordache, a fost inginer la bază (a lucrat la
fabrica de mobilă din Caracal), Eugen Nicolicea – la fel (angajat la şantierul
naval din Turnu Severin), în timp ce Marton Arpad a fost actor.
Strategic așezați cu toții acolo
în comisie! Și nu doar competenți, ci și foarte prietenoși. Astfel, într-un
moment de deschidere și iluminare, Nicolicea a ameninţat un reporter cu
ridicarea acreditării dacă mai întreabă unde a făcut Dreptul: ”Mă, băiatule, tu
chiar nu înţelegi? Vrei să avem altfel de discuţii?“ Nu, nu amenințări doar, să
ia exemplu de la mineri (protestatari) și să acționeze în consecință! Vreau să
zic... să renunțe la legile justiției. Hm, se pare că Nicolicea a studiat
dreptul la o fuckultate particulară (Spiru Haret), la IDD, iar la prima
facultate (de inginerie) a rămas repetent. Asta demonstrează din nou capacitățile
acestuia. Sperăm că va rămâne în Comisia de la parlament și se va arăta la fel
de util.
Cu asemenea reprezentanți de
elită, să vedem acum cum a decurs votul în parlament. Legile justiției trebuia
votate marți, 12 decembrie 2017, dar votul s-a mutat strategic luni, pe 11
decembrie, de teama protestelor. Vai de mine, s-au speriat de mineri! Anterior,
pe 6 decembrie, după o şedinţă-maraton, PSD nu a mai dat votul final pe
proiectele de lege din lipsă de cvorum, după ce respinsese amendamentele depuse de PNL şi USR (cu un
circ întreg în parlament, deloc suprinzător, cine se aștepta ca un parlamentar
să lucreze... și încă civilizat?).
Dezbaterea, mă rog, circul
discuției amendamentelor în plen a întârziat totuși votul și PSD a rămas fără
cvorum (reușita opoziției). Însă luni pe 11 decembrie, a fost adoptată legea
303 (privind statutul judecătorilor și procurorilor), secția specială pentru
investigarea magistraţilor fiind și ea aprobată. De asemenea, luni, pe 11
decembrie, comisia Iordache a dat raport pozitiv pe a doua lege a Justiţiei
(legea 304), legea privind organizarea judiciară, apoi legea a fost votată și
în Camera Deputaților în ziua de miercuri pe 13 decembrie, împreună cu legea
317 (privind CSM și Inspecția Judiciară). Ulterior legile au fost adoptate în
Senat - pe 19 decembrie legea 303, respectiv pe 20 decembrie legea 304, iar pe
21 decembrie legea 317. Felicitări! Ne
bucurăm de succesurile comisiei Iordache și ale parlamentarilor și le dorim și
alte mărețe și glorioase realizări.
Am sperat apoi că CCR va opri
seria succesurilor când legile INjustiției au ajuns la CCR pentru a le verifica
constituționalitatea. Santa Klaus a spus că au fost adoptate fără transparenţă,
printr-o procedură neclară, cu „pumnul în gura opoziţiei“ şi sub presiunea timpului:
”a fost o încercare de îngrăşare a porcului în ajun”. „Au ieşit trei legi
foarte contestate. Nu numai de opoziţie la CCR, ci şi de ÎCCJ, care a analizat
aceste legi şi a considerat că nu se încadrează în cadrul constituţional din
România. Eu, preşedintele României, regret că se întâmplă asemenea lucruri”, a
declarat Santa Klaus.
Societatea civilă l-a rugat pe
președinte să ceară un punct de vedere despre legile INjustiției de la Comisia
de la Veneția, să retrimită la Parlament și să sesizeze Curtea Constituțională.
Din păcate, după ce Tudose a demisionat, Viorica Dăncilă, noul premier, și-a
anunțat sprijinul pentru legile justiției. Sau cum i-a zis ea papei în
romgleză: „Sfinţia voastră, I am very glad for this opportunity“. Ori că ”putem
spune, pe scurt, că reducem democrația, ă, birocrația”. Gura păcătosului
adevărul grăiește.
Prima lege a justiției (303,
privind statutul judecătorilor și procurorilor) trece în mare de CCR, secția
specială de anchetă pentru magistrați
fiind acceptată, dar mai sunt mici obiecții pentru care se reîntoarce în
Parlament. În schimb, cea de-a doua lege a justiției (304, privind organizarea
judiciară) nu e avizată. În varianta ajunsă ulterior în parlament a legii 304
(privind organizarea judiciară), președintele este scos din numirea conducerii a
Curții Supreme (ICCJ) (aceasta rămâne la CSM). Acest lucru va fi introdus și în
legea 303 privind statutul magistraților. Legea 317 (privind CSM și Inspecția
Judiciară) este considerată și ea de CCR parțial neconstituțională și retrimisă
în parlament.
Legile INjustiției sunt apoi din
nou contestate de USR, PNL și ICCJ la CCR, spunându-se că nu au fost
îndeplinite cerințele CCR în modificarea legilor în parlament și găsindu-se 37
de motive de neconstituționalitate. CCR acceptă legea 304 (privind organizarea
judiciară) și legea 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară) și retrimite în
parlament doar legea 303 (privind statutul magistraților). Însă bătălia merge
mai departe prin noi sesizări la CCR și propuneri de revizuire în parlament.
Între timp, când legile ajung la
promulgare, Santa Klaus contestă și el legile INjustiției la CCR și la Comisia
de la Veneția, cerându-le celor de la CCR și PSD să aștepte opinia celor din
Comisia de la Veneția și să se conformeze acesteia. Într-o primă etapă, CCR
respinge sesizarea privind legea 303 (despre statutul magistraților), legea 304
(organizarea judiciară) și legea 317 (privind CSM și Inspecția Judiciară)
depuse de Santa Klaus, însă lupta continuă (prin alte sesizări la CCR și prin
retrimiteri ale legilor în parlament pentru reexaminare).
În ce privește Comisia de la
Veneția, ultima șansă ca legile justiției să ajungă acolo se decide joi, pe 26
aprilie, în Consiliul Europei, mai exact în Comisia Juridică a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), la sesizarea PNL. O solicitare
identică a fost trimisă și de ONG-ul
Forumul Judecătorilor. APCE aprobă, în cele din urmă, solicitarea PNL și
trimite legile justiției la Comisia de la Veneția.
Pe 13 iulie, în raportul preliminar,
animalele naziste, minerii, nebunii și băgăcioșii de la Comisia de la Veneția
critică și ei legile justiției, arătând că sunt aspecte ”de natură să submineze
independența judecătorilor și procurorilor din România precum și încrederea
publică în justiție”. Comisia cere ca modificările să nu fie aplicate, în
special cele referitoare la numirea procurorilor-șefi, rolul ministrului în
acest sistem, precum și scopul controlului ierarhic al procurorilor. Comisia
preferă:
·
în
legătură cu procedura de numire și revocare a procurorilor-șefi optează
pentru prezența președintelui și a CSM pentru a balansa influența ministrului
Justiției (Comisia de la Veneția critică decizia CCR ce-i oferă ministrului
Justiției putere deplină de revocare a procurorilor-șefi și totodată respinge
faptul că președintele nu poate refuza decât o singură dată o propunere a
ministrului pentru numirea procurorii-șefi (înainte puteau fi nelimitate))
·
secția
specială de anchetă
pentru magistrați este și ea motiv de îngrijorare și se solicită abrogarea
acesteia
·
renunţarea
la schema de pensionare anticipată a procurorilor
·
eliminarea
sau redefinirea prevederilor care le permit procurorilor-şefi să invalideze, ca
neîntemeiate, soluţiile procurorilor
·
anularea
restricției impuse magistraților privind libertatea de exprimare.
Iată și câteva reacții. Augustin
Zegrean, fost șef CCR, declară că trebuie urmate recomandările Comisiei de la
Veneția. Judecătorul Cristi Danileţ, fost membru CSM, afirmă că România riscă
excluderea din Consiliul Europei, dacă nu va respecta recomandările Comisiei de
la Veneţia, în privinţa modificărilor aduse la legile justiţiei. Forumul
Judecătorilor arată: „Sunt 30 de pagini care explică ce trebuie îndreptat”.
Codrin Ștefănescu, lider PSD, spune că merge ”până la capăt cu modificările”.
Eugen Nicolicea consideră că documentul nu contrazice modificările aduse de
PSD-ALDE, deci, nu mai e nevoie să aștepte raportul final din octombrie. Florin
Iordache acuză: ”Nu au citit ultima formă prin care a fost definită eroarea judiciară
şi nici deciziile CCR”. PNL și USR cer CCR să opereze modificări în funcție de
recomandările Comisiei.
Ce trebuie făcut? Practic, cel
mai important aspect, în legătură cu legea 303 (statutul magistraților):
trebuie revizuită modalitatea de numire a procurorilor-șefi, în urma
recomandărilor Comisiei de la Veneția. Legea aflată acum în vigoare îi oferă
preşedintelui puterea de a refuza la nesfârşit, dar motivat, propunerile
ministrului Justiţiei pentru şefia DNA sau DIICOT. În forma modificată de PSD,
legea 303/2004 îi lasă președintelui posibilitatea de a refuza doar o singură
dată propunerea ministrului Justiţiei.
CCR urmează să se pronunțe în
septembrie cu privire la sesizarea președintelui asupra modificării legii 303
(statutul magistraților), a sesizării ICCJ și a opoziției cu privire la legea
304 (organizarea judiciară) și a obiecției lui Santa Klaus la legea 317
(organizarea CSM), ultima sesizare posibilă. Președintele promulgă legea 304
(organizarea judiciară) în vară, dar cere ca la toamnă să se reia dezbaterile
în parlament pentru a pune în acord legile justiției cu cerințele Comisiei de
la Veneția.
Lupta continuă. În ciuda problemelor, să nu uităm ceva important obținut
datorită protestelor și luptei politice: s-a renunțat la ce era mai grav, mai
exact la politizarea și mai serioasă a justiției prin trecerea Inspecției
Judiciare în subordinea Ministerului Justiției și totodată, s-a reușit
păstrarea președintelui în procedura de numire a procurorului general, șefului
DNA, DIICOT și a adjuncților lor (în loc să fie puși tot exclusiv de ministrul
Justiției). Deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu