Sunt
însă unii care duc focul sacru în infern, sfidând legile iadului.
Astfel,
Raed Fares și Hammoud Jneid din Kafranbel au dus focul sacru al revoluției. Au
fost asasinați pe 23 noiembrie 2018. Raed a fost cunoscut pentru pancartele lui
spirituale, ridicate de oamenii din Kafranbel în fiecare vineri. A crezut atât
de mult în cauza revoluției și a libertății încât și-a pus în pericol viața și
i-a sfidat pe cei care au vrut să-l aducă la tăcere. A creat Uniunea Birourilor
Revoluționare prin care susținea media locale, cel mai cunoscut dintre ele
fiind radio Fresh. Raed spunea: ”revoluția e o idee și ideile nu pot fi ucise”.
Campania Siria păstrează memoria lui Raed și a lui Hammoud și le duce mai
departe moștenirea revoluționară.
Festivalul
”Celebrarea Siriei 2020”, un festival de cultură și arte, are loc între 5 și 11
decembrie 2020. Tema de anul acesta (2020), ”Singuri împreună” și formatul
virtual arată că oamenii se pot conecta de acasă, să împărtășească experiențe
frumoase și să fie împreună în timp ce savurează cultura și arta siriene. Este
organizat de Societatea Regândită Reconstruită, o asociație din Marea Britanie
care încearcă să ajute refugiații, căutătorilor de azil și imigranților, în
particular dar nu exclusiv sirieni, pentru a se integra în Marea Britanie.
Usama,
un băiat de 13 ani dintr-o tabără de dislocați al-Anwar din Idlib pictează
pentru pace și pentru sănătate, încurajând oamenii să poarte măști pentru a
preveni răspândirea coronavirusului: ”Am început să desenez măști pentru a
încuraja oamenii să le poarte. Unii dintre copii poartă măști făcute din haine
vechi. Alți oameni din tabără numesc cortul ”cortul minunilor” având în vedere
ce iese din el”
Jurnalistul
Hussein Khattab a dus și el focul sacru în infern în al-Bab în nordul Alepului,
deși își risca viața mereu și, în plus, primea sute de scrisori de amenințare
cu moartea. A fost asasinat pe 15 decembrie 2020. Colegii lui și-au exprimat
durerea și îngrijorarea privind insecuritatea pentru jurnaliști în zonele
controlate de turci.
Copiii
din Idlib fac o expoziție de pictură în care își exprimă dorințele, speranțele
și visele.
Tot
copiii din taberele de dislocați din Idlib fac o expoziție în care-și prezintă
suferințele din timpul iernii, dar și speranțele pentru o viață decentă.
Un
sirian dislocat, Jamil Ghoneim, face pantofi din anvelope pentru copiii
dislocați. A urmărit filme pe you tube pentru a vedea cum se procedează. ”Am
decis să îi ajut pe copiii din tabără și să-i fac fericiți făcându-le pantofi . Așa că am început să colecționez anvelope
din satul alăturat taberei și am început să le prelucrez pentru copii”.
Hadi
al Khatib este printre cele 100 personalități pe lista revistei Time în 2021.
Hadi conduce asociația Arhiva Siriană care investighează și colectează
înregistrări digitale ale crimelor de război și abuzuri privind drepturile
omului. Chiar luna aceasta în februarie 2021, o investigație a Arhivei Siriene
a găsit Rusia responsabilă pentru un atac la un spital în Ariha care a ucis 13
persoane și a rănit 68. Și în octombrie 2020 spoturile video ale asociației au
fost parte a investigației privind atacurile chimice ale regimului sirian.
”Transformarea începe cu tragerea la răspundere”, spune Hadi.
Dr.
Hassan Abbas a dus și el focul sacru în infern până la moartea lui pe 7 martie
2021. A fost scriitor, avocat al egalității cetățenilor, profesor de arabă și
cercetător în moștenirea culturală siriană. A fost prietenul și mentorul multora.
Munca și înțelepciunea lui au avut un impact masiv asupra tinerilor. Și-a iubit studenții și ei
l-au iubit la rândul lor. Iată ce scria în martie 2014 la a treia aniversare a
revoluției: ”Spune-ți-i cum vreți, criticați-o cum vă place, înșelați-o,
încercați-o, păcăliți-o, săpați terenul de sub picioarele ei, pictați-o,
înjurați-o, faceți ce vă doriți. Este, ca și ecoul vorbelor lui Galileo Galilei
către torționarii săi: ”și totuși se mișcă”. Rămâne. Și doar ea a început să
rămână, până când obține ce vor oamenii: o viață în demnitate fără opresiune,
fără întuneric.”
Femeile
de la “Căștile Albe” susțin serviciul de sănătate afectat de bombardamente.
Răspund coronavirusului oferind ajutor celor în nevoie și transmițând
informații despre virus în taberele de dislocați și școli. Voluntarii au lansat
de asemenea campania ”Un medic în fiecare casă” pentru a antrena persoanele
tinere din casă în ce privește oferirea de prim ajutor care poate fi salvator
în perioade de criză.
La
aniversarea a 10 ani de la revoluție pe 15 martie 2021, Mais de la Campania
Siria ne trimite următorul mesaj: ”acum 10 ani cântece de libertate răsunau în
întreaga Sirie căci protestatari curajoși ieșiseră în stradă pentru a cere
democrație și demnitate. Aceste momente și organizarea pașnică ce a urmat, a
părut ca un vis pentru mulți dintre noi confruntați cu regimurile dictatoriale
crude ale lui Bashar al-Assad și al tatălui său. Vor rămâne pentru totdeauna
cele mai fericite zile din viața mea. 10 ani și Siria este departe de speranță
și posibilitatea zilelor de început. Protestele au fost primite cu forță brută
și situația a degenerat într-o violență orchestrată de stat cu extremiștii
implicați și multe țări aflate într-un război proxy pe teritoriul sirian. Lumea
a stat deoparte și nu a făcut nimic în timp ce numeroase crime împotriva
umanității, majoritatea comise de regim, ruși și aliații iranieni, au devastat
viața civililor . Impunitatea și
lipsa de acțiune au dominat. În fața acestui eșec, activiștii și societatea
civilă și-au riscat viața pentru a crea înțeles și rezistență când speranța era
imposibilă. La Campania Siria lucrăm pentru a le oferi putere acestor grupuri
și încercăm să trezim conștiința lumii pentru a face să acționeze. Dar dacă
lumea ar fi ascultat cerințele oamenilor acum 10 ani?” Mais prezintă un video
în care activiștii spun ce s-ar fi întâmplat dacă mărețul și gloriosul
conducător și-ar fi dat demisia acum 10 ani, ce vise și-ar fi împlinit.
Actorul
și regizorul Mohammed al-Rashi spune și el cum ar fi fost dacă al-Assad și-ar
fi dat demisia atunci: ”Am fi avut o repetiție generală, pregătindu-ne pentru
noaptea de deschidere de la teatrul Al-Hamra
din Damasc. Poate ar fi fost un departament de păpuși la Institutul Superior de
Arte Dramatice. Zaki Cordillo,
care a fost arestat de regim pentru că a cerut libertate, ar fi fost șeful
acestui departament. Băiatul lui, Mehiar Cordillo care a fost arestat de regim
pentru același motiv, ar fi jucat alături de mine într-o piesă sau seriale
dramatice sau film, scrise de Adnan Zarai care a fost de asemenea arestat”.
Tot
la aniversarea a 10 ani de la revoluție, în fața clădirii Reichstag și în alte
5 orașe din Europa, activiști și artiștii din Siria au plasat 10 postere
originale pentru a vorbi despre situația sirienilor din ultimii 10 ani, Au
utilizat sloganul #Chemarelaacțiune pentru a
susține nouă inițiative siriene referitoare la educație, împuternicirea
femeilor și primul ajutor. Artiștii au fost: Salina Abaza, Salam Alhassan,
Tammam Alomar, Abu Malek Al-Shami, Diala Brisly, Zena El Abdalla, Ala' Hamameh,
Noah Jad, Razan Sabbagh, Tamer Mallak.
De
Ziua Mamei pe 21 martie 2021 mamele de la Familii pentru Libertate își așteaptă
copii dispăruți în închisori și transmit
un mesaj de încurajare pentru a fi eliberați.
Abdullah
și Baraa au înființat un centru de suport pentru copiii cu sindrom Down,
singurul de acest fel în Idlib. Au peste 40 de copii înscriși. Le oferă
programe de educație, terapie fizică și distracție.
După
ce au plecat din Maarat al-Numan în 2018, Baraa și soțul ei Abdullah au deschis
o grădiniță pentru copiii cu sindrom Down în Idlib. Cu pasiunea de a ajuta a
Baraaei și experiența de asistent medical pediatric a lui Abdullah au înființat
singurul centru pentru copiii cu sindrom Down din nord-vest. Echipa de 8
voluntari oferă terapia de vorbire și fizică pentru 35 de copii cu sindrom
Down. Copilul de 8 ani Sham Jamal a venit la centru
acum cinci luni și
suferea de abilități de vorbire reduse. A primit terapie a vorbirii intensă și
acum poate recita alfabetul, să se prezinte și să folosească cuvinte pentru
a-și exprima emoțiile. Mohamed Hallak băiatul de nouă ani a fost adus de bunica
lui după ce suferise de izolare și depresie după ce a fost separat de mama lui
și tatăl lui a fost arestat și dispărut forțat de regim. După ce a petrecut
câteva luni la centru, acum poate socializa cu ceilalți copii și participa la
activitățile distractive cu noii săi prieteni. Progresul lui Mohamed a adus
bucurie membrilor centrului și bunicii sale. Când a venit la centru, Rayan avea
probleme de vorbire, nu putea interacționa cu ceilalți și era foarte speriată
de lumea înconjurătoare. După ce a
petrecut timp la centru, teama ei a dispărut și încrederea ei în sine a
crescut. Astăzi Rayan iubește să se joace cu prietenii ei și înțelege și
interacționează cu ceilalți. Yahya
suferea de hiperactivitate, iar abilitățile sale de vorbire și interacțiune
erau reduse. Yahya a avut nevoie de ajutor pentru
a învăța, a-i crește încrederea și a se integra în comunitate. Experții l-au
ajutat să-și gestioneze abilitățile mai bine și să învețe noi abilități. Acum
interacționează cu ceilalți și a descoperit o nouă pasiune: fotbalul. Cum
centrul are nevoie de surse financiare, donăm pentru el.
Jurnalista
Hiba Barakat își riscă viața pentru a documenta ce se întâmplă în Siria. Iată
ce spune revistei Marie Claire: ”sunt atâtea povești triste despre femei și
fete în Siria. Am nevoie de o carte pentru a le spune pe toate. Poveștile
despre dificultățile tinerelor femei sunt legate de mariajele forțate create de
presiunile războiului, de singurătate, de dislocare sau de lăsarea școlii și
abandonarea viselor. Războiul e un blestem de care suferă femeile cel mai mult,
ne-a făcut pe unele dintre noi mai puternice dar de asemenea ne-a distrus pe
multe dintre noi”. Jurnalista Yakeen Yaser Bido spune revistei Marie Claire:
”Comunitatea nu e obișnuită să vadă femei reporteri de război. Puține
îndrăznesc să apară în fața camerei unde sunt bombardamente sau este o bătălie.
De aceea mă aflu sub privirea camerei|”
Pe
7 aprilie 2021 se organizează un protest la New York pentru aflarea adevărului
despre atacul chimic de la Douma de acum trei ani. Atunci au fost ucise 40 de
persoane. De atunci a fost o campanie de dezinformare rusească care a declarat
atacul și victimele ca fiind suspecte, anunțând că atacul a fost pus în scenă
sau nu a avut loc deloc. Activiștii au prezentat un banner cu sloganul ”Adevăr”
pe care figurează numele victimelor de la atacul din Douma din aprilie 2018 și
de la atacul chimic de la Khan Seikhoun din aprilie 2017.
Artistul
Aziz Asmar din Idlib își exprimă solidaritatea cu protestatarii din Myanmar
printr-o pictură pe un zid în ruine din Idlib.
Pe
3 mai 2021 de Ziua Internațională a Libertății Presei, Campania Siria face un
gest de solidaritate cu jurnaliștii uciși ca Raed al-Fares, Khaled al-Issa,
Naji al-Jarf, Ruqia Hassan Mohammed, Rami al-Sayed, Anas al-Dyab și toți
jurnaliștii care au fost omorâți pentru că au încercat să transmită adevărul.
După RSDO, 709 jurnaliști și activiști media au fost uciși de la începutul
războiului, inclusiv 52 sub tortură. Regimul este principalul responsabil
pentru victime, dar toate grupurile armate au targetat, intimidat și ucis
jurnaliști.
Noul
documentar: ”Memoria noastră aparține nouă” despre trei jurnaliști sirieni
exilați a primit o mențiune specială la festivalul CPH:DOX din Danemarca. Regizorul Rami Farah spune: ”După
câte vorbesc acum, Danemarca își continuă politica de revocare a permisiilor
siriene de rezidență, susținând că Siria este sigură acum. Din ce vorbesc acum
al-Assad, principalul responsabil pentru crimele din Siria, este încă la
putere. Până în această zi, regimul sirian
continuă să aresteze, să tortureze și să ucidă sute de mii de civili. Ceea ce
vedem ca memorii traumatice pentru Yadan, Odai și Rani în documentar, sunt încă
realitatea zilnică pentru sirienii
din Siria de astăzi. Vreau să chem poporul danez să stea de partea bună a
istoriei. Vă rog învățați despre ce se întâmplă în Siria. Urmăriți filme, vorbiți
cu sirienii și ascultați-le poveștile. Am făcut filme pentru a păstra memoria
și narațiunea, dar de asemenea avem nevoie să ne implicăm și să facem o
schimbare, dacă putem și unde putem. Mulțumesc!”
Pe
7 mai 2021 Campania Siria își manifestă solidaritatea cu palestinienii din
cartierul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de est aflat sub ocupație. Li s-a spus
să-și părăsească locuințele într-un gest de curățare etnică și dislocare
forțată făcut de Israel. Nabil al-Kurd, rezident pentru mult timp al Karm
al-Jaouni, stă lângă un zid inscripționat cu un graffiti care spune ”nu vom
pleca”. Se face și o scrisoare deschisă de solidaritate cu palestinienii: ”În
eliberarea voastră de ocupație vedem eliberarea noastră de tiranie”.
Pe
20 mai 2021 Campania Siria își manifestă din nou solidaritatea cu
palestinienii: ”Ruinele arată ca ruinele noastre. Aceste avioane arată ca cele
care ne ucid. Justificările apologeților masacrului arată ca cei care justifică
crimele lui al-Assad prin sofisme, false echivalențe și de ce așa-uri. Vedem
aceste imagini ale celor care dau primul ajutor după atac, vedem durerea lor,
fețele însângerate ale copiilor, veștile că cei dragi ori prietenii au fost
omorâți. Cunoaștem asta prin oasele noastre. Cunoaștem a cui viață este
dispensabilă pentru că viața noastră e dispensabilă. Știm cum arată ucigașii.”
Pe
26 mai 2021, de ziua alegerilor prezidențiale în Siria, Campania Siria
transmite un mesaj de condamnare și totodată de tristețe că nu a fost tras încă
la răspundere mărețul și gloriosul conducător pentru crime împotriva
umanității. Oameni curajoși în Daraa (aflat sub controlul regimului) au riscat
să fie arestați (și torturați până la moarte) protestând împotriva alegerilor. Graffiti-ul
din Daraa spune ”Fără stabilitate cu al-Assad”. În Idlib a fost un protest
pentru alegeri libere și corecte. Pe pancartă stă scris: ”Sirienii nu au viitor
cu criminalul. Continuăm împotriva ta”.
Pe
28 mai 2021 se împlinesc nouă ani de la uciderea cineastului și activistului
Bassel Shehadeh. A participat la revoluție și a documentat-o. Inspirat de
jurnalele cu motocicletă ale lui Che Guevara, Bassel a mers în 2010 la New
Delhi cu motocicleta. În 2011 era bursier Fullbright la Universitatea Syracuse
din New York. Și-a părăsit cursul iarna și s-a mutat în Homs pentru a documenta revoluția și a-i antrena și pe alții ca
activiști media. Bassel a fost ucis în timpul unui asalt al regimului în Homs. Iată ce spune un prieten: ”când îl vedeai nu
puteai să nu-i observi zâmbetul. La funeraliile lui Bassel în Homs regimul a
atacat cu mortare. În Damasc, unde familia și prietenii au vrut să-i facă o
slujbă de înmormântare, criminalii regimului și forțele armate au atacat
biserica. Era dificil să vizităm familia, dar până la urmă ne-am adunat câțiva
prieteni pentru a ne lua rămas bun în Homs, Damasc și câteva locuri din lume. Și
acum în fiecare an ne aducem aminte”.
Pe
2 iunie 2021, odată cu începerea lunii Pride, Campania Siria își manifestă
solidaritatea cu comunitatea LGBTQI
și sirienii care încearcă să
continue lupta pentru libertate, egalitate și justiție. Astfel, Campania Siria
distribuie scrierile unui artist și scriitor Sahaba în ”Siria nespusă”. Iată ce
spune el: ”Așteptam cu nerăbdare momentul revoluționar, căci Siria și sirienii
merită libertate. Dictatura și metodele de represiune foarte brutale erau clare
precum cristalul încă de când eram un copil, ceea ce înspăimânta pe fiecare.
Nimeni nu putea anticipa care răspuns va fi. În timp ce continuam intens expunându-mă știrilor, furia a apărut și
protestele au izbucnit. Am înțeles că haosul interior în care mă aflam era o
mixtură de teamă și speranță. Sper că într-o zi, voi fi liber în țara mea ca un
sirian bizar”.
Raeef
al-Shalabi scrie despre cum e să crești gay în eseul ”Eu, anormalul”: ”Am trăit
copilăria cu un sentiment de solitudine și mi-a lipsit luxul chiar al unei
înțelegeri. Atunci când am început să cunosc tineri femei și bărbați atunci am
simțit pentru prima oară că nu sunt singur. Am început să am interes pentru
problemele LGBTQ pentru că i-am iubit pe acești tineri prieteni”.
Pe
15 iunie 2021 se împlinește un an de când a
murit activista LGBTQI Sarah Hegazi din Egipt. Nour Salem se întreabă care este
soarta persoanelor din această categorie și cât trebuie să sufere: ”Mulți
oameni din comunitatea LGBTQI sunt încă copleșiți de frică pentru că pot face
comparație între circumstanțele politice și sociale din Siria și Egipt. Se pot
raporta la suferința pe care a trăit-o Sarah Hegazi în Egipt și la singurătatea
și ciudățenia pe care a resimțit-o în exil”.
Hammoudi,
activist gay a fost arestat și torturat atât de regim cât și de Statul Islamic
pentru activismul său politic și orientarea sexuală.
Avam
al-Saleh, un scriitor din înălțimile Golan ocupate de Israel scrie despre cei
închiși pentru lupta lor de rezistență: ”M-am gândit să documentez memoria
mișcării de rezistență conduse de cei care sunt închiși în închisorile
Israelului. Această uitată istorie este plină de semnificații și resurse
simbolice. Totuși nu vreau să reduc aceste experiențe la simplu simbolism. 54
de ani de la inițiere, această narațiune este parte integrală a unei istorii
mai largi, una a sirienilor femei sau bărbați, mulți dintre care și-au pierdut
viața ca rezultat al închisorii. Alții și-au pierdut auzul sau au pierdut ani
sau decenii prin sentințe pe viață. Unii și-au pierdut familiile în timp ce au
stat la închisoare, alții și-au pierdut abilitatea de a dormi fără coșmaruri.
Fiindcă sunt ființe umane, mișcate de pierderea siriană a libertății, voi
încerca să le descriu și să le onorez sacrificiul pentru a lupta cu această
pierdere. NU va fi documentare în stil legal, ci documentare care permite
cititorului să vadă fie și pentru câteva momente prin ochii celor care au fost
acolo”.
Pe
22 iunie 2021 Familii pentru Libertate își exprimă condoleanțele pentru moartea
într-un accident rutier a lui Alaa al-Sadik din Emiratele Arabe Unite,
activistă pentru drepturile omului, aflată în exil în Marea Britanie. Alaa,
născută în 1988 a intervenit în apărarea tatălui ei care a fost arestat
împreună cu alți 94 de intelectuali în procesul cunoscut ca ”Cazul 94 din Emirate” pentru că a solicitat
reforme și a rămas în detenție. Alaa a dedicat viața ei apărării lui, cerând
eliberarea lui și a celorlalți prizonieri politici, precum și susținerii
revoluțiilor din Primăvara arabă de la începutul lui 2011 încoace. .
Pe
24 iunie 2021 se împlinesc 5 ani de la uciderea unui curajos jurnalist Khaled
al-Essa într-un bombardament (după ce fusese supraviețuitor atacului cu
bombe-butoi).
Asociația
Deținuților și Dispăruților de la Închisoarea Saydnaya a deschis un Centru
pentru Familii în Gaziantep. Oferă asistență deținuților și victimelor torturii
prin intermediul scrisului și alte arte.
Karim
Jian a absolvit facultatea de medicină inspirat de doctorul britanic Abbas Khan
care a venit să trateze civilii la Alep. El spune: ”În 2012 chirurgul britanic Abbas Khan a venit la Alep
pentru a trata civilii răniți. A fost în consecință torturat și ucis de regimul
al-Assad. Povestea lui a impresionat multă lume, inclusiv un băiat de 15 ani
din Alep care a vrut să fie ca doctorul Khan. Astăzi băiatul a absolvit ca
doctor”.
Pe
4 august 2021 Campania Siria își exprimă solidaritatea cu victimele exploziei
de acum un an din Liban care a ucis peste 200 de oameni și a rănit peste 6.500.
Aceștia suferă și în prezent, iar vinovații nu au fost trași la răspundere. Și
Familii pentru Libertate își exprimă solidaritatea cu victimele exploziei.
La
mijlocul lui august 2021 90 de voluntari de la “Căștile Albe” își dau examenele
de la facultate după ce educația lor a fost întreruptă de război.
Pe
19 august 2021 de Ziua Internațională Umanitară Campania Siria le omagiază pe “Căștile
Albe” care au, la rândul lor, 291 de victime printre ei, dintre care 3 chiar în
2021.
Pe
21 august 2021 Campania Siria își exprimă solidaritatea cu victimele atacului
chimic de la Ghouta din 21 august 2013 care a dus la moartea a 1.127 de persoane, fără a fi tras
nimeni la răspundere, iar atacurile chimice repetându-se și depășind 200. Dr.
Katoub, lucrător umanitar, avocat și martor declară:
”După 8 ani de atacuri chimice repetate, trebuie să ne gândim la martori și la
familiile victimelor care au depus mărturie în fața organizațiilor
internaționale de investigație. Încă nu s-au făcut pași serioși către justiție
și tragere la răspundere și, în
acest timp, aceștia au fost supuși sistematic și continuu intimidării din
partea regimului sirian.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu