Sute de mii de copii, activiști pașnici sau lucrători umanitari au fost
arestați și au dispărut forțat. Sunt câini de teroriști care au violat
Leviathani și au distrus nu doar Pământul, ci și planeta Krypton a lui
Superman. Sunt multe Antigone în Siria care încearcă să-i găsească și să-i
îngroape pe cei dragi. Astfel, riscându-și propria viață pentru adevăr și din
solidaritate, Familii pentru Libertate (Families
for Freedom) (printre care curajoasele femei-lidere ale asociației precum
avocata activist pentru drepturile omului Noura, doctorița Hala, profesoara
Farizah și activista Fadwa) îi caută pe cei din închisorile regimului și din
alte părți (deși le pot împărtăși soarta cu această căutare).
Potrivit RSDO de la începutul războiului până în iunie 2021, 149.457 au fost arestați arbitrar, 131.178
(88%) de regim, 8.648 (6%) de Statul Islamic, 3.796 (3%) de Forțele Democrate
Siriene, 3.582 (2%) la rebeli, 2.253 (1,5%) la Hayat Tahrir al-Sham. În aceeași
perioadă, au fost torturați până la moarte 14.537 , 14.338 (99%) de regim, și 1% de alte părți.
Cele mai frecvente torturi sunt dulab
(introducerea prizonierului într-o roată/cauciuc înainte de a fi bătut), shabeh (atârnarea de tavan de
încheieturi), bătăi cu cabluri electrice, electrocutarea (la organele
genitale). Închisorile sunt
supraaglomerate (oamenii zac aproape leșinați unul peste celălalt, în spații
minuscule) și singurul concert care se aude e cel de urlete (îl auzim și noi
mereu). Toată lumea ajunge aici legume putrezite de 30-40 de kile pe care nu le
recunosc nici cei apropiați, iar femeile supraviețuitoare, pe lângă torturile
obișnuite, trebuie să înfrunte și stigma (rușinea) violului în ochii familiei
și ai societății.
În demersul lor de a-i ajuta pe cei dispăruți, Familii pentru Libertate
solicită regimului sirian lista celor deținuți arbitrar (împreună cu locația și
starea lor), cere oprirea torturilor și certificate de deces în caz de moarte
(odată cu cauza acesteia și locul mormântului), dorește accesul ajutoarelor
umanitare și al grupurilor de monitorizare a drepturilor omului în închisori
și, totodată, vrea abolirea curților excepționale și garantarea unor procese
corecte. Pe lângă presiunile asupra regimului, asociația Familii pentru Libertate aduce împreună mii
de familii de sirieni cu rude arestate/dispărute, merge la orice discuție de
pace pentru a arăta că nu există pace fără ca cei dragi să fie eliberați și
contactează pe oricine poate face lobby în acest sens.
Campania Siria a lansat la rândul ei o campanie: ”Adevărul după Statul
Islamic”, cerând comunității internaționale implicarea pentru aflarea
adevărului despre cei răpiți de Statul Islamic (peste 8.000). Ameenah Sawwan,
activistă pentru justiție și tragere la răspundere de la Campania Siria spune:
”eforturile curente nu au ajutat familiile să-i găsească pe cei dragi. Trebuie
să interogheze pe luptătorii de la Statul Islamic pentru a afla despre soarta
celor dispăruți și să ofere suport financiar pentru a efectua exhumarea
cadavrelor din gropile comune pentru a-i identifica aceste cadavre descoperite
tot timpul în și în împrejurimile Raqqa”.
Pe 19 noiembrie 2020 în cadrul unui proces dedicat victimelor torturii din
Siria din Koblenz, Germania (ale colonelului Anwar Raslan, peste 4.000 de
victime și peste 50 de decese), activista și jurnalista Ruwaida Kanaan își
învinge teama și rușinea și depune mărturie despre violența sexuală și își dezvăluie în media și pe rețelele sociale
numele și fotografia. Aceasta spune: ”A fost decizia mea din primul moment
pentru a-mi arăta numele real și fotografia și nu să-mi ascund numele și poza
inclusiv în media. Pentru mine, arătarea numelui real, a fotografiei și
distribuirea conversațiilor în media, a fost parte a unei misiuni pe care mi-am
asumat-o, pentru a oferi voce celor care n-au avut resurse sau s-au temut să se
expună. Ca supraviețuitoare a arestului și ca femeie, a fost întotdeauna o
prioritate pentru mine. Știm că mulți supraviețuitori ai arestului se tem să
apară în media din multe motive de la stigma socială combinată cu condițiile
materiale și statutul legal, cu excepția supraviețuitorilor din interiorul
Siriei care se tem să vorbească din teamă pentru viața lor.”
Pe
9 decembrie 2020 Oficiul de Dezvoltare Locală și Susținere a Afacerilor Mici,
Familii pentru Libertate, Organizația Baytna și Centrul Sirian pentru Media și
Libertate de Expresie organizează un webinar despre dispariția celor de la
Douma (cei 4 de la Douma) la 7 ani de la dispariție. Vorbesc 4 activiști: Rana
Zeytouna, Yassin Haj Saleh, Basil Hamada, Osama Nassar, iar moderator este
Sawsan Abu Zainuddin. Cei dispăruți sunt activiștii Razan Zaitouna, Nazim
Hamadi, Wael Hamada, Samira Al-Khalil. Nu se mai știe nimic de soarta lor.
Semnăm
și o petiție de la Campania Siria în acest sens.
Pe 4 ianuarie 2021 apare raportul Asociației
Deținuților și Dispăruților de la Închisoarea Saydnaya (”Dispăruți forțat în
centrele de detenție siriene”) în care se vorbește de condițiile de detenție,
dar și de șpăgile uriașe date pentru vizite ori pentru eliberarea deținuților.
Regimul a folosit șpăgile pentru a se autofinanța. Sume uriașe ajungând la 2,7
milioane dolari pentru o singură închisoare au
fost solicitate. Abdullah, arestat când avea 19 ani și dus la Saydnaya spune
despre condițiile din închisoare: ”În fiecare zi 4 sau 5 oameni mureau și erau
scoși din celulă. Erau înfometați până la moarte. Gardienii intrau în celulă și
îi băteau, lăsând prizonierii într-o stare de teroare mentală”. Familia lui
Abudllah a plătit 10.000 de dolari pentru a-i reduce pedeapsa, iar el și cei
trei frați ai lui încă lucrează pentru a plăti datoria. Pe ansamblu, regimul a
primit 900 milioane de dolari în șpăgi.
Pe 1 februarie 2021, Mariam Alhallak, de la
Asociația Familiilor Caesar își amintește de ziua în care fiul ei; Ayham Ghazzoul,
a fost ucis în tortură acum 8 ani. Iată ce ne destăinuie ea: ”În ziua în care a
fost ucis, știam deja. Intuiția maternă m-a făcut să simt asta, chiar dacă nu
aveam vești. Intrasem în camera lui pentru a mă ruga la prânz când am avut o
viziune: ușa camerei lui s-a deschis și băiatul meu era cărat de oameni tineri
care l-au aruncat la pământ. Chipul nu avea trăsături, dar am știut că acea
viziune era el, Ayham, băiatul meu și am simțit că inima mea a căzut la pământ
de asemenea. Mi-am scuturat capul în panică, am închis și am deschis ochii. Ce
văzusem? Era ceva real? Avea vreun înțeles? Am înțeles că băiatul meu care
fusese arestat cu 6 zile înainte tocmai murise. Inima mea a crezut, dar mintea
mea refuza să accepte soarta lui. După asta, de fiecare dată când numele lui
Ayham era menționat, murmuram: ”Dumnezeu să aibă milă de sufletul său”. Am
încercat cu mare efort să resping aceste cuvinte de confirmare a morții lui
fără să spun nimănui”.
Pe 10 februarie 2021, în sprijinul deținuților,
este organizată videoconferința online prezentând proiectul ”Justiție și
adevăr” realizat de Familii pentru Libertate, Ta’aafi, Asociația Familiilor Caesar, Coaliția
Familiilor Persoanelor Răpite de Statul Islamic (Massar) și Asociația
Deținuților și Dispăruților de la Închisoarea Saydnaya. Justiția pe termen
scurt include oprirea violărilor curente ale drepturilor omului. Pe termen lung
trebuie atinsă o justiție comprehensivă și nerepetarea crimelor. Iată ce spun
participanții: Mahmoud de la Coaliția Familiilor Persoanelor Răpite de Statul
Islamic (Massar): ”Pe 31 martie 2015 ISIS i-a răpit pe mama și pe frații lui,
Racha, Issam, Ibrahim și soția sa Wafa și copii lor Alaa, Jodi și Taj” Bayan de
la Familii pentru Libertate: ”Unde sunt frații mei? Unde este Maan? Unde este
Yehya?” Kays de la Asociația Deținuților și Dispăruților de la Închisoarea
Saydnaya. : ”Pentru că am fost arestat și deținut la închisoarea cea mai rea
din lume, Saydnaya și am fost subiectul celor mai rele metode de tortură.
Pentru că încă mai sunt sirieni torturați și uciși în fiecare zi” Hiba de la Ta’aafi,: ”Pentru toți cei care
sunt încă înăuntru, ale căror voci sunt încă înăuntru, care încă nu pot să vină
afară pentru a vorbi sau striga” . Waleed de la Asociația Familiilor Caesar: ”A
fost deci necesar să ne unificăm eforturile. Proiectul ”Justiție și adevăr este
o nouă cale de unificare a eforturilor de aflare a adevărului și tragere la
răspundere a celor responsabili”
Iată câteva cereri ale asociațiilor incluse în
proiectul ”Justiție și adevăr”: cei arestați trebuie eliberați imediat și
soarta lor trebuie cunoscută. Tortura, tratamentele inumane și crimele sexuale
trebuie să înceteze. Rămășițele morților trebuie date familiilor. Tribunalele
de câmp și curțile excepționale trebuie abolite. Curți civile independente și
corecte care aderă la standardele internaționale trebuie create, pentru a
garanta dreptul la un proces corect. Reparații
pentru daune și compensații pentru victime trebuie realizate. Adevărul
evenimentelor chestionate trebuie să fie oficial recunoscut, într-o manieră
care prezervă narațiunea istorică cu acuratețe. Mărturiile publice oficiale
trebuie să fie parte a justiției de tranziție. Practicile ramurilor de
securitate și judiciare trebuie schimbate. Nu ar trebui să se acorde niciun rol
celor care au comis crimele în instituțiile de justiție și tragere la
răspundere. Toți cei care au comis violări trebuie trași la răspundere.
Nivin Almousa
de la Familii pentru Libertate ne vorbește despre experiența de deținută și
despre percepția societății despre femeile arestate în raportul
”Supraviețuitori și nu încă”: ”O femeie este văzută ca aducând rușine sau este
cea care pune capul familiei. Nu știu cât de zdrobită este intern și extern,
mental și fizic și are nevoie ca societatea să se uite la ea. Un bărbat care
vine din arest este un erou”.
Pe 11 februarie 2021 în cadrul campaniei
”Adevărul după Statul Islamic” a asociației Campania Siria este prezentată
mărturia atât a terorii comise de Statul Islamic, cât și a rezistenței la ea.
Yasmin Mashaan, jurnalist cetățean sub acoperire ne mărturisește: ”Primul lucru
pe care l-a făcut Statul Islamic a fost să taie curentul astfel încât lumea să
înțeleagă că supraviețuirea ei depinde de el. În acel an, Statul Islamic l-a
răpit pe fratele meu mai mic, al cincilea frate pe care l-am pierdut. Nu puteam
asista pasiv la ceea ce ni se întâmpla nouă, familiei noastre și lumii. Am decis
să lucrez ca activist media sub acoperire și mi-am riscat viața pentru a spune
lumii crimele comise de ISIS și lucrurile prin care trebuia să trecem.”
Pe 21 februarie 2021, un fost deținut Haitham
al-Bayad Abu Mahmoud cere adevărul despre cei dispăruți. Acesta a fost unul
dintre primii deținuți din Daria. A petrecut în detenție nouă ani și patru
luni.
Într-un interviu din ziarul Enab Baladi despre
proiectul ”Justiție și adevăr”, Lamis Al-Khatib de la Familii pentru Libertate
vorbește despre teama oamenilor de a declara că au deținuți în familie: ”Cei
mai mulți părinți se tem să declare că au deținuți în familie, deci numerele
reale sunt mai mari decât cele documentate, posibil de două ori mai mari. În
ciuda eforturilor organizațiilor privind soarta deținuților, nu există
rezonanță internațională și sunt întotdeauna promisiuni false privind deținuții
și uneori nu există nicio origine, nu există urechi pentru aceștia. Suferința
și vocea familiei, mișcări și organizații.”
Riyad Avlar de la Asociația Deținuților și a
Dispăruților la Închisoarea Saydnaya, fost deținut la Saydnaya, joacă rolul
principal în piesa ”Saydnaya”, despre experiența arestării, prezentată la
festivalul de la Napoli. A fost deținut timp de 21 de ani la Saydanaya.
Cetățean turc, a fost arestat când venise la Damasc pentru a învăța araba.
Într-un articol din 21 februarie 2021 din CBS Stephen
Rapp afirmă despre probele împotriva regimului sirian: ”Avem probe împotriva
lui al-Assad și a oamenilor lui mai multe decât au fost asupra lui Milosevici
în Iugoslavia, decât în orice tribunal de crime de război în care am fost
implicați vreodată. Până într-un punct mai bune decât împotriva naziștilor la
Nurenberg pentru că naziștii nu le-au făcut poze victimelor lor cu informații
identificatoare despre ei”.
Pe 22 februarie 2021 se împlinesc nouă ani de când au fost uciși de regim
jurnaliștii Marie Colvin și Remin Ochlik. Paul Conroy, jurnalist rănit și el în
acel atac și supraviețuitor al acestuia își amintește: ”greu de crezut, acum
nouă ani, colegii mei și prietenii, Marie Colvin și Remin Ochlik au fost uciși
în Homs de regim. Ne amintim de asemenea de jurnaliștii sirieni, activiștii și
civilii care au îndurat orori de nenumit din partea guvernului propriu. Ne
amintim de toți. Noi cei care am supraviețuit atacului suntem etern
recunoscători oamenilor curajoși din Homs care au stat cu noi în acele zile
grele și ne-au asigurat supraviețuirea. Vă mulțumim tuturor, nu vă vom uita”.
Pe 23 februarie 2021 se împlinesc 4 ani de când
a fost lansată mișcarea Familii pentru Libertate la Geneva. Mișcarea e condusă
de femei din familii de dispăruți și deținuți. A fost prima mișcare a
părinților deținuților. Cu patru ani în urmă, erau cinci femei în mișcare dar
acum sunt peste 150 de femei în Siria, Liban, Turcia și Europa.
Pe 24 februarie 2021 torționarul Eyad
al-Gharib este condamnat la patru ani jumate de închisoare în procesul din
Koblenz, Germania. Aflată la fața locului, Ameenah de la Campania Siria ne
istorisește: ”Scriu din orașul german Koblenz unde ceva mai devreme un membru
al regimului al-Assad a fost găsit vinovat de ajutarea la și comiterea crimelor
împotriva umanității. Am sentimente amestecate când am auzit condamnarea lui
Eyad al-Gharib la patru ani și jumătate, dar cred că este un prim pas în
procesul de justiție și tragere la răspundere care într-o zi va duce către
Bashar al-Assad însuși. Verdictul nu este doar pentru al-Gharib ca individ,
care a fost lucrător de nivel inferior al regimului ori despre numărul de ani primiți.
Este legat de injustiția pe care multe familii siriene au suferit, inclusiv a
mea. Acest proces recunoaște crimele de dispariție forțată, detenție arbitrară
și tortură comise în închisorile siriene în ultimii zece ani și chiar mai mult.
Al-Gharib a fost judecat sub principiul ”jurisdicției universale”, unde
indivizii pot fi judecați pentru crime serioase împotriva legislației
internaționale. Avocații și apărătorii drepturilor omului sirieni au recurs la
această rută pentru că un proces internațional este blocat la Consiliul de
Securitate ONU de Rusia și China. Procesul de astăzi setează un precedent pentru alte cazuri împotriva regimului
sirian. Sunt și alte cazuri în pregătire în Norvegia, Suedia și Franța și un
alt funcționar de rang mai înalt urmează să fie judecat aici, la Koblenz. La
nivel politic, transmite un mesaj pentru țările europene că nu este indicat să
construiască relație politică cu regimul al-Assad câtă vreme se întâmplă crime
împotriva umanității sub nasul său. Acest verdict istoric de astăzi a fost
posibil datorită muncii grele a avocaților sirieni și apărătorilor drepturilor
omului și datorită curajului victimelor care au depus mărturie. Aceia care
și-au spus povestea, au cerut justiție și răspunsuri și vor continua să facă
asta până când justiția va fi oferită pentru toți deținuții sirieni. Mai sunt
peste 100.000 deținuți sau dispăruți și crimele urmărite în detaliu în procesul
acesta continuă și azi. Într-o zi sper Siria va fi referită la Curtea Criminală
Internațională. Până atunci, trebuie să luptăm pentru libertate și justiție în
Siria și pentru deținuții din Siria, oriunde putem.”
Muzicianul Wassim Mukdad, martor în proces
spune: ”procesul este important pentru că reprezintă o alternativă la procesul
internațional ONU căruia i-au dat veto Rusia și China. Procesul este o speranță
că există și alte opțiuni juridice.” ”Nu doar din cauza lui Anwar Ruslan, ci a
unei întregi serii de criminali care începe cu Bashar al-Assad și nu se încheie
cu Anwar Ruslan, este foarte important să rămână în fața curții care reprezintă
primul pas”
Ghufran Khoulani de la Asociația Familiilor
Caesar care a pierdut 3 frați uciși prin tortură în închisorile regimului ne
transmite: ”Procesul este un mic pas către justiție. Atrocitățile pomenite în
procesul de la Koblenz continuă în Siria. Toți deținuții trebuie eliberați și
justiție trebuie făcută pentru cei dispăruți forțat.”
Pe 2 martie 2021 la inițiativa Familiilor
pentru Libertate familiile prepară felurile de mâncare favorite ale deținuților
pentru a le păstra memoria.
Pe 2 martie 2021 activiștii Wafa Mustafa,
Mazen Darwish și Sabah Hallak vorbesc la ONU despre detenția arbitrară și tortură,
cu un focus asupra femeilor, păcii și securității.
Pe 3 martie 2021 se organizează webinarul
”Siria. Lupta pentru tragerea la răspundere”. Se referă la modul în care UE se
poate relansa în fața sirienilor și a-și utiliza puterea pentru a asigura justiția
și a trage la răspundere pentru crime împotriva umanității. Participă Anwar
al-Bunni, avocat pentru drepturile omului la procesul de la Koblenz, Bassma
Kodbani, cadru academic și fost purtător de cuvânt la Consiliul Național Sirian
și cofondator al Inițiativei Arabe pentru Reformă și jurnalistul Rami Jarrah,
alături de parlamentari din UE ca Barry
Andrews și Nathalie Loiseau. Evenimentul e găzduit de Renew Europe.
Pe 14 martie 2021 la ONU activistul Mazen Darwish spune: ”Îmi
doresc ca locul meu de vorbitor să fie luat de tânărul Yahya Sharbiji de la care am învățat despre
Islamul moderat, deschiderea către celălalt, acceptarea diversității și a diferențelor și respingerea
violenței. Sau ca în locul meu să fie avocatul Khalil Maatouq de la care am
învățat că justiția este o valoare morală în sine, că trebuie să apărăm toate
victimele, indiferent de religie, rasă, culoare sau gen.”
Pe 17 martie 2021 este un webinar pe tema
”Exodul, detenția și lipsa statului” pe
tema justiției și egalității, organizat de Familii pentru Libertate. Jasmine
Sharbiji de la Familii pentru Libertate vorbește despre căutarea celor dragi
dispăruți: în ciuda fricii și a durerii, vorbește calm și puternic despre
căutarea și lupta pentru justiție. Totodată este lansată seria de podcasturi:
”În afara ochilor” la care vorbește Jasmine de la Familii pentru Libertate.
Pe 24 martie 2021 este organizat un webinar
de către asociațiile victimelor și supraviețuitorilor detenției pe tema celei
de-a cincea conferințe din Bruxelles: ”Suport pentru viitorul Siriei și al
regiunii”. Evenimentul este organizat de Asociația Deținuților și Persoanelor
Dispărute la Închisoarea Saydnaya, Coaliția Familiilor Persoanelor Răpite de
Statul Islamic (Massar), Familii pentru Libertate și Ta’afi.
Tot pe 24 martie 2021 este organizat un
webinar de Familii pentru Libertate și Asociația Familiilor Caesar despre
deținuți în convorbire cu reprezentanții Marii Britanii (Jonathan Hargreaves),
Franței (François Sénémaud), și Germaniei (Robert Rohde), eveniment asociat
celei de-a cincea conferințe de la Bruxelles. De ziua internațională a
Dreptului la Adevăr referitor la Încălcarea Gravă a Drepturilor Omului și
pentru Demnitatea Victimelor. Participă reprezentanții familiilor victimelor
detenției: Noura Ghazi Safadi, Nivin Almousa și Amer Matar.
Pe 13 aprilie 2021 în podacastul ”În afara
vederii” Lamis AlKhateeb de la Familii pentru Libertate transmite un mesaj
fotografului drag dispărut Niraz.. ”De fapt nu a fost niciun moment de
despărțire. Încă îmi aduc aminte că Niraz a spus: nu fi supărată pe mine. Nu mă
așteptam să fie ultima dată când îl văd, nu l-am mai văzut de atunci”.
Pe 14 aprilie 2021 Campania Siria își exprimă
condoleanțele pentru prizonierul politic palestinian iordanian Nayef Hammad
Saeed care a murit în închisoarea Adra din Siria după 26 de ani de detenție
fără acuzații clare. În timpul detenției a fost torturat și subiect al relelor
tratamente. A fost acuzat în 1995 că deține documente confidențiale care ar fi
trebuit să fie secret de stat. A fost adus în fața Curții Militare într-un
proces care a durat 1 minut și în care nu i s-a comunicat sentința, nu i s-a
permis să vorbească cu un avocat, nici să fie prezenți membri ai familiei. A
fost adus la închisoarea Saydnaya unde a fost ținut timp de 10 ani fără contact
cu exteriorul, apoi transferat la închisoarea Adra. Medierile făcute în
favoarea sa de familie și guvernul din Iordania, inclusiv a regelui Abdullah al
doilea nu au reușit să-l elibereze. Nu au contat nici vârsta sau probleme cu
diabetul sau cu inima. Este unul din cinci cazuri de palestinieni iordanieni
deținuți în Siria fără acuzații clare conform Asociației Deținuților și
Persoanelor Dispărute de la Închisoarea Saydnaya. Aceștia au fost supuși
torturilor și relelor tratamente.
Pe 29 aprilie 2021 Campania Siria își exprimă
condoleanțele pentru moartea lui Nabil Ghaleb Kher ucis în închisoare după 30
de ani de detenție fără acuzații clare. A fost arestat prima oară în Liban în
iunie 1991, după care a fost transferat în Siria și a fost timp de 6 luni
subiectul torturilor atroce care au dus la multiple fracturi și la pierderea
dinților. A fost condamnat la moarte de un tribunal militar pentru ”complot cu
părți ostile și contactarea lor pentru a ajuta să câștige războiul”, dar apoi
sentința a fost comutată în închisoare pe viață. Nicio probă nu a fost adusă
pentru această decizie, iar lui Nabil i s-a interzis să aibă un avocat. A fost
dus la închisoarea cea mai cruntă Saydnaya unde a petrecut 14 ani până în 2005,
fără vizitatori. În Saydnaya era bolnav, dar autoritățile au ignorat suferința
lui și nu l-au eliberat. În ciuda anilor de detenție nu-și pierduse simțul
artistic și picta cu materialele simple pe care le avea. A fost mutat apoi la
închisoarea as-Sweida unde a rămas până la moartea lui.
Pe 3 mai 2021 Nivin Almousa de la Familii
pentru Libertate trimite un mesaj de ziua fratelui ei Hamza ucis prin tortură
în închisorile regimului. ”Este ziua de naștere a fratelui meu care ar fi
împlinit 33 de ani și ar fi trebuit să-i sărbătorească cu noi. Am scris mult și
am șters după aceea pentru că jur că nu știam ce să spun și ce să descriu, ne
întristează pierderea sa și că a fost martirizat sub tortură în închisorile murdare
ale regimului, nu aș fi vorbit despre fratele meu inteligent, nobil și curajos,
cu excepția memoriilor noastre și a zilei în care s-a născut. Încă nu știu ce
să scriu de ziua ta, frățioare. Nu vom uita, pentru că durerea este mare și
răzbunarea este și mai mare.”
Pe 6 mai 2021 sunt sărbătoriți cei care sunt
dispăruți. ”7 zile de naștere”. Wafa Moustafa nu și-a mai văzut tatăl Ali din 2
iulie 2013, dispărut în închisorile regimului.
Pe 9 mai 2021, de Ziua Internațională a
Mamelor, mame de la Familii pentru Libertate spun ce își doresc. Iată ce ne
destăinuie Nour: ”Îmi doresc ca toate mamele să-și vadă copiii eliberați. Și
îmi doresc ca nicio mamă să nu treacă prin durerea prin care am trecut noi”. Fadwa spune: „Zi a mamelor fericită doresc
tuturor mamelor. Am un vis pe care visez să-l împlinesc că toate mamele își
îmbrățișează copiii în timp ce ei doresc o zi fericită a mamelor. Dorința mea e
ca băiatul meu să vină la mine, să mă îmbrățișeze și să-mi ureze o zi fericită
a mamelor.” Mona spune: ”În toate limbile pământului, doresc libertate pentru
fiul meu, Inas. Toate speranțele
mele că vei crea o mică lume confortabilă în adâncul sufletului tău, similară
fotografiei făcute azi ție preaiubitului meu fiu”. Nuha spune: ”Familia noastră este îndurerată
ca acum 6 ani așteptând-o pe Mama arestată de regim. De Ziua Mamelor doresc
pace și libertate pentru mamele siriene”. Fadia spune: ”Fiul meu, Mohammed, îmi
e dor de tine foarte tare. În această zi, am nevoie mare de tine. Nu mai sta
departe de mine.” Mayassa spune: ”Alaa studia ingineria. A fost deținut de
regim de zece ani. Sper că de Ziua Mamei, Alaa va fi cu mine, că va fi liber și
va sta cu mine”. Ghada spune: ”Mă gândesc în acest moment la Siria de unde am
fost dislocați forțat. O Zi a Mamelor fericită tuturor celor care și-au pierdut
copiii, soțiilor care și-au pierdut soții. O Zi a Mamelor fericită tuturor
mamelor de deținuți și soțiilor de deținuți. Fie ca Dumnezeu să vă protejeze și
mă rog ca să fie eliberați și visul vostru să devină realitate într-o Sirie
liberă, să fie eliberați din centrele de detenție ale opresorilor în așa fel
încât să construim o Sirie în pace și securitate”
Pe 12 mai 2021 odată cu încheierea
Ramadanului, este și o mărturie despre cum a fost sărbătorit la închisoare.
Mutassem Abdulsater povestește cum a petrecut Ramadanul la cea mai blândă
închisoare Saydanaya unde a fost deținut timp de trei ani: ”Îmi aduc aminte de
petrecerea Ramadanului la închisoarea Saydnaya pentru speranța, determinarea și
persistența pe care această lună sfântă ne aducea. Deveneam atenți și ocupați pentru 10 minute înainte de masa de
Iftar (masa de seară de după post), preparând-o din porția foarte mică de
mâncare: 3-4 măsline (6 dacă eram norocoși), jumătate de cartof sau un cartof
întreg, 2-3 linguri de orez și o porție mică de supă. Unul dintre noi era
voluntar să se cațăre pe drugul de fier al celulei și să se uite pe fereastră
pentru a vedea apusul de soare și a ști când este Iftarul. Altul stătea pe
podea și asculta mersul gardienilor pentru a verifica să nu vină, căci ar fi
fost torturați dacă erau prinși. Tot
ce ne doream era să ne facem masa de Iftar chiar dacă puțin similară cu ce
aveam acasă și cu familiile noastre. Împrăștiam sacoșe de plastic pe podea,
storceam cartofii și-i puneam pe o felie de pâine cu câteva măsline deasupra
pentru a avea un gust mai bun și puneam și căni din plastic cu apă. Această
masă simplă însemna mult pentru noi, ne aducea împreună, ne dădea un sens de
determinare și răbdare și speranța că libertatea va veni curând”.
Pe 13 mai 2021 cu ocazia sărbătorii Eid,
Campania Siria urează sărbători fericite sirienilor, inclusiv deținuților.
Pe 15 mai 2021 Familii pentru Libertate arată solidaritatea cu
palestinienii, prezentând un martir pentru cauza palestinienilor, Talib,
executat în închisoarea Saydnaya: ”Dacă regimul e sincer cu eliberarea
Palestinei, eu o să fiu primul pe front”.
Tot
pe 15 mai 2021, de Ziua Internațională a Familiilor, Familii pentru Libertate
își amintește de cei dispăruți în închisori și cere Consiliului de Securitate
de la ONU să asigure libertate și justiție pentru deținuți.
Pe 17 mai 2021 este eliberată Nisreen Wanli
arestată de regimul sirian împreună cu copiii săi, timp de nouă ani pentru că a
făcut lobby pentru soțul ei care a dezertat din armată.
Pe
17 mai 2021 este descoperită o hartă care indică 43 de închisori ale Statului Islamic
și 24 gropi comune. Familiile celor dispăruți au cerut să se investigheze
complet probele privind închisorile și gropile comune. Umm Muhammad, al cărei băiat Muhammad a fost arestat de
Statul Islamic, spune: ”Înainte rătăceam pe străzi căutându-mi băiatul, băteam
la uși cu poza lui și îmi făceam speranțe că cineva știe unde este băiatul meu.
Știam că această metodă e inutilă, dar nu puteam face altceva, era singurul
lucru pe care îl puteam face. Acum sunt implicată în acest proiect și, chiar
dacă știu că e un proiect pe termen lung, sper că îmi va aduce vești despre
fiul meu.” Locațiile au fost documentate de Centrul pentru Justiție și Tragere
la Răspundere din Siria, care mai investighează rute și metode de a-i transfera
pe cei dispăruți.
Pe
25 mai 2021 Familii pentru Libertate,
Asociația Deținuților și Persoanelor Dispărute la Închisoarea Saydnaya,
Asociația Familiilor Caesar, Coaliția Familiilor Persoanelor Răpite de Statul
Islamic (Massar) organizează o conferință online despre deținuți: ”Oameni, nu
numere”. Iată ce spune Diab Seryah de la Asociația Deținuților și Persoanelor
Dispărute la Închisoarea Saydnaya: ”Adevărul înainte și doar întregul adevăr ne poate ajuta să vedem viitorul Siriei și să
adresăm violările din trecut”. Marian Hallak, de la Asociația Familiilor Caesar
spune: ”Cauza deținuților este o cauză umană, nu ceva care să stea sub
negocieri. Rezolvarea problemei deținuților este baza pentru soluție la
problema siriană”. Fadwa Mahmoud de la Familii pentru Libertate spune: ”Orice
deținut este o ființă umană, are o viață de trăit înaintea sa. Nu vorbim de
numere, sunt oameni, copiii noștri, cei dragi”. Khalil Al Haj Saleh de la
Coaliția Familiilor Persoanelor Răpite de Statul Islamic (Massar) spune: ”Am învățat din experiența altor țări
că singurul mijloc de a ajunge la o soluție minimală rațională este adresarea problemei
umane a deținuților. Altfel nu va fi pace durabilă, soluție, nici stabilitate”.
Profesorul Jeremy Sarkin, fost șef al Centrului ONU pentru Dispariții Forțate
sau Involuntare prezintă rezultatele unui nou studiu care explorează opțiunile
pentru crearea unui nou mecanism dedicat rezolvării crizei. Bazându-se pe
rezultatele studiului, asociațiile victimelor cer stabilirea unei instituții
care să lucreze pentru eliberarea deținuților, descoperirea sorții celor
dispăruți și găsirea rămășițelor celor uciși. Publicarea studiului încearcă să
obțină solidaritate în criza deținuților și dispăruților creând acțiune concretă prin educarea factorilor de
decizie în ce privește cazul urgent de creare a unui nou mecanism și
construirea suportului pentru stabilirea sa.
Pe
27 mai 2021 Amina Kholani de la Familii pentru Libertate lansează un nou
mecanism de găsire a deținuților dispăruți. Iată ce spune ea: ”Numele meu este
Amina Kholani și încerc să reamintesc lumii de cei dragi dispăruți. Sunt
supraviețuitoare a închisorilor regimului și soțul meu a fost deținut la
închisoarea Saydnaya, Fratele meu Bilal a supraviețuit și el detenției,
mulțumesc lui Dumnezeu, dar, din nefericire, o poză a fratelui meu, Muhammad a
apărut printre fotografiile lui Caesar. În ce-i privește pe frații mei, Majd și
Abdul Sattar au fost arestați în 2011 pentru participare la proteste pașnice în
Daraya. Problema detenției și disparițiilor forțate este enormă ca număr și
status. Este important de subliniat că problema detenției și a dispăruților nu
e ceva ce s-a întâmplat și s-a încheiat. Mai curând, în ce vă spun acum, sunt
noi deținuți care sunt torturați până la moarte. Avem drepturi ca victime și
supraviețuitori, de aceea cu câteva luni în urmă, cinci asociații ale
supraviețuitorilor și victimelor au lansat proiectul comun ”Adevăr și Justiție”
pe care l-am construit împreună, în care ne clarificăm viziunea și cererile de adevăr, justiție și rolul pe care trebuie să-l
jucăm în reconstruirea patriei noastre. În această săptămână căutăm cooperare
internațională la acest proiect și
să găsim un nou mecanism de găsire a dispăruților. Lumea, ONU și Consiliul de
Securitate trebuie să-și asume responsabilitatea de a se ocupa cu problema
deținuților din Siria. În momentul în care am ieșit din închisoare, am făcut o
promisiune femeilor și copiilor pe care-i lăsam în urmă, o promisiune pentru
mama și frații mei, că voi suna clopotele și voi face zgomot pentru toți
deținuții. Ajutați-mă să-mi îndeplinesc promisiunea. Puteți să citiți noul
mecanism aici, de la coaliția noastră, Asociația Deținuților și Dispăruților de
la Închisoarea Saydnaya, Asociația Familiilor Caesar, Coaliția Familiilor
Persoanelor Răpite de Statul Islamic (Massar) și Inițiativa Ta’afi”.
Pe
31 mai 2021, Amina Khoulani de la Familii pentru Libertate participă la un
eveniment organizat de Centrul de Dezvoltare Administrativă intitulat
”Participarea politică a femeilor siriene”. Se discută importanța participării
politice a femeilor siriene, experiențele și succesul femeilor siriene în munca
politică, dificultățile și provocările femeilor siriene în munca politică.
Pe
4 iunie 2021 este eliberat Hossam Pastor . Jurnalistul și activistul Hossam a
fost răpit de un grup armat pe 3 iunie 2021 în orașul Derek din nord-estul
Siriei. Familia a anunțat răpirea pe rețelele sociale și au făcut responsabile
pentru aceasta Forțele Democrate Siriene. Statele Unite ar trebui să facă
presiuni asupra Forțelor Democrate Siriene (aliate în lupta împotriva Statului
Islamic) pentru a nu mai intimida jurnaliștii.
Pe 16 iunie 2021, odată cu summitul Biden-Putin,
Familii pentru Libertate își exprimă dorința ca Biden să intervină pentru
găsirea și eliberarea celor dispăruți. La fel ca membrii asociației, Biden știe
ce înseamnă să piardă un fiu. Tot la fel ca aceștia, știe ce înseamnă răul
produs de Putin și de al-Assad. De
aceea, au nevoie de solidaritatea lui Biden pentru a-i găsi și elibera pe cei
dispăruți.
Pe 19 iunie 2021, odată cu Ziua Internațională a
Eliminării Violenței Sexuale, Familii pentru Libertate cere oprirea violenței
sexuale împotriva deținuților de ambele sexe și totodată încetarea torturii.
Pe 20 iunie 2021, de Ziua Internațională a
Tatălui, Enas de la Familii pentru Libertate își mărturisește dorința de a-l
revedea pe tatăl ei dispărut în închisorile regimului: ”Mă numesc Enas, am 19
ani, am părăsit Siria în 2015 când
aveam 13 ani, când tatăl meu a fost arestat de regim. Ne-am mutat în Turcia și
am început să studiez acolo. O nouă țară, o nouă cultură, oameni noi. În 2019
am încheiat liceul. Toată lumea era fericită și sărbătorea. Eram fericită dar
simțeam că ceva lipsește. În același an, am primit o bursă la United World
College în Maastricht (UWCM) pentru a studia pentru Programul Internațional de
Diplome de Bacalaureat. M-am mutat din nou, de data asta fără familie. A
trebuit să înfrunt provocarea de a fi singură, de a învăța la un program foarte
dificil și într-o limbă în care nu știam nici câteva cuvinte. Acum, pe 22 mai
2021 am absolvit. Era momentul pe care îl așteptasem atât, era să termin liceul
a doua oară. Eram fericită, dar totuși lipsea ceva. Ce lipsește ești tu, tati, să fii alături de
mine în acest moment, să mă feliciți, să mă îmbrățișezi și să-mi spui cât de
mândru ești de mine. Asta mi-a lipsit și îmi doresc să fii avut. Mi-e tare dor
de tine. Voi continua viața și te voi aștepta până în ziua în care vei fi
liber, te vei întoarce și vei spune că ești mândru de mine”.
Pe 23 iunie 2021 16 organizații siriene și
internaționale găsesc ecou la acțiunea UE
la Planul de Impunitate asupra Siriei. Acest plan aduce instituții mai dedicate
pentru victime și supraviețuitori, tragerea vinovaților la răspundere și
îmbunătățirea stabilității Siriei pe termen lung.
Pe 24 iunie 2021 Syria Direct face un articol
despre cei dispăruți și despre falsa speranță pe care regimul o dă promițând
false eliberări: ”Farsa eliberării deținuților redeschide rănile din Ghouta”.
Tot pe 24 iunie 2021 DW publică un interviu cu
Fadwa Mahmoud de la Familii pentru Libertate: ”Opozanta Fadwa Mahmoud a luptat
întreaga ei viață cu teroarea și opresiunea fiind ea însăși arestată de regim.
În 2012 soțul ei Abdul Aziz al-Khair și băiatul ei Maher Tahan au fost arestați
și nu s-a mai știut nimic de ei. Fadwa și-a dedicat viața eliberării miilor de
deținuți și a fondat mișcarea Familii pentru Libertate și nu și-a pierdut
speranța pentru un viitor mai bun în Siria.”
Pe 25 iunie 2021 de Ziua Internațională a
Victimelor Torturii Jasmine de la Asociația Familiilor Caesar își amintește de
fratele ei Aqaba victimă a torturii: ”astăzi ne amintim de victimele torturii,
dar fratele meu este mai mult decât o victimă și un număr. Toate victimele au o
poveste și o viață pe care ar fi trăit-o și cu care s-ar fi reunit dar este
însă absență. Numele meu e Jasmine Mesha și sunt membră a Asociației Familiilor
Caesar, un grup care și-a recunoscut rudele ucise în centrele de detenție ale
regimului prin fotografiile lui Caesar. Fratele meu Aqaba a fost arestat în
2012 pentru participare la proteste. Nu știam nimic de soarta lui până când
l-am văzut în fotografiile lui Caesar în 2015. Era o poză în care apărea cu un
număr și care a însemnat încheierea căutării și a incertitudinii. Îl așteptam
să se întoarcă cu un zâmbet larg și mă gândeam la momentul revederii. Datoria
noastră de familii ale victimelor este să păstrăm o memorie frumoasă a
victimelor dintre cei dragi și nu o fotografie a lui Caesar. Și încerc în
fiecare zi să păstrez o memorie frumoasă. Aqaba iubea animalele și studia la
Institutul Veterinar. Vreau să-i
păstrez memoria când avea grijă de animale cu atenție și dragoste. Încerc să-mi
aduc aminte când am jucat prima oară șah și a fost foarte mândru de mine când
l-am bătut la acest joc, ceea ce încă îmi pune un zâmbet pe față. Întotdeauna
avea grijă de mine, era cu patru ani mai mare ca mine. Era căsătorit cu două
fete Alyia și Rehab care aveau trei
ani, respectiv un an când a fost arestat. Acum au 13, respectiv 11 ani. Nu
credeam că o să crească fără tată. În această zi, vreau să știți că victimele
nu sunt numere sau simplu subiect de presă. Suntem oameni și visăm la
libertate, demnitate și democrație”.
Pe 28 iunie 2021 Campania Siria publică o hartă
interactivă cu 43 de închisori ale Statului Islamic și 24 de gropi comune.
Pe 2 iulie 2021 dr. Mahmoud al-Rafai, cardiolog
arestat de regim pe 16 februarie 2012 este eliberat.
Pe 2 iulie 2021 sunt evenimente la Berlin, New
York și Londra pentru eliberarea deținuților împreună cu cineasta Waad
al-Khateb. Surorile Wafa și Sana Moustafa, activiste la Familii pentru
Libertate, marchează opt ani de când a dispărut tatăl lor Ali Moustafa, un
activist în domeniul umanitar și al drepturilor omului care a fost arestat de
regim pe 2 iulie 2013. Iată ce spune Wafa Moustafa: ”Împreună ridicăm
fotografiile celor dispăruți, cântăm cântece de libertate și ne facem auzite
cerințele. Vrem libertate pentru toți sirienii arestați arbitrar sau dispăruți.
Cele 2922 zile de când tatăl meu a dispărut ne-au schimbat întreaga viață, dar
nu avem altă șansă decât să păstrăm speranța”.
Pe 5 iulie 2021 Familii pentru Libertate împreună
cu Acțiune pentru Sama organizează un eveniment la Londra și în Idlib pentru
eliberarea deținuților.
Pe 7 iulie 2021 de ziua de naștere a lui Niraz Lamis al-Khateeb de la Familii pentru
Libertate spune despre fratele ei dispărut: ”Astăzi este a 30-a aniversare a
lui Niraz. M-am gândit mult la ce s-ar fi întâmplat dacă nu te-ar fi arestat.
Mă întreb cum ar fi fost dacă viața ar fi fost drăguță cu tine. Am decis azi să
sărbătoresc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, vreau să sărbătoresc ca și
cum ai fi cu mine și ai sufla lumânările cu mine. Vei simți cu siguranță toată
dragostea din toate inimile care și-au
amintit de tine și copilăria ta și au suflat lumânările.”
Pe 9 iulie 2021 la ONU, Lamis al_Khateeb de la
Familii pentru Libertate spune: ”Cei dragi deținuți nu sunt numere, sunt oameni
cu vieți complete și vise fără număr. Ne e dor de ei și îi așteptăm să vină în
fiecare zi.”
Pe 14 iulie 2021, de ziua lui, Fatima al-Khatib
vorbește de băiatul ei arestat în 2012 de regim: ”Numele meu e Fatima
al-Khatib, băiatul meu Dadoush, născut pe 06.07.1992 este unul bun, grijuliu,
cu dragoste față de familie, țară și prieteni. Lucra la o tipografie la Duff
Thorns și era la lucru când a fost arestat pe 31.12.2012 și încă nu știm nimic
despre el. Astăzi este ziua lui și ar fi trebuit să fie cu noi și mi-e dor de
zâmbetul lui și de râsul lui frumos. Fiul meu e în rugăciunile mele în fiecare
zi, mă rog lui Dumnezeu ca să fie eliberat și să-și îndeplinească visul de
dinainte de a fi arestat de a deschide o tipografie și a continua viața.
Fiecare zi de naștere care are loc în detenție este un alt eșec de a trata problema arestului în Siria. Este
momentul ca acea comunitate internațională să intervină și să ceară eliberarea
fiului meu și a mii de alți deținuți și dispăruți forțat. Dragul meu băiat, de
ziua ta, trebuie să-ți spun că te aștept acasă să vii în orice clipă și inima
îmi spune că te vei întoarce în siguranță și bine. Fie ca Dumnezeu să fie
mulțumit de tine în viața aceasta și în cea viitoare”
Pe 14 iulie 2021 Wafa Moustafa de la Familii
pentru Libertate spune într-un interviu în The Guardian despre tatăl ei
dispărut, ceilalți dispăruți și lupta ei: ”Este o responsabilitate uriașă
pentru că toată campania mea l-a eliberat pe tatăl meu? Nu. A dus la eliberarea
altuia dintre cei dispăruți? Nu. Dar dacă nu țip cât de tare pot pentru cei peste
150.000 dispăruți forțat se va schimba ceva pentru ei? Vom fi uitați. Nu
trebuie să se întâmple asta. Vă pot arăta că este cineva acolo care luptă
pentru ei.”
Pe 20 iulie 2021 de Eid Adha Familii pentru
Libertate urează libertate pentru toți cei dispăruți. Iar Campania Siria
vorbește de “Căștile Albe”, oamenii din Idlib și cei ce au pierdut pe cineva.
Pe 28 august 2021 Familii pentru Libertate
organizează un eveniment la Berlin de solidaritate cu cei dispăruți forțat de
Ziua Internațională a celor Dispăruți Forțat, punând și sute de telefoane care
simbolizează așteptarea ani la rând a unor vești despre cei dispăruți.
În ce privește cei dispăruți, Asma Saad al-Din de la Familii pentru
Libertate îl caută pe fratele ei arestat de regim în 2014 în Daraa. Se bucură de eliberarea unor deținuți din
Daraa și speră că fratele ei va fi printre ei, dar nu este. Iată ce spune Asma:
”În ultimele zile, am primit zvonuri neconfirmate despre eliberarea unor
deținuți din Daraa și în ciuda dificultății de a auzi repetându-se știrile și
de a fi dezamăgită. Am urmărit știrile și am așteptat. Am sperat că fratele
meu, arestat din 2014, va fi printre ei.
62 de deținuți au fost eliberați din Daraa și chiar dacă știam că deținuții
eliberați sunt din cei care au luat parte la reconcilierea cu regimul în Daraa
în 2018, am sperat că fratele meu este printre ei. Nu-mi pot nega tristețea și
dezamăgirea că nu știu informații despre fratele meu și în același timp îmi
exprim bucuria pentru deținuții eliberați și familiile care îi așteptau. Astăzi
împărtășesc fericirea fiecărei mame, surori,
soții, fiice, frate, tată și rude care și-au întâlnit pe cei dispăruți
după ce le-a fost dor de ei. Îi felicit din toată inima și speranța rămâne în
inima mea că cererile noastre vor fi îndeplinite și vom vedea ziua când vom
celebra eliberarea fratelui meu și a tuturor deținuților”.
Maisa Saleh, jurnalistă și activistă din Berlin o
caută pe sora ei Samar Saleh, răpită de Statul Islamic în 2013 împreună cu
partenerul ei Mohamad al-Omar. ”Numele meu e Maisa Saleh și sunt o jurnalistă
și activistă din Berlin. În 2013 sora mea Samar Saleh a fost răpită de Statul
Islamic împreună cu partenerul său Mohamed al-Omar. Până în acest moment, nu
știu nimic din ce i s-a întâmplat. Moartea lui al-Baghdadi a fost
înspăimântătoare pentru noi familiile, căci era declarată victoria asupra
Statului Islamic, dar niciun efort pentru a-i găsi pe cei răpiți de Statul
Islamic. Dar pentru noi familiile nu era o opțiune să renunțăm la căutarea
celor dragi dispăruți. Sunt luptători ai Statului Islamic care știu multe
informații, dar întrebările nu sunt adresate.” Maisa dă și un interviu revistei
”Vice” despre campania ei. Vorbește despre lipsa de acțiune de când a fost
înfrânt Statul Islamic: ”Dacă nu mai sunt cei de la Statul Islamic, unde sunt
cei dragi? Unde sunt miile de persoane care au fost răpite de Statul Islamic?
Vom fi victorioși când vom avea informații.” Maisa spune că dorește ca Statele
Unite să interogheze pe luptătorii Statului Islamic capturați: ”Acești
luptători sunt o bancă de informații care ne poate oferi indicii despre cei
dragi. Sunt speranța noastră ca familie”.
Maimouna al-Ammar, membră a Familii pentru Libertate și membru fondator al
Rețelei Siriene pentru Protecția Copilului (Hurras), își caută cei doi frați
dispăruți în închisorile regimului, Suhaib, de 31 de ani, student la literatură
engleză și Iqbal, de 29 de ani, student la literatură franceză. Cei doi au fost
arestați în noiembrie 2012, de la casa părintească din Damasc. ”Sunt foarte
îngrijorată pentru frații mei din închisoare. Știm că pușcăriile regimului
sirian sunt un infern și nu-mi pot imagina cum va fi situația dacă cei care
deja suferă acum sunt loviți de pandemie”.
Maysa Hamadi de la Familii pentru Libertate spune despre fratele ei, Nazim
Hamadi, activist din grupul ”Cei 4 de la Douma” dispărut acum șapte ani: ”șapte
ani dar sunt și alte mii de familii au trecut prin asta: sunt în viață?
Imaginația lui era singurul lucru frumos pentru familia mea și era o bucurie pentru fiecare. Acum e un coșmar
suferit de destinele mici și mari. Necunoscutul e o mai mare tortură decât a
ști sfârșitul. Cel puțin am ști că este într-un loc sigur și confortabil, dar
acum am pierdut orice bucurie și bucuria vieții. Orice lucru cât de mic ne
aduce aminte de el, mama refuză să participe la orice nuntă și a avut visele
ei. Care cântec este un simplu detaliu atașat? Dar cea mai mare tortură este
să-i păstrăm memoria într-o poză pe telefon, toată bunătatea și frumusețea
într-o poză și un cuvânt. A fost răpit. Ce realizare să fii răpit și să
distrugi viața a 11 indivizi și 5 familii care trăiesc cu speranța că îi vor
întâlni într-o zi. Până ajung în punctul să mi-l imaginez printre contacte și
mă rog să fie vocea lui. Anii care au trecut nu ne-au făcut să-l uităm sau să
nu mai cerem să fie cunoscută soarta lui. Sunt diavoli care și-au dat dreptul
să răpească îngeri pentru simplul motiv că au o armă cu ei. Și-a petrecut viața
încercând să oprească înarmarea și credea că o armă în mâinile unui ignorant e
o crimă. Memoria lui va rămâne. Istoria îi va reține ca criminali, iar ei vor
rămâne ca îngeri zburând, protejând ce au obținut și libertatea și visele ce au
atins”.
Sheikh Ahmed, de la Familii pentru Libertate îl caută pe soțul ei dispărut
de 9 ani în închisorile regimului. Ea spune; ”Muhammad soțul meu a fost arestat
de 8 ani, 11 luni și 3 zile. Am construit speranță în viețile noastre în
absența lui, și cel mai mic lucru pe care îl poate spune fetița mea când e
supărată pe fratele ei, ea spune că tatăl ei se va întoarce, e foarte
optimistă. Aș fi vrut să fiu optimistă că injustiția va dispărea și că
opresorii vor fi trași la răspundere, dar nu mai sunt optimistă privind
întoarcerea lui Mohammad după ce am aflat de moartea altor deținuși la închisoarea Saydnaya”.
Umm Musaab, de la Familii pentru Libertate îl caută pe fiul ei arestat în
septembrie 2013 în închisorile regimului. ”Sunt mama deținutului Ahmed al-Rifai
student la arhitectură în anul doi care-l mai ajuta pe tatăl său la magazinul
său. În septembrie 2013 magazinul a fost ținta unui raid, doar pentru discuții
despre libertate cu cei care îl înconjurau. După ce am auzit că a murit, nu
cred totul. Nu am o dorință de a repeta în fiecare zi și sper asta”
Soția, Insaf îl caută pe Fuad al-Mohammad răpit în august 2014 de Statul
Islamic. Nu mai știe nimic de el. Era poet și activist. ”Nu este justiție de
tranziție sau tragere la răspundere a criminalilor de război. Nu există pace
fără justiție.”
Mama îl caută pe Bashar Mashaan răpit de Statul Islamic în mai 2014. ”Avea
grupa 0 și de fiecare dată când era nevoie de donații, sărea să ajute. Ce s-a
întâmplat cu el? Încă n-am aflat nimic despre el. Încă nu știu lucruri clare
despre dispariția lui.”
Fadwa Mahmoud de la Familii pentru Libertate își caută băiatul Maher și
soțul Abdulaziz arestați de regim în 2012. Nu a renunțat la căutare deși nu mai
știe nimic. Iată ce spune de ziua lui de naștere a băiatului pe 10 februarie
2021 când ar fi împlinit 40 de ani: ”Bună dimineața, Maher, azi e 10 februarie,
ziua ta de naștere când împlinești 40 de ani. Ai fost arestat când aveai 31 de
ani și au trecut 9 ani de atunci și nu am putut să-ți dau un cadou de ziua de
naștere sau măcar o îmbrățișare. Dar anul acesta de ziua ta am un cadou pentru
tine și toți deținuții. 5 asociații ale familiilor deținuților și ale
supraviețuitorilor au lucrat la proiectul ”Adevăr și justiție” timp de 2 ani,
ca un pas unificat către justiție și libertatea pe care o meritați. Este pentru
fiecare deținut care a pierdut ani din viață în întunecata detenție și pentru
fiecare familie care a pierdut pe cei dragi. Azi în timp ce lansăm proiectul
facem o declarație că nu vom obosi, nu vom fi reduși la tăcere și că îi vrem pe
cei dragi înapoi. Vrem justiție și adevăr.”
Omar Abu Layla exilat în Germania îl caută pe prietenul activist Mazen al
Hamada dispărut în închisorile regimului. După ce Mazen a fost torturat în
închisorile regimului, a-a refugiat în Olanda, apoi a străbătut Statele Unite
și Europa pentru a-și povesti experiența din închisoare. S-a întors apoi în Siria
unde a fost arestat din nou. ”Îmi aduc aminte că a plâns pe scenă. Când a avut
o pauză de cafea a plâns. Un lucru pe care îl observi la Mazen este cât de mult
plânge. Vorbește și lacrimile îi curg ca un râu”.
0
Kholoud Waleed de la Familii pentru Libertate îl caută pe fratele ei
dispărut în închisorile regimului a cărui arestare coincide cu alegerile. Iată
ce spune Kholoud: ”20.05 este o zi oribilă în care nu dormim pentru că în
noaptea de 19 mai 2012 a fost arestat Ahmed de la care nu mai avem nicio veste
de atunci. Ahmed visa la o țară-cămin pentru toți, o țară care să-și respecte
cetățenii, avem dreptul la alegeri legitime și la un guvern ales și controlat
de popor. Ahmed a fost arestat de regim și libertatea cerută negată de el.
Națiunea noastră e compusă din toți. Astăzi e ziua alegerilor, fixată de regim
și e o farsă în timp ce Ahmed e dispărut la fel ca și alți sute de mii,
alegerile sunt invalide și ilegitime la fel ca regimul. Încă avem nevoie de
justiție, demnitate, libertate și ne vrem deținuții”.
Hanan Allakoud îl caută pe prietenul său Enas arestat în 2013 de regim. Iată ce spune el când se împlimesc 8 ani
de la arestare pe 30 mai: ”Pe 30.05.2013 Enas a dispărut pentru a doua oară. 8
ani și Enas este absent. 8 ani și 2880 de zile și azi ne aducem aminte de
prezența sa frumoasă și lupta pentru libertate. Nu
te vom uita. Libertatea și demnitatea îți aparțin. Viață corectă, casă liberă,
soare și natură. Steaua de dimineață este aprinsă pentru întoarcerea celor
dragi”.
Umama îl caută pe tatăl ei dispărut de opt ani. Iată ce spune ea: ”Numele
meu e Umama Abou Helal și sunt din al-Kiswah, un oraș din regiunea Rif Dimashq
din sudul Siriei. Sunt fata mândră a lui Abdoulhadi Abou Helal, dar nu mi-am
mai văzut tatăl de opt ani lungi. În ziua dispariției tatălui meu în septembrie
2013, avea 72 de ani. A mers la lucru livrând produse proaspete către o piață
din apropiere și nu s-a mai întors. L-am tot sunat, dar telefonul său era în
afara serviciului. În acea zi, am
stat la ușă să-l aștept și îl mai aștept și acum. A fost ultima dată văzut pe
autostrada dintre Damasc și Deraa unde regimul are multe puncte de verificare.
Familia l-a căutat peste tot, în special în închisorile regimului, dar nu am
găsit suficiente informații despre el. Nu am primit informații dacă este în
viață sau mort. Mă întreb dacă aflarea informației dacă este viu sau mort ar
ușura povara absenței sale, dar acum trebuie să trăim cu această incertitudine
de nesuportat. Vreau să-mi văd tatăl din nou și să fie justiție pentru
dispariția lui. Familia mea și cu mine avem nevoie să știm ce s-a întâmplat cu
el. Sunt opt ani și nicio zi nu trece fără să îl căutăm. Nu mă voi opri din
căutarea tatălui meu, unul din mulții dispăruți din cauza regimului și
rebelilor. Fete și băieți ca mine merită să fie reunificați cu părinții lor. Au
nevoie de justiție”.
Suad de la Familii pentru Libertate își caută băiatul dispărut, Saker:
”Suntem mame și familii care cer libertate. Nu mai știu nimic de băiatul meu.
Acesta e arestat din 2013. Opt ani și nu știu dacă este viu sau mort. Vrem
libertate pentru toți. Am fost dislocați forțat și am pierdut casele. Trăim
acum în tabere de dislocați și prin ce mai trebuie să trecem acum? Vrem
libertate pentru toți deținuții, copiii noștri, tineretul nostru. Suntem mame,
ne vrem copiii și cerem libertate.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu