Examen cu BB (XII). ”Mișcă, mișcă din buric”, Olimpule! Promy aruncă fulgerașe, iar Antenuța-Omiduța are ”temperatură mare între (multele) picioare”.

Vezi, Promy, noi, oamenii, suntem niște bestii. Nu există nicio civilizație, toți suntem sălbatici, niște yahoos, chiar și în mileniul trei, indiferent ce gadgeturi sofisticate am avea. Degeaba, Promy. Ai făcut sacrificii degeaba. Atunci închide chiar acum Pink Floyd, ”Dark side of the moon”, nu ai nevoie de muzică, Ile. Închide și laptopul și netul, nu ai nevoie de ele. Nu, lasă ”Muntele Sfatului Rău” (Oz), nu pune mâna pe nicio carte, nu ai nevoie. Și uită-te un pic pe biroul tău: modem, laptop, TV, mouse, căști, DVD player, imprimantă cu scanner și copiator, hard disk de stocare informații, veioză, aspirator USB, foi de hârtie, toner color și negru, boxe, pixuri, marker galben, creioane, toc de ochelari, cărți, reviste, CD-uri, DVD-uri, calendar, agende, telefon mobil, dispozitiv token, desenul lui fi-tu, iconiță, rucsac, medicamente, cană, ceai, linguriță, țigară electronică, încărcător etc. Aruncă-le pe toate, nu ai nevoie de nimic. Nici nu cred că sunt reale, Promy, poate e doar ”Matrix”.

Promy izbucnește în râs. Eu mă înfurii. Să știi că le-aș arunca pe toate, Promy. Hm, poate aș păstra numai aspiratorul USL, e singurul folositor și fără efecte secundare. Foarte bine, dacă așa vrei, aruncă-le, Ile. Uite, dacă vrei, ca bonus pentru întreaga activitate, te trimit la oamenii din Neanderthal să stai un pic, într-un mediu mai curat și mai sănătos, în natură, dar să nu strigi după ajutor. Cum să nu fie nimic? Mi-au mai zis-o și alții care aveau mai multă putere ca tine. I-am râs în nas și lui ”Știi tu cine”, chiar când eram în lanțuri pe Elbrus. Până la urmă, eu am câștigat. Nu doar că a rămas ce am creat eu, dar sămânța pe care am aruncat-o a germinat. Câte s-au construit și câte or să se mai facă! Oamenii sunt chiar mai creativi decât gliesienii. Cu toate riscurile distructive ale științei și cu toată cenzurarea/ideologizarea artei. Nu a fost nimic degeaba. Eu nu fac sacrificii degeaba. Bine, Promy, mă duc la oamenii din Neanderthal, facem și un pariu, uite, pe o sticlă de votcă Stalingrad: voi rezista minim 10 minute fără să strig ”Help, Promy, help!”. OK, Ile. Măcar cu o sticlă de votcă să mă aleg. Eu nu fac sacrificii degeaba.

Promy chiar are nevoie de o sticlă de votcă ca să-l întărească pentru că e fierbere mare în Olimp după ce l-am teleportat pe ”Știi tu cine”... Zeus pe SPP1001. Unii (din fericire nu toți, că Zeus a avut un stil de conducere foarte... democratic) îl caută și au suspiciuni (și ghiciți cine e primul bănuit!), iar alții fac demersuri să-i ocupe locul... să nu se răcească tronul lui de piatră de pe Mytikas, cel mai înalt vârf din Olimp. Colac peste pupăză, mă urmărește Atena (cum făcea Zeus acum doar câteva săptămâni): de data asta e clar, pe mine mă filează pas cu pas. Nu doar că bănuiește ceva legat de dispariția lui tăticuțu’, dar e și foarte geloasă din cauza lui Promy. Iar gelozia ei față de pământence e arhicunoscută: pentru că a îndrăznit să se compare cu ea la țesut, pe Arahneea a transformat-o pur și simplu în... arahnidă, să-și țeasă pânza mereu, iar aceasta să se rupă. Ea are pedepse mai inspirate și mai personalizate decât tăticuțu’. Înainte, cu mii de ani în urmă, înainte de venirea Pandorei, Atena îl plăcuse pe Promy și vrusese să se mărite cu el: ar fi renunțat și la jurământul de castitate pentru asta. Promy inițial nu a zis nu, dar apoi s-a convins că Atena, indiferent de IQ, frumusețe și status, nu are caracter. Și ea crede fix același lucru despre Promy: ”Ce băiat drăguț și inteligent, păcat că nu are caracter!”. Atena a fost prima prietenă a lui Promy, iar el mai are din când în când momente de nostalgie, normal: primul sărut, fata căreia i-a pus mâna pe țâțe prima oară... Totuși, pentru Promy e foarte limpede, preferă muritoarele: s-ar fi însurat, de exemplu, cu Pandora, în ciuda Cutiei. Acum chiar așa zice: dacă știa exact ce urma să se întâmple (de obicei anticipează, dar atunci, nici dacă i-ar fi spus Zeus însuși, nu l-ar fi crezut capabil de o asemenea ticăloșie) ar fi aruncat Cutia Pandorei în Styx și i-ar fi tras-o ”bini di tăt” Pandorei (cu sau fără binecuvântare). Respinsă de Promy, sărmana Atena a rămas virgină și, în atâta timp, i s-au cam urcat hormonii la creier (ea e una dintre puținele creaturi din Olimp care are așa ceva în dotare (mă refer la creier, nu la hormoni), nu degeaba e zeița înțelepciunii).

Antenuța, tot mai geloasă, mă urmărește peste tot, zi și noapte, iar Promy nu face un secret din preferința lui pentru muritoare. El a fost mereu de partea oamenilor, și nu a zeilor. O alegere foarte inspirată! Și în acest caz, Promy (doar numele lui înseamnă ”prevăzător”) prevede ce se va întâmpla (nimic mistic, mai exact anticipează, ceea ce nu e deloc greu în cazul majorității ”stăpânilor”): urmează o mică răzbunare a Antenuței, o să mă transforme în cine știe ce lighioană în fața lui și asta tocmai acum, când Olimpul arde. El știe bine cum e să te joci cu focul. Cu două nopți în urmă stătuse să asculte și să savureze liniștea... timp de aproape două ore, iar eu, îngrijorată, vroiam să sun la 112. Acum Promy e gata să explodeze și-mi transmite și mie starea lui de agitație febrilă. După o noapte albă, de furie și de oboseală, dimineața, la nouă, fac ceva ce n-am mai făcut niciodată, o greșeală fatală: un pleonasm, îi zic Antenuței ”vacă proastă”. Imediat conștientizez eroarea și mă înfurii și mai tare, chiar și pe Promy: cum e posibil, pleonasm?! N-am mai făcut niciodată. Promy e pachet de nervi și el: pe punctul de a intra în grevă și de a se ascunde sub chador, asta dacă nu sunt de acord să plecăm pe Gliese amândoi. Nu, nu vreau să fugim, nici el n-ar trebui s-o facă. Și-atunci ce facem? Să așteptăm să ajungem în lanțuri pe Elbrus, cu organele sfâșiate de păsărele antropofage? Chiar și Her, că și el a fost implicat în toate aventurile, iar Hera care a rămas deocamdată stăpână îl urăște de moarte. Nici măcar Her nu o să ne mai poată salva, o să fie și el în lanțuri. De grija mea, Promy începe să se mobilizeze: trebuie să identificăm mijloace de a reacționa față de Antenuța și, totodată, pentru a avea o influență mai mare în Olimp. De ce nu și preluarea unor responsabilități? Trebuie să găsim ceva, e unica șansă. Poate că e timpul să cucerim Olimpul. Din disperare.

Mai întâi, să evaluăm situația. De ce nu e Promy stăpân în locul lui ”Știi tu cine”? Doamne ferește, Promy nu și-a dorit niciodată așa ceva, chiar dacă Zeus a fost convins că Promy vrea să-l răstoarne și să-i ia locul. Așa gândesc "stăpânii", asta-i politica, ăsta-i sistemul. Promy a fost din start identificat și etichetat ca ”dușman” și condamnat, îndată ce i s-a opus lui Zeus. Promy a făcut foarte multe pentru oameni, s-a sacrificat pe el însuși, dar nu a vrut puterea. Nu a mâncat și nu va mânca niciodată căcat. Poate că ar fi trebuit să facă și sacrificiul ăsta suprem: să-și asume puterea, cu riscul de a înghiți o muscă, un gândac, o broască râioasă. Și regele Aragorn din ”Stăpânul Inelelor” s-a temut întotdeauna să preia puterea, preferând să trăiască ca un paria și un cerșetor. În cele din urmă, Aragorn și-a asumat puterea, cu riscul de a mânca căcat. Nu toți stăpânii sunt la fel de dobitoci. De ce nu ai făcut și sacrificiul ăsta, Promy? Degeaba le-ai făcut pe toate celelalte și degeaba spui că iubești oamenii cu disperare (deși nu înțeleg de ce, că nu merită). Trebuia să fii tu stăpân, cu riscul de a te transforma în Zeus. Îți pasă mai mult de sufletul tău decât de oameni. Ai fost totuși egoist. Promy mă privește fix în ochi, cu un zâmbet amar: de ce nu ai vrut să fii tu stăpână, Ile? Uite, dă tu un exemplu. Mai ai câțiva ani. Eu sunt nemuritor, mai aștept, am tot timpul la dispoziție.

Tac și las ochii în jos. Eu chiar am încercat să fac politică direct, din interiorul unui partid. M-am implicat în timpul studenției, timp de aproximativ doi ani, dar am renunțat ulterior. Prea mult căcat, are dreptate Promy, asta chiar într-o țară democratică, nu în Olimp. Chiar și anul trecut, în 2012, pe fondul resuscitării conștiinței civice, mă bătea gândul din nou să intru într-un partid, nou creat (pentru că restul nu inspirau încredere), dar mișcările și partidele emergente nu mi s-au părut suficient de cridibile. Poate aș fi devenit membra unui partid/mișcări creat(e) de Nicușor Dan (pe care l-am votat la primărie), dar nici asta nu s-a concretizat.

Dar să vedem ce zice și Her, poate că nu e totul pierdut. Excelent, el nu s-ar da în lături să fie ”stăpân”: a mai mâncat căcat (a fost rege, dar și sclavul lui Euristeu), e, totuși, fiul lui ”Știi tu cine” (chiar dacă nu are sânge pur, iar mama e muritoare), e mai diplomat și mai flexibil, nu doar foarte puternic, ci și foarte echilbrat, inteligent, tolerant (cu excepția țigărilor și a măncării de tip fast food, în special a ketchupului), generos și deschis la minte. Are un singur defect: iubește muritorii la fel de stupid și cu disperare ca ”fra-su”, Promy. Sigur, prea bun pentru Olimp unde domină modelul talibanilor (fie și intelectuali ca Antenuța), dar toată lumea trebuie să facă sacrificii. Sperăm că Her va rezista tentațiilor puterii, pare cel mai bine pregătit pentru asta.

Dacă strângem o ”armată” puternică (măcar ca ”Armata Salvării” de data trecută, cu Don Quijote și Bebe, Alex și Rocinante, Jill și Pegas, plus personaje potențial favorabile din Olimp ca Eros și Psyche, apoi Pan cu faunii, centaurii (Promy și Her sunt prieteni buni cu înțeleptul Chiron), titanii din neamul lui Promy aruncați în Tartar precum Cronos, Reea, Oceanus, Hyperion, chiar și fratele lui Promy, Meneceu) și invadăm Olimpul la momentul oportun (adică atunci când se uită la ”Suleyman Magnificul”, se știe că Hera e mare fan), poate avem o șansă. Pe Hera o putem teleporta pe SPP1001 chiar în timpul episodului, n-o să simtă nimic. În mod pur ”întâmplător”, îi va cădea sceptrul și acesta va ajunge la Promy care va trebui să fie foarte convingător până la sosirea lui Her cu armata, adică să se așeze imediat pe tron și, la nevoie, să arunce cu fulgerașele. O acțiune foarte democratică, nu? În ce-o privește pe Antenuța, cum e foarte probabil să mă transforme într-o lighioană (mă rog să nu fie porc sau broască râioasă!), iar Promy nu știe antidotul, ne gândim să-l chemăm pe cântărețul din fluier din Hamelin. El cunoaște antidoturile pentru toate farmecele Antenuței, mă poate face la loc cum am fost, și, de asemenea, o poate vrăji pe zeița înțelepciunii cu muzica sa: îi poate cânta ceva absolut insuportabil care să o paralizeze. Promy a auzit, de pildă, că Antenuța are o fobie față de Inna, așa că îi poate interpreta ”Sun is up”. Asta va fi și parola, dacă picăm noi doi în gheruțele Antenuței.

Așadar, începem pregătirile. Vorbim cu cântărețul din fluier din Hamelin: nu e foarte ușor să negociem cu el, căci e drogat, pedofil și figurant ca o divă, dar până la urmă reușim să-l convingem să ne ajute, cu prețul unor vânturi de la Bebe, cu arome noi, originale și irezistibile. Când vom fredona ”Sun is up”, cântărețul trebuie să apară imediat. În rest, Promy și Her se ocupă de tratative, pentru a pregăti terenul (eliberarea titanilor din Tartar, strângerea faunilor, centaurilor și zeilor favorabili etc.): la urma urmei, ”we are the 99%, occupy Olympus”!

În seara cea mare, sub o lună ca o caisă putrezită și stâlcită, de un portocaliu pedelist, Promy se roagă să nu apară Antenuța, să avem măcar acum un pic de liniște ca să ne putem concentra. Dar, exact când Promy deschide harta 7D de la iPhone 7 pentru a urmări mișcările trupelor împreună cu Jill (fata care a ajuns ”teroristă” în ”Brazil” pentru că a făcut o reclamație și care ne-a ajutat mai înainte să-l teleportăm pe Zeus pe SPP1001), Antenuța vine cu o falcă în cer și alta în pământ și ne răpește pe toți. ”Ia te uită, nu-i ajungea bruneta, acum a agățat și-o blondă! Și se distrează cu amândouă odată, am zis eu că băiatul ăsta, indiferent cât e de deștept și drăguț, nu are caracter! Porcul!”, spumegă Antenuța. Turbată de gelozie, Antenuța ne pune pe toți în lanțuri pe Elbrus. Slavă domnului, fără piron, așa se mai poate respira (probabil că s-a gândit că există un risc mare ca eu și Jill să murim și să-i stricăm distracția, ea, spre deosebire de Zeus, gândește, de aceea e zeița înțelepciunii). Și fără păsărele antropofage. Cel puțin deocamdată.

Cu o furie sălbatică de nevastă înșelată de la ”Trădați în dragoste” demnă de o zeiță a înțelepciunii, Antenuța se repede asupra lui Promy, lovindu-l pe unde nimerește. Unghiile ei lungi se transformă în gheare metalice ca ale păsărilor de pe lacul Stymphale cu care sfâșie adânc pieptul gol al lui Promy. Sângele curge șiroaie, dar Promy nu scoate nici măcar un suspin. Unde-i Her cu săgețile lui înmuiate în veninul Hidrei din Lerna ca să ucidă păsările de pe lacul Stymphale? Aoleu, iar păsărele sau numai păsărici? Antenuța îmi aruncă raze laser din ochii de safir (cel puțin la fel de tăioase și ferbinți ca fulgerașele lui tăticuțu’). Eu, Promy și Jill suntem toți foarte hotărâți să nu-i spunem ce-i cu tăticuțu’. Oricum, în cel mai nefericit caz, a citit deja pe blogul meu unde e (ea știe să folosească noile tehnologii), dar nu poate ajunge acolo singură. În același timp, Promy declară că preferința lui pentru muritoare este fermă și ireversibilă și că nu s-ar însura cu Antenuța nici dacă ar fi cu memoria ștearsă, în comă sau criogenat, ceea ce o scoate din minți pe zeița înțelepciunii. Îngrijorat că timpul trece și că a început deja ”Sulyman Magnificul”, Promy îl cheamă pe cântărețul din fluier: ”Sun is up”, dar acesta nu răspunde. Ce naiba a mai făcut, pe unde mai umblă? Se termină ”Suleyman” și n-o mai putem teleporta pe Hera. Iar la Her nu putem apela, e ocupat să... ocupe Olimpul, și, oricum, nu are aceeași putere în fața Antenuței.

Deodată, Antenuța ridică ramura ei de măslin (copacul ei simbol, cu care a ”cucerit” orașul Atena în lupta cu Poseidon) și mă transformă într-o omidă. Una micuță, de culoare incertă: maroniu-verzui-gălbuie. Ceva între diaree și borâtură. Era tot ce am visat: ori mă vindec de fobia de omizi, ori voi muri. Prima variantă e, într-adevăr, posibilă, dar a doua e foarte probabilă. Antenuța se pregătește să mă strivească în fața lui Promy. ”Sun is up!”. Tot degeaba. Antenuța chicotește. ”Sun is up!”. În sfârșit, cântărețul apare, cu privirea rătăcită, împleticindu-se. Deși nu prea vede pe unde merge, apucă să mă ia în palmă, înainte să mă storcească Antenuța și mă face la loc cum am fost. Apoi începe să-i cânte Antenuței ”Sun is up”, iar aceasta împietrește de parcă ar privi-o o gorgonă. Cântărețul o transformă într-o omiduță și pe ea (albă ca zăpada, e doar virgină) și o pune într-o casetă de bijuterii... zdrăngănele de-a mea. Apoi face să le cadă lanțurile lui Promy și lui Jill. Promy îl ceartă: ”Ce-ai făcut, mă, amețitule, pe unde ai umblat? E târziu. Ile era să fie călcată de Antenuța, iar eu să fac stop cardiac. Se termină episodul din ”Suleyman” și gata, totul e pierdut. Poate că deja e prea târziu.” Cântărețul mărturisește că a ajuns din greșeală la Singapore, în căutare de turism sexual. Promy se enervează și l-ar muștrului bine (din motive atât morale, cât și manageriale), dar nu mai e timp. Mă dă pe mine repede cu crema reparatoare cu ambrozie și nectar ca să se vindece rănile, deși situația nu e așa de gravă ca data trecută. El nu vrea să fie uns cu cremă: e târziu, nu e nimic grav, și, la urma urmei, mai bine să-l vadă Olimpul cu un ochi vânăt și cu buzele însângerate, să înțeleagă de ce nu e dispus să se însoare cu Antenuța.

Ne teleportăm în ultimele minute ale episodului (cu tot cu Antenuța-Omiduța). În vârful Olimpului, pe Mytikas, se află Hera înțepenită... din cauza scaunului incomod, dar și a lui ”Suleyman”: urmărește complet transpusă telenovela. Mai e puțin, trebuie să ne grăbim. Ajuns lângă Hera, Promy o teleportează imediat, aparent fără nicio ezitare, pe SPP1001, îi ia sceptrul cu fulgerașe, se așază pe tron și-i salută pe zeii olimpieni. Dragii mei, mă bucur că vă revăd. Mă rog, vorba vine. Ia uitați-vă ce surpriză, nu? Tăticuțu’… Știți voi cine… a avut dreptate că vreau să-i iau locul. Chiar asta am făcut. Vă rog să veniți cu toții să vă închinați noului stăpân... mie, la o distanță igienică de 10 de metri, să nu îndrăznească nimeni să se apropie mai mult! Nu mișcați, am sceptrul cu fulgerașe și nu voi ezita să-l folosesc. Ares, te-am avertizat, pe tine o să te lovesc de trei ori că procesezi mai greu! Hermes, nu mișca, știu că nu ai niciodată stare, dar acum te vei abține! Bine, dacă îți plac fulgerașele... Hades, ce ți-am spus, de ce nu mă asculți!? Artemis, nu pot să lovesc o domnișoară, cred că pe tine te va atinge altă săgeată... a lui Eros: te vei îndrăgosti de cântărețul din fluier. A, și am uitat să le prezint pe cele două muritoare de lângă mine: la dreapta mea, bruneta e Ile, iar la stânga, blonda e Jill. Cred că lipsește o roșcată. Ăsta de la picioarele tronului e cântărețul din Hamelin. Dacă nu știți unde-i Hamelin, dați un search pe Google Maps. Și vă rog să vă uitați ce mi-a făcut ”nevasta”, Antenuța-Omiduța... e aici în cutie. Cum se zice în manele, are ”caroserie nouă, kilometri puțini”... sau chiar 0, e ”foarte sălbatică, așa e din fabrică”, ”are basul tare, are difuzoare” și ”temperatură mare... între picioare”. ”Mișcă-mișcă din buric”... Mișcă-mișcă din buric La distanța igienică de 10 metri, am spus! ”Haide Promy, ia-o acasă! / N-o iau că-i periculoasă.” Să mă înțelegeți de ce prefer muritoarele.

După circa o jumătate de oră, apare și Her cu armata. Răsuflând ușurat, Promy îi predă tronul și sceptrul, în uralele mulțimii. Her ne îmbrățișează pe toți. Promy îi face cu ochiul (cel stâng, rămas intact), de un albastru fosforescent ca al extratereștrilor rebeli din ”Dune”. Bine ai venit, frățioare! O să-ți fac un tron ca lumea, Her: directorial, rabatabil, ergonomic, din piele, nu porcăria asta, eu am înțepenit de tot. În schimb, te rog ceva: să te abții deocamdată să dai o lege anti-fumat, anti-ketchup ori anti-pizza! Promy, voi interzice fumatul, pizza și ketchup-ul doar în sala tronului. Deocamdată. Nu vezi, ne-au împânzit fast-food-urile și, la urma urmei, chiar și produsele noastre tradiționale, ambrozia și nectarul, sunt foarte nocive, cu atâtea glucide – de zece ori mai dulci ca mierea! Te rog să le verifici anual glicemia și colesterolul olimpienilor la laboratorul tău. Bine, frate, dar să interzici numai fumatul clasic în sala tronului. Te rog să-l permiți pe cel electronic. Și să nu aud cumva de măsuri anti-alcool, ce, suntem fundamentaliști islamici? Iar aliații noștri s-ar supăra foarte tare. Să știi că, dacă îmi ajunge la ureche așa ceva, vin la ședință cu chadorul în semn de protest. Și o să fie manifestații mai mari ca în Turcia, îl aduc și pe Suleyman. Bine, Promy, fumatul electronic e acceptat în sala tronului. Deocamdată. Consumul de alcool – permis și el. Dar poate dau o lege anti-depresie: cine e depresiv sau se bagă sub chador va fi exilat pe SPP1001.

Ca să-l testeze pe Her, Promy ia o pungă de Maretti cu pizza și începe să crănțăne în fața tronului. Geme de plăcere și simulează orgasmul. Ce mănânci acolo, frățioare? Ah, Maretti cu pizza, Her! Ce, mă exilezi pe SPP1001? Nu, Promy, vreau și eu! Nu împart Maretti cu tine, Her, ia-ți laba de pe ele! Văzând că n-are nico șansă să ajungă la Maretti, Her se întoarce spre public, își flutură mâinile și zâmbește larg. Toți îl aclamă. În aplauzele publicului, Her începe un discurs gen ”we are the 99%, puterea e în mâinile noastre, un act de justiție, dictatorul ăla care ne-a terorizat, ne-a vândut nectarul pentru o plasmă și a luat ambrozia de la gura copiilor noștri, guvernarea dezastruoasă de dinainte, corupția și șpăgile, o noua eră pentru Olimp, o schimbare....”.

Hai să plecăm, mai bine îmi cânți ”odă pentru Kim Jong Ile” aia a lui fi-tu, spune Promy. ”Cât de tâmpită ești tu, Kim Jong Ile! Cât de proastă și de nesmițită ești tu, Kim Jong Ile! Cât de rea și de perversă ești tu, Kim Jong Ile! Cât de dobitoacă ești tu, Kim Jong Ile! Cât de ticăloasă și de dusă ești tu, Kim Jong Ile! Te urăsc, te urăsc, te urăsc!”. Haide, Kim Jong Ile, Olimpul ăsta nu e prea departe de oamenii din Neanderthal, nu cred că mai e cazul să mergi acolo. Și trebuie să culegem iarbă pentru Antenuța. Nu mânâncă decât iarbă bio, Sophia Aletheia Gingo Biloba Omega 3 Q10 Probiotic 10 Bifidus 8 Multivitamin Lutein Taurine Lecithin L-Tyrosine Glutamine L-Carnitine.... ăsta e doar începutul, să spui numele buruienii ăsteia durează mai mult decât Congresul ONU sau al enților și numai cântărețul din fluier poate să-l pronunțe. Să căutăm ceva de băut pentru Pan, Chiron, Eros et co., că doar n-o să-i servim cu bere la pet de-a ta, Ile. Dă mopul ăla jos de la intrarea în holocătăsufragerie, o să se împiedice Eros de el și te face să te îndrăgostești de ”Motanul Felix”. De Antenuța mai scapi, dar de Antenele lui ”Felix” nu, n-ai nicio șansă. Mai bine o țintește Eros pe Antenuța-Omiduța să se îndrăgostească de altcineva, de Pan de pildă, că-i destul de sălbatic... pasional pentru ea și-i poate face dedicații la nai. Săraca Antenuța, e disperată rău, are ”temperatură mare între picioare”, mai ales acum că are atâtea! Și, la sfârșit, vreau să savurez din nou liniștea, măcar pentru 5 minute, să fiu iar fericit. În brațele unei muritoare, evident.