”Suntem în ţara din
care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile,
ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta făcută de Brâncuşi, la bătrîneţe:
aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorît
elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade,
Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri
excepţionali şi nu doar ca să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei
milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu
pot decît să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară,
ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor care ştiu să se respecte
între ei şi să nu se lase manipulaţi de cîteva trupe barbare de oameni stricaţi
şi stricători de suflete.” (Andrei Pleșu)
În maniera lui unică
și inegalabilă, autentică și originală (că doar la asta e, din păcate,
original), îndată ce a fost prins cu Ghinda de Aur în sac de DNA, veverița
Scrat din Ice Age, campioana dezastrelor neasumate, premierul Ponta Copy-Paste
(Copy-paste la doctorate, facturi și rapoarte) s-a încurcat în minciuni ca de
obicei. Dacă în decembrie anul trecut, declarase că demisionează (”voi
demisiona dacă DNA cere urmărirea mea penală” http://www.gandul.info/politica/ponta-in-decembrie-voi-demisiona-daca-dna-cere-urmarirea-mea-penala-ce-a-spus-premierul-azi-14407120),
a revenit ulterior, anunțând că nu demisionează, după ce Parlamentul a făcut
scut în jurul lui pentru a evita începerea urmăririi penale (în cazul
conflictului de interese, căci pentru dosarul Turceni-Rovinari a fost inițiată
deja urmărirea penală).
Incredibil, în
stilul lui subtil și bine organizat, Ponta a dat (sistematic) copy-paste și
facturilor și rapoartelor de activitate! În plus, a confundat procesele civile
de incompatibilitate și acționarea în justiție a ANI declanșată de Iohannis cu
urmărirea penală. S-a victimizat că asupra lui s-a comis ”o lovitură de stat” și,
captiv în continuare în discursul anti-băsist, a pasat responsabilitatea: numai
Băsescu e de vină. Jos Băsescu, jos dictatorul! Și s-a plâns că guvernul ales
prin vot e pe punctul să fie spulberat de un procuror: ”Dacă credeţi că este un
bun precedent ca un Guvern să se schimbe prin voinţa unui procuror, este foarte
grav” http://adevarul.ro/news/politica/gorghiu-domnule-ponta-veti-pierde-puterea-tariceanu-raspunde-cand-vorbiti-legitimitate-uitati-oglinda-1_557aa20ecfbe376e35350f71/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Guvernul+Ponta+r%C4%83m%C3%A2ne+%C3%AEn+func%C5%A3ie.+Mo%C5%A3iunea+de+cenzur%C4%83+a+PNL+a+fost+respins%C4%83&utm_content=Newsletter-220106-20150612
Nu ridicarea
imunității unui politician reprezintă ”lovitură de stat” în România, ci
minciuna, impostura, lipsa de respect față de cetățean, corupția și atacurile
la adresa statului de drept.
Scrat Copy-Paste ar
fi trebuit să demisioneze pentru atâtea lucruri încât am pierdut șirul:
atacurile la adresa statului de drept (Curtea Constituțională, ANI, DNA,
Avocatul Poporului), încercările de demitere intempestivă și nejustificată a
”dictatorului” Băsescu în 2012, plagiat, corupție, apărarea penalilor,
scandalul votului din diaspora (2014), tragedia de la clubul Colectiv (2015). A
trebuit să curgă sânge ca să se dea la o parte, îmi pare rău, e o victorie
amară, pe care cu greu o poți sărbători în acest context.
În România, totul pare haotic și impredictibil, cu
excepția șpăgilor. Deși, și în cazul șpăgilor, există unele performanțe pe care
eu nu mi le-aș fi putut imagina: șpăgi caltaboși și palincă (unicul și
inegalabilul, autenticul și originalul, Decebal Traian Remeș), șpagă ceas cu
cuc (cred că ceas avea, de fapt, dar cucul îi lipsea), ba chiar cineva a poftit
la o șpagă cavou (cred că au încercat mai întâi să se-nțeleagă: Domne, nu vrei
și mata niscai caltaboși de-ți lingi degetele, o palincă sau o țuiculiță de la
mamaie, de la țară? Nu, domne, am deja. Sau un ceas cu cuc? Nu, am și ceas, și
cuc. Sigur? Da. Am nevoie decât de un cavou. Și, culmea, l-a primit!). Cele mai penibile spagi TOP 10
Deci decât, nici măcar șpăgile nu sunt întotdeauna
predictibile. Avem parlament și guvern de penali, se redeschide dosarul
Mineriadei, dar se clasează cel al Revoluției, condamnăm comunismul și mineriadele
cu Iliescu președinte de onoare la PSD, ”disident” și ”martir” al comunismului,
desigur. Internațional, suntem la fel de credibili precum Cafeneaua VIP-urilor
din Iași, după incendiul din Colectiv, care se laudă că e cea mai „dotată“ cu
stingătoare, deşi a fost amendată pentru risc de incendiu. Peste 90% dintre
cluburi nu îndeplinesc standardele minimale de funcționare și prezintă riscuri
pentru clienți. Nu pot să cred, în România, nu în Siria, puștii dispar în
flăcări pentru că au avut imprudența să... meargă la un club. Aș fi vrut eu să
fie focul sacru care iluminează, însă, din păcate, este cel care face scrum.
Și totuși, sunt și altfel de români, să nu-i uităm: în
loc să calce bezmetic peste cadavre în flăcări și să se împingă împreună cu
ceilalți pentru a ajunge până la unica ușă asediată de tineri disperați, doi
titani din România, Adrian Rugină şi Claudiu Petre au intrat înapoi în clubul
Colectiv pentru a-i salva pe prietenii lor, sacrificându-se ei înșiși. Preotul
ieşean Ioan Florin Florescu evocă emoționant sacrificiul lor: „M-am jucat toată
copilăria mea, la ţară, cu bostani scobiţi, cărora le făceam din fasole dinţi
de schelet. Fără să am habar că asta se chema „Halloween”. (... ) Nu am ştiut că
le atrăgeam moartea, aşa cum, uite, aflu astăzi de la părintele Savatie, care
ştie mai bine cum stă treaba cu bostanii şi simbolurile. (...) Am fost şi la
concerte de rock când eram tânăr, apoi a trebuit să o las pe fiică-mea să
meargă, ba i-am cumpărat chitară electrică şi tobe, până s-a plictisit de rock.
(...) Băieţii aceştia (Claudiu și Adrian) nu au ştiut cât de periculoşi sunt
bostanii şi muzica rock. Nu ştiau ei nimic despre moarte şi simbolurile ei, dar
ne-au învăţat ceva despre viaţă şi dragoste. (...) S-au întors în foc de două
ori pentru aproapele lor. Eu nu ştiu dacă m-aş fi întors măcar o singură dată.
Ei au împlinit cea mai mare poruncă a lui Iisus: „nu este dragoste mai mare ca
atunci când cineva îşi pune sufletul pentru aproapele lui”. Eu nu sunt în stare
să o împlinesc nici pe cea mai mică. Nu s-or fi jucat ei de-a lumina, dar
sufletele lor curajoase s-au făcut cu totul lumină. Mă plec cu cutremur în faţa
jertfei lor, ca şi cum ar fi intrat în foc să-mi salveze copilul. Când m-or
urmări să mă arunce în foc demonii bostanilor, aş vrea să am şi eu curajul şi
dragostea lui Claudiu şi Adrian.”
La protestele din
Piața Universității, apărute din solidaritate cu victimele și eroii de la
Colectiv și pentru reforma clasei politice, atmosfera nu e numai civilizată, ci
și surprinzător de liniștită, de parcă ar fi un moment de reculegere prelungit
la nesfârșit (poate mai potrivit în acest context). Și când au venit pompierii la
club și au găsit cadavre fumegânde, era liniște, se auzeau doar telefoanele
sunând sau vibrând. Se scandează rar și puțin (comparativ cu celelalte
manifestații): ”Colectiv”, ”România”, ”Libertate”. Unde sunt anti-băsiștii
furibunzi, cu spume la gură, care urlau ”Jos Băsescu! Jos dictatorul”,
indiferent de tema protestului? Din mărturiile participanților, am înțeles că
au încercat și acum unii să se infiltreze și să deturneze protestul prin
instigarea anti-Iohannis, dar, Slavă Domnului, au fost ignorați.
Mă uit în jur și
văd foarte mulți tineri, marea majoritate (eu mă identific cu o babă inutilă,
bacterie putrezită, mizerie frustrată și neînțeleasă și Don Quijote-fantomă
castrat și fără vise), lume eterogenă, dar unită prin revolta anti-sistem. Nici
pancarte nu mai sunt atât de numeroase ca altă dată, mai mulți tineri le-au
împrumutat pe ale mele și s-au pozat cu ele: ”Corupția ucide!” – sloganul foarte
inspirat și relevant al campaniei actuale, apoi ”Adio, dottore Copy-Paste,
MANGa cum laude!”, ”Ponta minte, fură, plagiază, atacă statul de drept. Și
numai Băsescu e de vină”, ”România lui Ponta = Ice Age. Ponta = Scrat =
Campionul dezastrelor neasumate”, ”Ridicarea imunității = ”lovitură de stat”?
Minciuna, impostura și corupția = lovitură de stat”, ”Vă condamn, deci gândesc.
Gândesc, deci exist. Exist, chiar dacă nu apar la Antena 3”). Eu, de regulă, nu
particip la proteste fără steagul României și pancarte. Astea sunt standardele
mele minimale de protest.
Și cine a zis că
protestele nu dau rezultate? În România, cel puțin, în 2012-2013 am reușit să demitem
guvernul Boc din solidaritate cu Raed Arafat, apoi am stopat ACTA și Roșia
Montana (2013), am întors rezultatul favorabil lui Ponta către Iohannis din
solidaritate cu românii din diaspora, împiedicați să voteze (2014) și anul
acesta am obținut înlăturarea guvernului Ponta, din solidaritate cu tinerii
arși de vii la clubul Colectiv. Cele mai bune rezultate le-am realizat din
solidaritate, așa că să continuăm, conștienți că persoanele se schimbă mai ușor
din funcții decât sistemul. Și aș vrea să vedem și solidaritatea internațională,
nu numai locală. De ce? Simplu, ”lumea nu se va sfârși din cauza celor care fac
rău, ci din cauza celor care se uită la ei și nu fac nimic” (Einstein)”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu