O complicație minoră: martirii jihadiști care și-au pierdut zâmbetul telegenic vor fi coafați precum toarșu’ Kim

În filmul ”Brazil” al lui Terry Gilliam, o femeie în vârstă, din înalta societate, pricopsită după o operație estetică cu o simplă zgârietură (și ceea ce numea, împreună cu doctorul, ”o complicație minoră”), ajunge complet în ghips (”o complicație minoră”) și apoi moare (tot ”o complicație minoră”, desigur, adică probabil). Războiul din Siria a fost un lanț nesfârșit de asemenea ”complicații minore”. Și iată una nouă, să nu ne plictisim cumva: un avion rusesc, care a pătruns în spațiul aerian turc, a fost doborât de turci. Oops, Țarul și Erdogan împărtășesc stilul autoritar, naționalismul și credința în teoriile conspirației (Vestului), dar nu și poziția privind situația din Siria (Rusia – pro-regim, Turcia – anti-regim). În cazul de față, trebuie precizat că, în ciuda avertismentelor repetate ale Turciei, anterior incidentului, s-au produs nenumărate alte încălcări ale spațiului aerian turc de către ruși, precum și bombardarea sistematică și curățarea etnică a comunităților de turkmeni din nordul Siriei și din Latakia. Există dovezi (de la un pilot civil) că avionul a fost avertizat să-și schimbe cursul. Unul dintre piloți a fost ucis de rebeli turkmeni, pentru celălalt se încearcă recuperarea (a murit și cel care efectua operațiunea de salvare). Pentru prima oară, sunt anunțate oficial morți în rândul militarilor ruși.

Rusia răspunde în stilul cunoscut. Purtătorul de cuvânt al Țarului, Dmitri Peskov, consideră atitudinea Turciei ”nebunie absolută”, iar gestionarea probelor și a comunicării de către turci -”teatru absurd” și ”desen animat”. Țarul insistă că avionul se afla în Siria și că Rusia bombardează Statul Islamic, acuză Turcia de susținerea Statului Islamic (cam adevărat, ce-i drept, oficial sau nu) și promite răzbunare economică (în planul turismului și comerțului, apoi al proiectelor energetice – poate suspendarea realizării gazoductului Turkish Stream și a centralei atomice de la Mersin). Un nou șoc economic ar afecta și mai mult Rusia și Turcia (ambele cu economii fragile, puternic interconectate în proiecte energetice și turistice). Deocamdată au încetat zborurile charter din Rusia în Turcia şi vânzarea de pachete de vacanţă care includ sejururi în Turcia, iar cetățenii turci care lucrează în Rusia nu-și pot prelungi contractul de muncă. Au fost întrerupte și comunicațiile militare ceea ce ar putea contribui la noi incidente și esacaladări, iar Rusia și-a dublat bombardamentele în nord, reușind să distrugă o brutărie a IHH (un important ONG din Turcia) care producea pâine pentru 40.000 sirieni. Uniunea Europeană și Statele Unite au îndemnat la evitarea escaladărilor, în contextul și așa extrem de complicat din Siria. Ei, ce mai contează o nouă ”complicație minoră”?

Dacă relațiile ruso-turce, odinioară bune, s-au tensionat din cauza incidentului actual și riscă să producă noi ”complicații minore” în Siria și în ce privește lupta globală cu Statul Islamic, să vedem cum este percepută Rusia în rândul românilor. Conform unui sondaj IRES recent, Rusia este principala țară identificată drept ”țară dușmană” (35%), urmată de Ungaria (17%). Dintre ”țările prietene”, se detașează Statele Unite ale Americii (24%) și Germania (20%). Mai mult de jumătate dintre români consideră Rusia o amenințare pentru securitate: 56% pentru securitatea globală, 58% pentru securitatea europeană, respectiv 57% pentru securitatea noastră, a românilor. În cazul unui conflict, opiniile sunt divizate: aproape jumătate optează pentru neutralitate (49%), însă există și 39% care cred că ar trebui să ne aliem de partea SUA/Occidentului. Țările prietene sunt și cele care ne-ar apăra cel mai bine la nevoie (în primul rând Statele Unite, 46%, apoi Germania, 24%).

Pentru români, Rusia reprezintă un pericol mai mare ca Statul Islamic. Pe plan global, prioritatea, definită și de ONU ca atare, rămâne Statul Islamic. În lupta cu acesta, Statele Unite au solicitat securizarea graniței Turciei (prin care fug copii noștri europeni de-acasă nu la club sau la prieteni, ci la Statul Islamic!) prin intermediul a 30.000 de militari turci, pe o porțiune de 98 km. YPG, armata kurdă, a închis deja jumătate din această graniță nordică și a apărat-o de Statul Islamic, cu suportul aerian al Coaliției, dar Turcia se opune fervent avansării YPG de teama formării unui stat independent kurd. Statele Unite nu mai tolerează ”toleranța” excesivă a Turciei față de Statul Islamic. Securizarea întregii granițe ar fi o lovitură decisivă pentru Statul Islamic, mai puternică decât bombardamentele Coaliției. Totodată, Obama cere Rusiei să accepte eliminarea teroristului-șef al regimului sirian (principalul responsabil pentru dezastru și factor perturbator în procesul de pace). În același timp, Obama cheamă Rusia și Turcia să colaboreze pentru a detensiona situația creată în urma prăbușirii avionului rus și le îndeamnă să se focuseze pe lupta cu Statul Islamic (nu pe rebeli moderați, respectiv pe kurzi).

În ideea de a adopta orice mijloace în confruntarea cu Statul Islamic, după ce Franța a acceptat deja să se coordoneze cu Rusia în ce privește atacurile aeriene din Siria, ministrul de Externe francez, Laurent Fabius, a propus o colaborare între trupele franceze și cele ale regimului sirian, sugestie primită deazprobator de opoziția siriană. Cum așa? Suntem dispuși să facem orice? Să colaborăm cu teroristul-șef care-și masacrează poporul, care nu a luptat niciodată cu Statul Islamic (ci numai cu poporul) și a avut (și încă mai are) un rol fundamental în stimularea radicalizării și a ascensiunii Statului Islamic? Să ne amintim și ce spunea Coposu, ”scopul NU scuză mijloacele”. Dacă procedăm astfel, devenim și noi teroriști-șefi și talibani-șefi. În Marea Britanie, Cameron nu a recomandat colaborarea militară cu regimul sirian, dar încearcă, în schimb, să extindă loviturile aeriene împotriva Statului Islamic din Irak în Siria. Cu toate că Jeremy Corbyn, liderul pacifist al laburiștilor, se opune oricărei intervenții, laburiștii vor fi lăsați să voteze după conștiință, mulți în acord cu Cameron și conservatorii. Având în vedere că loviturile aeriene nu sunt suficiente, Cameron se bazează pe colaborarea cu 70.000 de rebeli moderați. Însă ar trebui să fie conștient că aceștia nu sunt uniți (peste o sută de grupări) și au ca prioritate regimul sirian, nu Statul Islamic.

Între timp, Iordania a primit o sarcină imposibilă: trebuie să realizeze lista ”grupărilor teroriste” din Siria (singurele desemnate până acum de ONU fiind al-Nusra (al-Qaida) și Statul Islamic). În cazul Ahrar al-Sham, al-Sham Front și Jaish al-Fatah (Armata Cuceririi), sprijinite de țările din Golf, opiniile sunt împărțite, iar presiunile Arabiei Saudite și ale Turciei sunt mari... pentru a le elimina din listă (deși rușii cer asta). Mai mult, liderul Coaliției Naționale Siriene (opoziția politică recunoscută de Occident), Khaled Khoja, a propus delimitarea al-Nusra de al-Qaida, întoarcerea la adevărata revoluție... și la masa negocierilor. Similar, de partea regimului, luptă organizații susceptibile să fie încadrate ca ”teroriste”: Gărzile Revoluționare Iraniene, Brigada Ierusalim, Hezbollah și Forțele de Apărare Naționale. Să o chemăm pe mama Omida, pe guru Cristian Tudor Popescu sau Monica Tatoiu ori pe Garona, cățelușa străbunicii care prevedea cu precizie bombardamentele în al doilea război mondial, pentru a rezolva dilema?

Statul Islamic e greu de oprit, fie și de guru mai sus menționați: are nu doar o armată puternică, bine trainuită, plătită, echipată și motivată (în ciuda pierderilor), ci și o armată media de succesuri. Statul Islamic utilizează atât aplicaţii foarte cunoscute precum WhatsApp, cât şi tehnici sofisticate. Potrivit unor experţi în contraterorism, jihadiştii au la dispoziție tehnici avansate de codificare a comunicaţiilor, apelând la canale închise şi protejate. Mai exact, experții jihadiști ştiu să creeze reţele virtuale proprii pentru a asigura securitatea comunicaţiilor. Benefeciază și de un „help desk“, disponibil 24 de ore din 24 şi şapte zile din şapte pentru a-i ajuta pe membrii săi să soluționeze orice problemă de natură tehnică. Una dintre aplicațiile folosite frecvent este Telegram: aceasta prezintă un grad înalt de protecție a informațiilor și a fost concepută de Pavel Durov, celebru pentru fondarea reţelei de socializare VKontakte, un fel de „Facebook rusesc“. El a deţinut societatea până când i-a fost confiscată de aliaţii Țarului... pentru că a refuzat să răspundă tentativelor Kremlinului de a spiona comunicaţiile utilizatorilor reţelei de socializare. În acest context, Durov a creat Telegram, pentru a oferi tuturor o protecţie sporită a vieţii private. După atentatele de la Paris, Durov nu mai acceptă jihadiști pe site, ceea ce a condus la un jihad anti-Durov și anti-Telegram din partea Statului Islamic.

O investigaţie de amploare a jurnaliştilor Greg Miller şi Souad Mekhennet, publicată de Washington Post, pe baza mărturiilor unor jihadiști aflați în detenție în Maroc, arată că în centrul departamentului media al Statului Islamic sunt circa o sută de persoane care lucrează într-un imobil cu acces protejat şi cu echipamente de ultimă generaţie. Șefii departamentului au rangul de „emir“, egal celui al principalilor şefi militari, iar membrii săi sunt foarte bine plătiţi, uneori de şapte ori mai mult decât un soldat de acelaşi rang, şi au la dispoziţie casă şi maşină. Execuțiile transmise sunt întotdeauna regizate: călăii trebuie să citească niște texte de propagandă de pe panouri și să ridice de mai multe ori sabia până se prinde cel mai bun unghi. Martirilor li se așază buzele de parcă ar zâmbi înainte să fie fotografiați. Revista oficială Dabiq glorifică masacrele pentru a înspăimânta dușmanii și a atrage noi jihadiști. Spre deosebire de al-Qaida (care recurge la filme lungi, obositoare, centrate pe lideri), Statul Islamic uzează de producții scurte, dinamice, focusate pe simplii luptători. Viața din califat este prezentată în cinematografe în aer liber în mod idilic: realizarea unor noi construcții, eficiența tribunalelor sharia și absența corupției, prin contrast cu regimul sirian. Se spune că însuși califul, după ce a blocat din greșeală mașina cuiva, a fost pus de tribunalul sharia să plătească amendă. Dar traficul de sclavi, organe, obiecte de artă (idoli!) și petrol când o să apară în filmulețele de propagandă?

Așadar, ca să oprim Statul Islamic, ar trebui mai întâi să stopăm atrocitățile regimului sirian, începând cu bombele-butoi (principalul ucigaș al civililor), fie și printr-o zonă de excluziune aeriană, apoi să securizăm complet granița Turciei cu Siria și să continuăm eforturile de demistificare a propagandei Statului Islamic.

  

Un pas important pentru demitizarea propagandei Statului Islamic îl face chiar cineva de pe teritoriul său, jurnaliștii/activiștii media de la Raqqa Is Being Silently Slaughtered, (puținii rămași) recompensați recent cu premiul ”Committee to Protect Journalists” International Press Freedom Award. Aceștia raportează din Raqqa despre decapitări, violuri și crucificări, cu toate că mulți dintre colegii lor au fost uciși de Statul Islamic, împreună cu unul dintre lideri (Mutaz billah Ibrahim, Ibrahim Abed al-Qader, Muhammad al-Mousa, tatăl co-fondatorului Hamoud al-Mousa). Jurnaliștii străini se bazează pe informațiile obținute de ei. Provincia lor s-a transformat în ceva de nerecunoscut: pe lângă decapitări, violuri, crucificări și biciuiri, Statul Islamic recrutează copii și îi duce în tabere religioase/de antrenamente și forțează fetele să se mărite cu jihadiști. ”Suntem prinși între două forțe brutale și agresive: prima este un regim criminal, obsedat de putere, care pretinde că luptă cu terorismul ucigând copii. A doua împrăștie răul și injustiția și prezintă o imagine neagră a națiunii noastre. Fiecare dintre aceste forțe ne consideră criminali pentru că noi destăinuim acțiunile lor lumii. (...) Haideți să vă ilustrez dimensiunea suferinței noastre: acest oraș frumos New York are o populație de circa opt milioane jumate. Imaginați-vă că două milioane au fost forțați să-și părăsească locuințele și orașul nu mai are profesor, doctor sau poștaș. Oamenii urmăresc suferința din Siria și cred că e departe de ei, dar distanța de la Damasc la Roma este aceeași ca de aici (New York) la Miami. Răul care a început în Siria nu se oprește acolo. Puterea binelui care ne este dată de Dumnezeu trebuie folosită pentru a lupta cu răul. Accept acest premiu în numele sirienilor reduși la tăcere și al acelora care suferă pentru a construi o societate liberă și democratică. Ei nu au nevoie doar de un premiu, ei au nevoie de ajutor.”

Cu puțin timp în urmă, activiștii media de la Raqqa Is Being Silently Slaughtered au descoperit că în atacurile împotriva Statul Islamic de la Raqqa a fost utilizat fosfor alb, interzis prin Convenția asupra Armelor Convenționale (1980). Majoritatea atacurilor aeriene în Raqqa sunt rusești și franceze. Activiștii din Idlib au menționat și ei fosforul alb în rapoartele lor din Idlib, referitoare la atacurile rusești. Fosforul alb seamănă cu Napalmul: acționează ca un incendiator, făcând pielea să se topească și să scurgă de pe oase. Atacuri cu fosfor alb, clor, gaz muștar sau sarin. Bombe-butoi aruncate din elicoptere la nesfârșit, 50 de cutremure pe zi. Răpiri/arestări, violuri, torturi până la moarte, execuții arbitrare, chiar și ale copiilor. Blocadele foamei. Monumente și case dărâmate. Oameni dărâmați. Toate acestea continuă. Ba mai apar și noi ingrediente ca fosforul alb în tortul ”Miresei moarte”.

Să ne mai mirăm că, zdrobiți între regim și Statul Islamic, dușmanii poporului, câinii turbați de teroriști, viermii de trădători, maimuțoii împuțiți, șerpii cu clopoței, ă... oamenii fug... ă, adică se refugiază? În Germania și Suedia (țări multvisate) sunt întâmpinați prietenește, atmosfera e civilizată și se simt exact ca acasă, mai ales când se dă foc taberelor de refugiați. În Suedia, au fost zeci de asemenea incidente, iar partidul ”Democrații Suedezi” (în plină ascensiune) a precizat ca să nu existe urmă de îndoială: ”Nu vrem să arătăm ca un român jegos”.  În filmul ”Aferim!” al lui Radu Jude, a cărui acțiune se desfășoară în secolul XIX, aflăm de la un popă ortodox că țiganii e oameni pentru că se trage din Egipt, dar i-a blestemat Noe să fie sclavi. Evreii, în schimb, nu e oameni că bea sânge de copil creștin. Întrebare: talibanii creștini și cruciații musulmani de azi e oameni sau nu?  Aștept răspuns. Nu, nu de la rățoiul Donald Trump care identifică tot felul de câini turbați și șerpi de teroriști pretutindeni, și printre copii orfani de doi ani. Dacă va ajunge președinte în State, voi fi probabil nostalgică după cel mai fantomă-președinte al lumii, Obama. Degeaba ne-a citit mailurile și postările pe Facebook. S-a uitat și nu a văzut și a făcut... numai gafe ca cea cu trupa de 60 de Supermen, trimiși să lupte cu Statul Islamic. Însă Donald Trump îl va întrece. Lasă, poate ne caută Marean Vanghelie, maimuțoiul ăla implementat, ejaculat de la PSD, răspunsul potrivit pe Goagăl.

Am o stare atât de bacoviană încât aș viziona și un film de Cristian Mungiu sau de Cristi Puiu. Deși poate optez pentru o poezie datorită duratei reduse. Nu mi-am mai luat de săptăluni rația de o poezie pe zi. Nu mai sunt capabilă nici să trântesc un scuipat intelectual, sarcasmul ar fi trebuit să fie ”ultimul refugiu al oamenilor modești și al celor cu sufletul curat atunci când intimitatea sufletului lor este grosolan și supărător invadată” (Dostoievski). Ah, coafa-v-aș pe toți Big Brotherii și talibanii ca pe toarșu’ Kim, mărețul și gloriosul conducător din Coreea de Nord, (ras pe lateral, deasupra urechilor, și cu un moț în cap). Ce stil, prestanță și atitudine! Frizură obligatorie pentru bărbați, altminteri ești executat. Cred că rățoiului Donald i-ar sta chiar bine, l-ar avantaja. Pe mine nu mă mai preocupă de mult trendurile, coafurile și vopsitul, nu-s în stare nici să mă pieptăn. Mă consolez doar cu faptul că îmi adaug la listă, cu mândrie revoluționară, eticheta de ”șarpe cu clopoței”, că cea de ”român jegos” era de mult. Deci decât: ”șarpe cu clopoței”, ”nebună”, ”maimuță posedată”, ”femeie născută la sindrom premenstrual”, ”catastrofă”, ”dezastru”, ”cățea turbată”, ”vacă proastă”, ”băsistă”, ”intelectual de-al lui Băsescu”, ”sclavă obraznică”, ”băgăcioasă”, ”Vampi”, ”Fata lui Dracula”, ”golancă”, ”ciumpalacă”, ”homosexual” (care critică mari filosofi, deținuți politici și martiri creștini ca Gigi Becali), ”teroristă”, ”trădătoare”, ”jegoasa de la nouă”, ”curvă” finanțată din diaspora etc. Buni și românii jegoși la ceva!