De acasă aveți timp pentru telenovela de ură de pe Antena 3

După legile justiției, o altă inspirată propunere (venită parcă din mințile luminate ale savanților și scriitorilor penali  din închisori), noul cod penal, aduce alte modificări inimaginabile, făcute, desigur, adică probabil că nimic nu e sigur, în interesul “celor mulți”. Așa a și spus Nicolicea: ”Punctul meu de vedere era acela că odată condamnat, toţi condamnaţii sunt egali şi au de ispăşit nişte pedepse”. Da, toți sunt egali, numai că unii sunt mai egali decât alții.

      Așadar, cu dedicație pentru toată lumea, sunt propuneri precum închisoarea de weekend (pentru cei cu pedepse de maxim cinci ani, condamnați pentru fapte fără violență și nerecidiviști:

·         închisoare doar în weekend și în rest acasă,

·         închisoare acasă  

·         o variantă mixtă – închisoare acasă plus muncă în folosul comunității),

apoi înjumătățirea timpului de executare a unei pedepse, amânarea la infinit a procesului dacă avocatul nu se prezintă sau transformarea prezumției de nevinovăție într-una de vinovăție (în numele prezumției de nevinovăție, ești condamnat tu dacă divulgi informații din anchetă despre o persoană suspectă / inculpată și așa ajungem doar la ode pentru măreții și glorioșii suspecți / inculpați). În total sunt 100 astfel de modificări care subminează statul de drept.           

            Avantaje doar pentru penali: acum vor avea timp să stea tolăniți în fotolii și să înghită telenovelele expectorate zilnic de canalele TV prieten(oas)e ca Antenuța Motanului Felix. Canalele ce ne oferă în mod obișnuit telenovele nu de dragoste, ci de ură. La nesfârșit. Am renunțat la TV de peste cinci ani, de când Handicapatos a arătat în emisiunea sa subtilă, cu mult CURaj, fundul premierului Boc, iar marele Crin Căcărău Antenescu a ANALizat cu multă aCURatețe imaginile. Și încă n-am găsit-o pe Elodia, vorba lui Senzaționescu. S-o mai căutăm atunci, deși, știm, suntem îndemnați mereu să nu mai fim băgăcioși și s-o lăsăm baltă. Tocmai de aceea, am plecat la proteste iar (împotriva codului penal și a legilor justiției). Și o căutăm pe Elodia justiției.

Protestele nu vizează doar codul penal (și legile justiției cu un statut încă neclarificat), ci și:

·         încercarea de a schimba în mod nejustificat conducerea Parchetului General și pe cea a Direcției Naționale Anticorupție

·         reprimarea dreptului la protest prin amenzi abuzive și acțiuni în forță ale Jandarmeriei

·         schimbarea legilor cu dispreț față de procedurile parlamentare firești și față de consultarea publică

·         sabotarea surselor de finanțare a ONG-urilor prin noul Cod fiscal

·         cauționarea televiziunilor care fac propagandă anti-justiție și calomniază pe cei care protestează împotriva abuzurilor PSD și intoxicarea cu bună știință a populației cu mesaje anti-europene

·         denigrarea instituțiilor europene, a ambasadelor străine și a reprezentanților României la Bruxelles care se opun abuzurilor PSD (of, câinii ăștia de trădători de neam și agenturili străini!)

·         proiecte precum Legea defăimării, adresate trădătorilor de neam și țară ca Monica Macovei care denigrează România (cum a spus explicit Dragnea), menite să limiteze libertatea de exprimare (pentru Antenuțe nu s-o aplica?).

            Vai, și mie mi se pare România țară mică și de căcat (asta o fi vreo defăimare?), de aproape oriunde aș veni din excursie, dar de ce mă mai întorc? Și de ce o iubesc cu atâta disperare? Ia uitați ce revelație am avut chiar acum legat de aceste lucruri. Aici am avut parte de cea mai mare durere și cea mai mare fericire, uneori în același timp. Și, după ce atâția au plecat (de prea mult bine, normal... (să) trăiți bine), eu voi rămâne, fie și singura, să-i savurez elixirul unic de abjecție și sublim.