1.
Apropo, aș vrea eu jos, să stau jos mai exact... Simt nevoia să stau jos
pentru că sunt foarte obosit (m-am născut, natural born obosit, stresat,
în lanțuri, la gunoi, din spuma balelor, nu a valurilor ca Afrodita). Mă
obosesc acum și alegerile parlamentare, dar nu mă pot sustrage. Este luptă
strânsă între Partidul Democrat, de centru stânga al centaurului Chiron,
liderul democratic al Olimpului și Partidul Conservator, de centru-dreapta al
lui Poseidon, zeul mărilor. Dansez pentru tine, Olimpule! Cu tălpile fumegând,
arse de fulgerașele lui Știi Tu Cine... Zeus (bine că nu mai e decât în
coșmarurile noastre, nu și în realitate), inima zdrobită și ficatul meu
delicatesă la masa zeilor, servit împreună cu ambrozia și nectarul.
Noi suntem în comisia de vot din partea Partidului Democrat al lui Chiron,
alături de două sirene (Teofila și Elena, cu aripi, nu cu coadă de pește) din
partea Partidului Conservator al lui Poseidon, doi fauni (Melos și Minos) din
partea Partidului Liberal al lui Artemis, un centaur președinte (Alexandros).
Sirena Teofila are ochi albaștri și părul lung blond și poartă o rochie lungă
crem. Sirena Elena are ochi verzi și părul lung, șaten și e îmbrăcată cu o
rochie scurtă de un galben pal. Faunul Melos are ochi căprui și păr scurt șaten
și poartă un costum gri. Faunul Minos are ochi albaștri și părul șaten și e
îmbrăcat cu un costum maroniu. Centaurul Alexandros are părul alb și ochi negri
și poartă o robă lungă albă. Eu și cu Ile purtăm tricouri albe și blugi tociți
și rupți, costumul nostru obișnuit.
Sala de vot e mică, decorată cu cactuși albaștri (cactuși de un albastru
luminos și ireal, aduși de noi, de mine și de Ile), cu două urne (una pentru
Senat, alta pentru Camera Deputaților) și camera cu perdeluțe unde se intră
pentru a se vota. Le verificăm la venire. Pe masa noastră a comisiei se află
cafea și apă plată, precum și sandvișuri cu șuncă și cașcaval.
De îndată ce
venim, descoperim nereguli electorale: campanie ilegală (inclusiv în secție,
fluturași electorali ai Partidului Conservator). De asemenea, încercăm să oprim
știrile false. WhatsApp și Facebook au trimis milioane de știri false care au
l-au susținut și făcut de pildă președinte pe cel al Braziliei (unul foarte
iubitor și prietenos care vrea distrugă Amazonul, să ucidă 30.000 de oameni de
stânga și care admiră deschis dictaturile). O poză falsă arătând așa-zișii
migranți acostând în Europa îi reprezintă de fapt pe refugiații albanezi din
1991. Știrile false au ajuns la 16 milioane de oameni. Pe Facebook sunt
milioane de conturi false create în fiecare zi. Pe youtube, de asemenea,
cercetătorii au constatat că oamenii au tendința de a urmări conținuturi
extremiste, rasiste și cu teoria conspirației. În România, nouă din zece
liceeni cred că fenomenul fake news este o problemă şi aproape jumătate
dintre ei au dat share la informaţii despre care au aflat ulterior că erau
false, relevă un studiu realizat în septembrie, în mediul urban, de Şcoala de
Valori şi Unlock Market Research. În India oameni inocenți au fost
masacrați în urma fake news de pe WhatsApp. Au crescut și atacurile
asupra refugiaților în Germania. În Franța au fost bătuți români după difuzarea
unei știri că fură copii. În total, Avaaz a anunțat că a descoperit peste 500
de grupuri şi pagini de Facebook suspecte care operează în Franţa, Germania,
Italia, Marea Britanie, Polonia şi Spania. Majoritatea răspândeau ştiri false
sau foloseau pagini şi profiluri false pentru a creşte artificial susţinerea
faţă de un partid sau site, încălcând astfel regulile Facebook. Dar Facebook a
închis peste trei miliarde de conturi false în șase luni, însă nu e suficient.
Aici la noi în Olimp, pe lângă știrile false cu mii de utilizatori (cum ar
fi că Papa susține partidul lui Poseidon sau că eu am distrus Pământul, am
violat Leviathani și am distrus și planeta Krypton a lui Superman), găsim o
urnă mobilă falsă pe care o excludem de la vot. La zece vine carul zburător cu
alegători la secție. Lor li s-a dat mita cu ambrozie și nectar pentru a vota și
au fost aduși cu carul zburător de alegători. Nu putem să-i oprim să voteze,
dar facem reclamație împotriva acestei nereguli.
Cum Ile își pierde răbdarea (din cauza bolii Huntington), îi spun:
– Ai răbdare, Madame Dezastru! Nu durează mai mult decât atunci când
trebuie să-l aștepți pe Godot, să aștepți americanii (la instalarea
comunismului), să primești un număr de dosar de la Parchet, să votezi în
diaspora în 2014, să stai la o coadă comunistă sau la telecabina din Bușteni.
Când ne ducem să votăm, suntem apostrofați de sirena Elena pe un ton
ascuțit:
– Nu aveți voie să votați, sunteți vampiri, fii și tații lui Dracula,
viermi de pușcăriași, gunoaie, șerpi de trădători și câini de teroriști.
– Noi suntem mândri că suntem așa, ripostez eu. Și e dreptul nostru să
votăm. Jur pe ce am mai sfânt, pe Maretti, i-Phone, focul sacru, democrație și
constituție.
– Sunt ”șarpe cu clopoței (și cu ochelari)”, ”nebună”, ”maimuță
posedată”, bețivă, ”pupăză”, ”femeie
născută la sindrom premenstrual”, ”catastrofă”, ”dezastru”, ”cățea turbată”,
”vacă proastă”, ”șobolan împuțit”, ”băsistă”, ”intelectual de-al lui Băsescu”,
”sclavă obraznică”, ”băgăcioasă”, ”Vampi”, ”Fata lui Dracula”, ”golancă”,
”ciumpalacă”, ”bulangiu/homosexual” (care critică mari filosofi, deținuți
politici și martiri creștini ca Gigi Becali), ”teroristă”, ”trădătoare”,
”jegoasa de la nouă”, ”indian”, ”fantomă”, ”curvă” finanțată din diaspora,
”animal nazist”, ”mutantă”, ”miner”, ”handicapat”, spune Ile lista de etichete
adunate de-a lungul timpului cu mândrie revoluționară și elan muncitoresc. Și
eu jur pe ce am mai sfânt, pe Maretti cu măsline, pe Ceaikovski și Rahmaninov,
Pink Floyd, The Doors, Nirvana și Muse, pe bere (acum fără alcool), pe pizza
Capricciosa (cu ciuperci, șuncă și măsline), pe rulouri cu crenvurști și
cașcaval, pe uleiul de cocos, pe democrație, pe constituție și pe Promy însuși,
dacă vreți. Și ziceți mersi că nu vă țin predică de Nana cum îmi ținea mătușă-mea în copilărie, ore în
șir, de toată lumea o lua la fugă.
Ile chiar se teme să nu piardă colții de vampir, pe lângă grija de a nu
uita să depună declarația de consum, să plătească facturile, să dea un SMS
maică-sii (ca să nu se sperie de ce face) și să-mi dea datoria la votcă de la
pariuri (mai are 27 de sticle, chit că nu le bem noi, că ținem regim).
Așadar, hotărât, intru să votez împreună cu Ile. Apoi mâncăm sandvișuri și
bem apă plată că nu ne permite regimul să bem cafea. În schimb sirenele beau
cafele una după alta și fumează țigară de la țigară. Președintele comisiei,
centaurul mănâncă doar un sandviș și bea
și el apă plată. Faunii fumează și ei parcă în continuu și beau cafea.
Noaptea, la închidere, scoatem din urne buletinele de vot și numărăm
voturile. Sirenele numără voturile ca Roberta Anastase în parlament: 1, 2, 50,
100, 1000. Ile, din cauza bolii Huntington și a oboselii, nu mai știe să
numere, dar încearcă să nu uite măcar
cât fac 2+2. 4 și nu cât vor Big Brotherii.
Câștigă Partidul Democrat al lui Chiron la secția noastră la o diferență
foarte mică (6000 față de 5.999 pentru Partidul Conservator al lui Poseidon).
– Ați furat alegerile. Nu mă miră nimic la vampiri, fii și tații lui
Dracula, viermi de pușcăriași, gunoaie, șerpi de trădători și câini de
teroriști ca Prometeu, spune sirena Elena.
– Așa e, am furat tot, am violat Leviathani și am distrus și Pământul și
planeta Krypton a lui Superman. Nu știai asta? Și merit o nouă condamnare pe
Elbrus.
Nimeni nu mă crede... nu crede în nevinovăția noastră, în focul meu sacru
și în mersul pe valuri: ”Așa că înaintez somnabulic, / Mă ține mlaștina, /
Iluzoriu acoperiș pe casă. / Jos e mulțimea cu capu-n jos, repartizată pe
etaje, / Lumea care-și vede de treabă / Și nu crede în mersul pe valuri. (Marin Sorescu, ”Somnanbulul”). De ce nu
gândesc cu capul lor, așa cum îndemna și Brian în filmul Monty Python ”Viața
lui Brian”, cel confundat cu Mesia, urmat de mulțime ca de o turmă și
crucificat? Să cânt și eu cum cântau ei pe cruce ”Always look at the bright
side of life”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu