MIŞCAREA POPULARĂ: HANDICAPAŢI, POSEDAŢI DE DIAVOL ŞI SENZAŢIONEŞTI

Se conturează, într-adevăr, o „Mişcare Populară”? Şi, dacă da, sunt forţe politice credibile care o compun? PDL, PNG, PRM sau Partidul Popo(r)ului?

Deja, pentru alegerile locale din Bucureşti, Gigi Becali şi PDL au bătut palma pentru susţinerea candidatului PDL. Dar bulgărele de zăpadă nu se opreşte aici, ci continuă să se rostogolească. Imediat ce Vadim a aflat de negocierile lui Gigi cu PDL, a intervenit în direct la un post de televiziune şi i-a propus lui Gigi o alianţă politică. Uitaseră amândoi complet cum se gratulaseră reciproc cu un timp în urmă: Gigi îl făcuse pe Vadim „nebun” şi „posedat de diavol”, iar Vadim pe Gigi „handicapat”, drogat, „păduche”, „pigmeu”, „urangutan”, „slugă” şi „bişniţar de mahala”. Dar ce nu fac politicienii noştri pentru interesul naţiunii? Urmează la rând în mişcare Partidul Poporului?

Aliindu-se cu partide populiste de acest gen (PP, PRM, PNG), PDL poate contribui la crearea unei impresii de unitate pe partea dreaptă a eşichierului politic, la simplificarea şi polarizarea scenei politice (USL – „sânga”, mişcarea populară – „dreapta”) şi, automat, ar mai putea câştiga câteva voturi în plus. Dar, pe termen mediu şi lung, PDL va pierde la capitolul imagine prin alianţa cu partide populist-extremiste, lipsite de orice credibilitate pe plan intern şi extern. Îşi permite oare?