Prima oară când am am auzit de ACTA, din petiţia trimisă (pe mail) de Avaaz pe 26 ianuarie 2012, am crezut că nu-i adevărat, mi-a sunat iniţial a „teoria conspiraţiei” şi am făcut doi paşi înapoi. Am mai citit apoi câteva materiale informative trimise de Avaaz, apoi şi altele de pe net pentru a nu mă limita la o sursă. Când am realizat că totul e real şi seamănă mai mult a „Big Brother” pe net, am început să tremur de spaimă şi de furie.
ACTA mi-a dat frisoane, dar mi-am revenit din şoc. Eu am decis să nu mă resemnez, ci să mă implic în acţiuni anti-ACTA. Am semnat mai întâi pe 26 ianuarie petiţia primită de la Avaaz, după ce îmi dădusem acordul de trei ori la rând pentru petiţii anti SOPA şi PIPA din State, pe o tematică asemănătoare, venite tot din partea Avaaz. Am confecţionat şi mici pancarte „STOP ACTA” pe care le-am luat în Piaţa Universităţii la protestele anti-Băse. Apoi, mi-am creat o cauză pe Facebook: „STOP ACTA, NOUA INCHIZIŢIE A INTERNETULUI!” şi, deşi nu am mulţi prieteni pe Facebook şi am recrutat personal doar 7 persoane, comunitatea „STOP ACTA, NOUA INCHIZIŢIE A INTERNETULUI!” a ajuns azi la 180 de persoane.
Eu nu cred că toate aceste campanii online sunt fără sens: cu puţin efort, indiferent de tematică, poţi contribui la conştientizarea unor probleme importante care pot afecta semnificativ vieţile noastre cotidiene (în cazul ACTA, chiar mai rău, influenţa se manifestă pe plan global). Dacă mai află câţiva prieteni de pe Facebook, e deja ceva câştigat. Mai mult, implicarea online poate fi baza implicării offline, în stradă: s-a văzut deja ce capacitate are internetul de a mobiliza rapid oamenii, graţie site-urilor de socializare, în protestele din Moldova (2009), Iran (2009), în „primăvara arabă” (2011) sau, chiar şi acum, în România (deşi la o scară mai redusă). Totodată, online-ul permite o comunicare eficientă şi o organizare corespunzătoare a protestatarilor, se construiesc comunităţii, apar lideri de conjunctură, este facilitată emergenţa unor noi voci în spaţiul public.
Bine, nu se trece automat de la online la stradă. Foarte mulţi rămân la online (şi asta nu e ceva condamnabil). Dar eu una am făcut-o (în cazul ACTA şi a protestelor din Piaţa Universităţii). Şi, cu siguranţă, mai sunt şi alţii ca mine.
M-am aventurat la protestele „STOP ACTA”, după aproape două săptămâni de zăcut la pat din cauza gripei cumplite, cu febră mare, contractate tot în Piaţa Universităţii. De data asta, mă regăseam complet în acest protest şi nu vroiam să ratez ocazia. Şi nu mi-a părut rău.
În stradă, sâmbătă, în ciuda gerului năprasnic şi a ninsorii (că nu puteam nici să respir (decât pe gură), nici să-mi mişc mâinile şi picioarele cuprinse de junghiuri ca nişte cuţite), au fost peste 1000 de persoane la protestele „STOP ACTA” din Piaţa Universităţii, iar atmosfera a fost foarte încinsă. Numărul protestatarilor a fost mai mic decât cel de la Cluj unde s-a ajuns la performanţa de 3000 de participanţi! Felicitări, Cluj!
La noi, la Bucureşti, se adunase iar multă puştime la Fântâni, vizavi de Teatrul Naţional, cu pancarte „STOP ACTA” şi măşti Anonymous. Steagurile fluturau şi lumea sărea entuziasmată, uneori pe ritmurile unor sloganuri mai vechi din Piaţa Universităţii: „Cine sare / vrea schimbare”, „Cine e trist/Este securist”, „Cine e tristă/Este securistă”, „La Universitate / E viaţă de noapte”, „Ieşiţi din casă / Dacă vă pasă”, „România, / Trezeşte-te!”. Lumea scanda în delir: „Jos ACTA!”, „Jos cenzura!”, „Libertate”, „Pentru-o melodie / Nu vreau puşcărie”, „ACTA / Get the fuck out!”, „Vă rugăm să ne scuzaţi / Ne simţim supravegheaţi”, „Lumea sare / ACTA moare”, „Ole, ole, ole, ole / ACTA – m...e”. Sloganul anti-Băse de la Piaţa Universităţii – Teatrul Naţional („Banii de cultură / I-ai dat pe băutură”) fusese adaptat: „Banii de cultură / I-ai dat pe cenzură”.
Atmosfera a fost extraordinară, aş „recidiva”, indiferent de gerul de afară sau de gripă. Pe termen scurt, sper ca presiunea pusă asupra clasei politice din ţară şi la nivel european să fie puternică, Parlamentul Europen să nu ratifice tratatul în iunie, iar România să se retragă din ACTA. Pe termen lung însă ar trebui regândită/schimbată/eliminată paradigma actuală a copyright-ului şi căutate alternative de business care să fie mai prietenoase cu user-ii şi să nu încalce libertăţi fundamentale precum cea de expresie şi dreptul la viaţa privată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu