NOUA RRREPUBLICĂ, ALBĂ CA ZĂCORBUL: NEVERMORE!

Sunt suprasaturată de mizeria, corupţia, opacitatea şi iresponsabilitatea actualei clase politice şi îngrijorată că nu o să mai am cu cine vota (sincer, nu aş vrea să lipsesc de la vot, nu am făcut-o niciodată, dar nu mai accept să votez pe principiul răului mai mic). Aştept cu mare emoţie şi nerăbdare să apară pe scena politică un partid curat, format din profesionişti, responsabil, transparent, capabil să comunice cu electorii săi (bineînţeles, proeuropean şi, dacă se poate, de dreapta).

Invitaţia pe care am primit-o de curând a fost de natură să mă entuziasmeze într-o primă etapă: am fost chemată să mă asociez unui partid în curs de constituire, „Noua Republică”. La prima vedere, totul părea perfect: un partid de dreapta (cu platformă liberală, neoconservatoare şi creştin-democrată – un mix ideologic), nou, nepătat, alcătuit din oameni tineri, profesionişti de top în domeniile lor, apărut spontan, în mediul online, dintr-o mişcare „la firul ierbii” şi promotor al ideii de democraţie participativă şi de cetăţenie activă (conform sloganului din Piaţă – „Fiecare cetăţean / Propriul politician”). În plus, invitaţia mi-a parvenit de la o persoană extrem de credibilă: o doamnă foarte distinsă, profesionistă desăvârşită (cu propria firmă de softuri în construcţii), o persoană cu un spirit civic extraordinar (care mai făcuse parte din Alianţa Civică şi contribuise la democratizarea României după Revoluţie), foarte corectă, serioasă, dar, în acelaşi timp, optimistă, entuziastă şi proactivă.

Până aici totul era fantastic! Am început să mă documentez, studiind mai întâi sursele oficiale ale viitorului partid. Am accesat link-urile primite şi am urmărit conferinţele mişcării/partidului, acţiunile sale, inclusiv extrasele din participările liderilor la talk-show-uri (la TVR, TVR Info, B1TV). Prima impresie a fost destul de bună, în ciuda retoricii uneori excesive şi găunoase a liderului Mihail Nemţu (l-am scuzat cât de cât că e tânăr şi neexperimentat). Apoi am intrat pe site-ul „Noua Republică” şi am citit „Manifestul”, „Manualul de luptă” şi „Manualul de identitate”. Dincolo de stilul bombastic, hipergonflat, paşoptist, gen Caţavencu (ex. „Libertatea religioasă, de-a proclama crezul nobil al înaintaşilor”), am perceput „Manifestul”, totuşi, ca un impuls justiţiar anticorupţie şi ca un strigăt de recâştigare a demnităţii naţionale prin forţele proprii („prin noi înşine”, cum spuneau vechii liberali), un document relevant şi reprezentativ pentru societatea românească de acum.

Dacă „Manifestul” mi s-a părut comestibil, lucrurile s-au mai schimbat când am trecut la „Manualul de luptă”. Mai întâi, stânga este demonizată, iar revenirea stângii la putere este privită ca un dezastru echivalent cu falimentul României: „Ascensiunea stângii în 2012 ar putea aduce o lovitură letală reformei Statului şi nevoii de performanţă, excelenţă sau modernizare. Iată de ce vă spunem: implicaţi-vă! Nu staţi pe margine. Reflectaţi preţ de cinci minute la destinul ţării după alegerile din 2012: vom face jocurile celor au sărăcit și au jefuit România?”; „Criza Greciei, unde convulsiile sociale s-au soldat deja cu victime umane, ne arată cât de periculoasă e o revenire a stângii la putere”. Oare chiar va distruge România potenţiala alternanţă la putere? Nu a declarat însuşi Ponta, liderul USL, că va trata responsabil problema datoriilor şi că nu se vor adopta măsuri populiste? Apoi, critica statului asistenţial şi a mentalităţii aferente capătă uneori accente prea dramatice: „Nu putem accepta refugiul în asistenţialism şi resemnare mioritică”, „E bine să descurajezi furtul, evazionismul sau cerșetoria”.

M-am bucurat însă că Noua Republică m-a avertizat asupra pericolului intoxicării mediatice, căci altfel aş fi fost o victimă sigură: „Noua Republică aplică mereu regula discernământului: nu da crezare zvonurilor și informaţiilor neverificate. Într-un noian de minciuni și manipulări mediatice, adevărul abia mai poate fi întrezărit”, „Nu uita niciodată că mass-media controlată oferă informaţii selective, tendenţioase şi false unui electorat confuz.” Am înţeles, din alte surse de pe net (ex. http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cetateni-de-dreapta-cititi-carticica-pitpalacului-de-cuib-68713.html, http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/10/03/noua-republica-noua-diversiune-cu-pretentie-de-alternativa-pusa-in-slujba-regimului-basescu-cia-fmi-despre-manipularea-miscarilor-anti-sistem/ etc.) că, iniţial, în afară de condamnarea vehementă a presei mogulilor, chiar se recomandau susţinătorilor anumite reviste, ziare şi televiziuni credibile: TVR, TVR Info, B1, 10TV, revista 22, România Liberă, Evenimentul Zilei. Eu nu am găsit asemenea recomandări pe site, se pare că materialele au fost updatate între timp.

De asemenea, i-am mulţumit Noii Republici că mi-a deschis mintea şi că m-a scos din scepticismul inhibitiv în care mă complăceam: „În comentariile nesfârșite pe Internet, în locul negativismului excesiv, în locul criticilor autosuficiente, e bine să te întrebi: ce-am făcut astăzi pentru comunitatea în care trăiesc? Numai atitudinea pozitivă inspiră.”, „Cumpără şi răspândeşte materiale publicitare cu valorile Noua Republică”, „Nu te limita la prieteni şi familie. Nu subestima valoarea entuziasmului la vârstele tinere”, „Apără marca Noua Republică (concept, oameni, acţiune). Descoperă noi lideri la nivel local şi fă-i cunoscuţi liderilor de la centru.”, „Întâlnirile la domiciliu trebuie să fie iniţiativa ta. Nu te aştepta niciodată ca alţii să-ţi ceară de la centru ceea ce tu poţi face singur la tine acasă”.

„Manualul de identitate” detaliază viziunea politică, valorile sociale, organizarea internă, politicile publice şi economice, politica externă şi raportarea la românii de pretutindeni, fără a propune însă, în general, măsuri şi soluţii concrete (cu excepţia capitolului referitor la relansarea cercetării ştiinţifice). În acelaşi timp, „Manualul de identitate” clarifică atitudinea Noii Republici faţă de preşedintele Traian Băsescu. Noua Republică nu agreează demisia lui Băse sub presiunea străzii şi declanşarea anticipatelor, ci consideră că preşedintele trebuie să rămână în funcţie până la alegerile prezindenţiale la termen: „Om politic confirmat de numeroase victorii electorale, Traian Băsescu va părăsi poziţia de președinte la capătul a două mandate.”. Faţă de Băse, opinia este mai curând una pozitivă, deşi i se impută unele excese: „Noua Republică recunoaşte pledoariile şi contribuţiile directe ale președintelui Traian Băsescu la reforma Statului: condamnarea oficială a regimului comunist drept „ilegitim şi criminal”, politica externă pro-NATO, atitudinea pozitivă faţă de Republica Moldova, liberalizarea pieţei printr-un nou cod al muncii, deschiderea Consiliului Superior al Magistraturii către societatea civilă, referendumul pentru Parlamentul unicameral, iniţierea demersurilor pentru reforma teritorial-administrativă, etc. Noua Republică a exprimat totodată rezerve critice faţă de anumite poziţionări ale persoanei Traian Băsescu, precum atacul la adresa DNA şi acordarea unor medalii şi titluri onorifice unor persoane cu valoare naţională cel puţin îndoielnică. Tot preşedintelui Traian Băsescu i se poate imputa că dezbaterea publică din România suferă de un exces de personalizare şi psihologizare (cazul Raed Arafat sau controversa privind Regele Mihai I)”. Mai mult, în interviul din „Evenimentul Zilei” din 4 noiembrie 2011, Mihail Neamţu îi vedea pe Băse ca pe „un reformist inteligent şi zgomotos”, în timp ce Ponta era taxat drept „un domnu’ Goe în postura de copilot” şi Crin Antonescu - „premiat” cu titlul de „cel mai locvace repetent din ultimii 150 de ani de liberalism”.

În ce priveşte apariţia mişcării, mulţi adversari şi critici ai Noii Republici percep aici „Albă ca Zăpada” lui Lăzăroiu, un joc politic al lui Băse, un experiment, o variantă de rezervă/alternativă la PDL. Sebastian Lăzăroiu a prevăzut naşterea „Albei ca Zăpada” şi tot el a identificat-o pe „Albă ca Zăpada” în Noua Republică. Nu ştiu cât de departe putem merge cu teoria conspiraţiei. Cert e că Lăzăroiu a confirmat că „Albă ca Zăpada” e Noua Republică (http://www.ziare.com/lazaroiu/stiri-sebastian-lazaroiu/lazaroiu-confirma-alba-ca-zapada-e-noua-republica-1125944), Mihail Neamţu, liderul mişcării, este destul de apropiat şi de favorabil lui Băse, iar printre cofondatorii mişcării se numără Dacian Ţolea, lider PDL. Asta însă nu înseamnă automat că partidul e complet discreditat: e, până la urmă, un partid de dreapta, cu anumite rădăcini (nu numai ideologice) şi poate să-şi aleagă aliaţii pe care-i doreşte. Şi nici nu se poate contesta că majoritatea oamenilor din Noua Republică nu sunt „noi” (adică n-au avut funcţii politice) şi, măcar deocamdată, necorupţi.

Revenind la liderul Mihail Neamţu, voi trece peste adolescenţa neolegionară, căci nu e cazul să condamni pe cineva pentru atitudini din vremea liceului. Liderul Noii Republici a păstrat însă ceva din stilul patetic, naţionalist, uşor naiv, obsedat de luptă şi de indicaţii al legionarului de atunci (mai erau şi pe vremea lui Ceaşcă „indicaţii preţioase”, nu doar la legionari!). Mai problematică mi s-a părut ascensiunea subită în 2010 a lui Mihail Neamţu la funcţia de director ştiinţific la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), deşi nu avea nicio calificare în acest sens: era doctor în teologie şi absolvent de filosofie, fără nicio specializare în istorie sau vreo lucrare publicată despre comunism. Corifeul anticorupţiei şi al profesionalismului apelează el însuşi la metode neortodoxe în scopul de a accede la funcţii (pentru care nu avea pregătirea necesară)? Foarte bizar...

Acum „Albă ca Zăpada” seamănă mai curând cu „Albă ca Zăcorbul”.
„Corbul” lui Poe. Inserez mai jos un fragment din poezia lui Poe, în traducerea lui Mihu Dragomir (din volumul „Poezii şi poeme”, Ed. Tineretului, Buc., 1963):
(...)
Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''
(...)
Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

(...)
Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.


P.S. Chiar dacă nu o să mă înscriu acum în Noua Republică, voi strânge câteva semnături pentru noul partid şi vă invit şi pe voi s-o faceţi. Nu strică să apară noi combatanţi pe scena politică, indiferent cum se raportează la Băse sau cât de „albi ca zăpada” sunt.