O șansă de a deveni om frumos
Îmi răsfiram
degetele
prin apa limpede
din cadă,
când, deodată,
apa a devenit maronie și cleioasă
și s-a lipit de
corpul meu.
Apoi s-a întărit
ca pământul
și m-a ținut
captivă ca-ntr-un mormânt.
Eram paralizată
și nu aveam
putere să strig.
Din pământ, spre
oroarea mea, au început să iasă viermi și omizi.
Unul dintre ei ei
era guru-omidă din ”Alice în Țara Minunilor”.
Acesta a început
să-mi țină un discurs
despre modul în
care o să devin
dintr-o omidă om
frumos
cu ajutorul lui.
Îmi venea să
urlu,
dar urletul mi-a
înghețat pe buze,
am dat din cap
aprobator
și am zâmbit
cu zâmbetul
despicat de bombele-butoi
și cusut de
trupele Berkut cu sula de cizmărie
(stilul lor de a
închide gura protestatarilor).
Guru-omidă și-a
continuat discursul.
Invitație la concert
Am auzit adesea
numai urlete și
tăcere... tăcere a pumnului în gură.
Concerte au fost
întrerupte
pentru ca unii
să-și facă
fabrică de diplome
din pielea
jupuită
a artiștilor
teroriști, trădători și dușmanii poporului.
When the music's over
turn out the lights.
Când muzica s-a
terminat,
totul s-a
terminat.
Nu cânți ”Oda
bucuriei”
pe cruce sau în
lanțuri pe Elbrus.
Totuși, uneori
lanțurile sună a gong
și te invită la
concert.
Grăbește-te! Să
nu întârzii!
Ultimul tango al toamnei
Frunzele aurii și
ruginii
se scutură atât
de frumos,
alunecă lin
ca o ploaie cu
soare și reflexii de curcubeu peste noi,
dansează pe
aripile vântului,
foșnesc sub
picioarele noastre
și ne îngroapă
sub un giulgiu multicolor,
dându-ne o
ultimă, dulce mângâiere,
înainte de a fi cu
toții înghițiți de întuneric.
Dacă nu aș fi
renunțat la fanteziile tanatice
(pentru că mulți
mor în agonie
și nu au nici o
groapă comună),
mi-aș fi dorit să
mor ca o frunză,
sunt chiar un pic
invidoasă,
frunzele se sting
atât de frumos.
Însă acum nu vreau
să mă mai gândesc la asta,
mă plimb în
ploaia de frunze
și te aștept pe
tine, iubirea mea,
să ne îmbrățișăm
în ea
și să dansăm
împreună
ultimul tango al
toamnei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu